3,093 matches
-
încît încercarea de a o descrie pe una cu ajutorul trăsăturilor celeilalte ne va stupefia. De pildă, viața omