3,573 matches
-
ale cunoașterii comune. Cercetarea condițiilor în care capătă sens expresiile limbajului este specifică filozofiei. Iar identificarea unor modalități și metode potrivite pentru înfăptuirea acestui obiectiv reprezintă adevăratele realizări în filozofie. Opera timpurie și cea târzie exprimă, în egală măsură, acest crez fundamental.9a Rudolf Haller, cel mai important interpret austriac al lui Wittgenstein, afirmă și el unitatea și dezvoltarea progresivă a gândirii acestuia. Motivele ei fundamentale ar fi rămas aceleași. Filozofia a fost concepută și practicată în mod constant de către Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe care o reprezintă gramatica limbajelor naturale, prin construcția unor limbaje cu o structură clară și precisă, limbajele formalizate. Russell va afirma deja în primele rânduri ale autobiografiei sale intelectuale, scrisă în anii târzii ai vieții sale, că adoptarea acestui crez a constituit singura schimbare cu adevărat „revoluționară“ pe care a cunoscut-o modul său de a gândi. Câteva pagini mai încolo, întâlnim următoarea exprimare semnificativă: „De la despărțirea mea de Kant și de Hegel, m-am străduit continuu să caut soluția
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
opera juriștilor de la curtea regelui el fiind ultimul dintre aceștia -, urmașul și teoreticianil cel mai sistematic 50. El a stabilit principiile monarhiei absolute, dezvoltând teoria despre suveranitatea regelui, înțeleasă ca putere absolută, perpetuă și indivizibilă, în lucrarea fundamentală pentru înțelegerea crezului său: Les six livres de la Republique (1576). Autorul considera că în orice societate politică trebuie să existe un monarh care să fie suveran, în sensul că nu poate fi niciodată contestat de către supușii săi51. Statul există acolo unde dreptul de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
lui Hadrian), fie între generații (Zidul veteranilor), fie între regiuni (Zidul parizian). Cel mai adesea însă, poetul pare preocupat să corporalizeze distanța între sine și o lume nedreaptă, incapabile a înțelege miza strădaniilor sale artistice. Miză care transpare, bunăoară, din crezul poetic pe deplin elocvent ce dă și titlul volumului Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și de cântec/ și de bucurie/ cum mai avem în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tinerețe/ În urma ta mă târăsc,/ în genunchi./ Din miracolul tău trimite-mi un braț,/ aruncă-mi un ram/ sau un lăstar/ o frunză măcar.// Vezi cum păsări negre/ deasupra mea se rotesc/ și mi se așază pe umeri..." (Al doilea crez). Referințe critice (selectiv): Ioan Holban, în "Evenimentul", XI, 16 februarie 2002; Constantin Dram, în "Cronica", nr. 7, iulie 2003; Constantin Ciopraga, în "Convorbiri literare", nr. 4, aprilie 2005; Alexandru Husar, în "Cronica", nr. 2, 2005; Constantin Ciopraga, în "Convorbiri literare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
națiune morală și universală", într-un registru providențialist. Vocația mesianică, de nouă țară a făgăduinței, de nou popor ales, libertatea erijată în dogmă, ostilitatea față de orice formulă clericală, ca intermediară între Dumnezeu și om, relația specială cu elementul iudaic sunt crezuri pe care americanii le vor apăra încă multă vreme. Fosta echipă de la Casa Albă avea zelul unor proaspăt convertiți, a unor creștini born-again (născuți din nou, aleși), specific multor secte neoprotestante (președintele Bush este metodist), pentru care rebotezarea este echivalentă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de asumarea unui univers poetic inconfundabil. Foarte bună scriitoare ea însăși, Simona Constantinovici oferă în postfață un comentariu subtil, foarte atent la interpretările din cartea Alinei-Iuliana Popescu, pe care o numește o monografie atipică în care corola textelor exprimă un crez propriu, pe care autoarea și-l asumă conștient. O triplă perspectivă își desfășoară valențele în carte, mergând de la generalul întemeiat pe viziunea deconstructivistă actuală, venind dinspre filosofie, istoria culturii, hermeneutică literară ș.a., trecând prin arcul temporal care unește modernitatea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
despre deconstrucția descoperită de ea în SUA, în 1981-1983"65. Punând, în centru, textul, autoarea abordează manifestarea deconstructivismului, la nivel lingvistic "prin reconstituirea sumară a reperelor fundamentale, din gândirea lui Derrida."66 Astfel, autoarea îl încadrează pe Derrida, preluând propriul crez al acestuia, ca aparținând momentului "închiderii" unei epoci, ceea ce înseamnă "închiderea metafizicii" sau a modelului gândirii europene, de la filosofia lui Platon și logica lui Aristotel la fenomenologia lui Heidegger 67. "Închiderea" nu e, însă, sinonimă cu "sfârșitul"; Derrida nu crede
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de a transpune ad litteram, imagini născute în minte și în suflet. Astfel că afirmația aceleiași autoare: "Nu imaginile îmi lipsesc, îmi lipsesc cuvintele"33 devine vocea unei Generații, a unei paradigme, și nicidecum doar a unui individ. Regăsim, aici, crezul întregii estetici neomoderniste, impuse de Nichita Stănescu, care, din disperarea de a nu găsi cuvintele potrivite, în cele deja existente, inventează jocul necuvintelor ("Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă de asemenea; numai trupul cuvântului e
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală, pictați cu peisaje, în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri de sfinți"43. Firește, chiar și această noutate constituie, parțial, crezul Generației sale, exprimat prin vocea aceluiași mare Nichita Stănescu: "Să-ți trăiești soarta. Asta este un lucru relativ ușor de trăit. Dar dac-ar fi să ne trăim opera, ce ne-am face?!"44 Reconstrucția exteriorului, din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poate mai bine să se ascundă, dacă nu prin cuvânt, prin poezie, prin confesiune, fenomen caracteristic, de altfel, întregii lirici moderne 39. Iată preeminența poeziei în fața vieții! De altfel, în al doilea volum, Ana Blandiana își va afirma și propriul crez poetic, printr-o definiție proprie atribuită poeziei: "Cred că singura definiție a poeziei, care nu m-a jignit, care nu m-a travestit vulgar, în clovn sau colombină, care m-a liniștit, împăcându-mă cu mine, a fost fraza lui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
câtorva teme (candoarea, adolescența, natura descătușată, datoria față de părinți, care simbolizau adevărata tradiție interioară, în raport cu altele, false și impuse din afară)"56. Totuși, aceste teme cu nuanță etnică și etică, totodată, capătă la Ana Blandiana un regim special, realizând, astfel, crezul deconstrucției: desfacerea tradiției sau a elementului comun și redarea lui diferențiată, la nivel individual. Trebuie menționată, însă, "propensiunea spre general, specifică modernității, prin desprinderea actului poetic din cadrele strâmte ale unui fapt reperabil de biografie pură este rezultatul investirii lui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu este absolută. Poezia Anei Blandiana, deși în general abordată din punct de vedere clasic, în cadrul unor studii monografice, cunoaște, totuși, încercări minime de studii care să pătrundă în profunzimile înțelesurilor sale ermetice. Pornind, însă, de la unul dintre propriile sale crezuri poetice, pe care noi l-am considerat magistral ("Am visat, întotdeauna, un text cu mai multe nivele, perfect inteligibile fiecare, autonome și diferite, asemenea acelor pereți de mănăstire medievală pictați cu peisaje în care, din anumite unghiuri, se descoperă figuri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
capitol al volumului amintit. Marea literatură se construiește pe negație. Glose în surdină la un concert de închidere Paginile de început ale Salonului literar publicat în 2014 pot fi parcurse ca "principiile de estetică" ale Elvirei Sorohan: aflăm aici un crez cu privire la arta literară și la critica-satelit care o poate pune în valoare sau, dimpotrivă, o poate umbri, un crez însoțit de firești îndoieli care probează fondul spiritual comun al autoarei cu scriitorii comentați de-a lungul timpului: literatura rămâne o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de început ale Salonului literar publicat în 2014 pot fi parcurse ca "principiile de estetică" ale Elvirei Sorohan: aflăm aici un crez cu privire la arta literară și la critica-satelit care o poate pune în valoare sau, dimpotrivă, o poate umbri, un crez însoțit de firești îndoieli care probează fondul spiritual comun al autoarei cu scriitorii comentați de-a lungul timpului: literatura rămâne o mare șansă a ființei umane, atât timp cât e conștientă de limitele ei imaginare, convenționale. Marea întrebare care s-a tot
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
unor pariuri dificile. Elvira Sorohan e atrasă de scrierile cu mai multe nivele, foind de conotații, cu un limbaj care, supus interpretărilor subtile, promite să dezvăluie (sub)înțelesurile din adânc, tâlcurile "camuflate", care deci încă mai poartă "mască". Pentru că e crezul analistei "Un text spune și ceea ce nu spune" (Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv), așa încât "Trebuie înțeles ceea ce nu se spune în ceea ce se spune" (Singurătatea scriitorului). Exploratoarea se avântă în pădurea de simboluri ca într-o selva oscura
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tipul "doctorul de casă", care, alfabetic, înregistrează pe primul loc nume de boli, și apoi denumiri de medicamente (și de tratamente, instrumente etc.), "cartea de față e un dicționar de leacuri" (numele bolilor fiind înregistrate într-un indice aparte). Profesând crezul medicinii naturiste, homeopatice, medicul face operă de popularizare a remediilor respective, de educație igienico-sanitară și medicală "mai ales pentru oameni sănătoși"; prin corelarea cu "lista boalelor", se "înlesnește folosința cărții, până a o face aproape și un dicționar de boale
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în inimă centrul cunoașterii suprafirești. Și, pentru unirea cu duhul, pretindeau că pot, cu anumite practici de închinare, să coboare mintea în inimă"; "Radiocoagularea stîrpi pe loc și acest nou camuflaj al duhului răzvrătitor în om". Impresionant este finalul, de crez optimist al autorului Poemelor cu îngeri și Ultimelor sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară: "Dar Duhul evacuat vagabondează prin lume și își caută, chinuind necontenit pe bieții oameni, alt locaș". 2.3. Competență și variație lingvistică 2.3
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
atât în Toate leacurile..., cât și în Lobocoagularea..., putem constata prezența în (și textualizarea cantitativă prin) proiecții ale unor SPD similare: medicul pune, cu discreție, pe al doilea plan. terminologia "științei", a "tehnicii" domeniului, în primul caz dată fiind servirea crezului său de curant prin resursele naturale și sfătuitor implicat sufletește (chiar dacă este vorba de un dicționar), iar, în al doilea caz, dată fiind postura de ideolog și moralist, cu atât mai mult cu cât discuția de idei este plasată într-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a domnitorului și e însuflețită de mari sperări pentru prezentul și viitorul ei"33. Era de altfel de domeniul evidenței că, în timp ce foștii revoluționari români exilați căutau în Apus formele organizatorice cele mai adecvate momentului postpașoptist, în vederea atragerii de partea crezului național a opiniei publice, a cercurilor politice, diplomatice și revoluționare europene 34, grupându-se în jurul revistelor de largă eficiență propagandistică "România viitoare" (1850), "Junimea română" (1851) ori "Republica română" (1851, 1853), în Moldova, noul domnitor și-a propus a "întineri
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
criminaliști care s-au ocupat de caz, ba chiar cu unii din membrii bandei, ascultînd telefoanele dintre tatăl tînărului evreu și răpitori, ajungînd la concluzia că, dincolo de prostie și înclinații patologice, acei indivizi nu erau legați de niciun fel de crez comun sau de empatie, fiind sudați doar de obsesia morbidă a imperativului major al oricărei societăți de consum: "totul, imediat". Autorul încearcă să redea cu cît mai mare fidelitate pregătirea detaliată a acestei abjecții, relatarea sa urmărindu-i pe tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sunt dezinteresați în pregătirea etnoculturală și religioasă nedoctrinară. Nu exagerăm dacă spunem că peste tot în lume folclorul ne invită spre spațiile unei metafizici "trăite", "intuite" deopotrivă de creatorii și receptorii săi. Până la urmă, fiecare popor își exprimă prin folclor crezurile despre sine și despre alții. Difuzările electromecanice prea grăbite, pe posturi RTV de largă audiență ale folclorului, suferă uneori distorsionări și stridențe, care ne depărtează de buna lui receptare. Gravele deservicii decurg din desacralizări, din trădări și dezvăluiri publice simplificate
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
texte și imagini lucrate mai mult din punct de vedere comercial decât moral și cultural-spiritual. Rămâne în continuare valabilă și critica făcută de marele istoric asupra raporturilor românilor cu străinii. (6, pp. 241, 242) Cu discernământul corespunzător, unele din ineditele crezuri ale generației interbelice, exprimate profetic de Mircea Eliade (1907-1986) în programul său din 1927 intitulat "Itinerariu spiritual", completat ulterior cu noi sarcini, mai pot avea rezonanțe în sufletele celor ce trăiesc astăzi. După un sfert de secol, în anul 1953
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
șapte sinoade, cel mai frecvent invocate de preoții noștri pentru a sublinia procesele teoretice tradiționale ale creștinismului (catolic și ortodox) au stabilit repere valabile. La Niceea, în 325, s-au delimitat vederile religioase ale lui Arius și s-a adoptat Crezul în formă scurtă. În același loc, în 787 s-a stabilit reintroducerea cultului icoanelor în creștinism. În anul 381 la Constantinopol s-a adoptat crezul complet atât de către catolici, cât și de ortodocși. Tot acolo, în 553 s-au anatemizat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Niceea, în 325, s-au delimitat vederile religioase ale lui Arius și s-a adoptat Crezul în formă scurtă. În același loc, în 787 s-a stabilit reintroducerea cultului icoanelor în creștinism. În anul 381 la Constantinopol s-a adoptat crezul complet atât de către catolici, cât și de ortodocși. Tot acolo, în 553 s-au anatemizat noile teze ariene, nestoriene și monofizite și în același mare oraș, între 660-681, s-a condamnat monotelismul, susținîndu-se că Hristos are atât voință umană, cât
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]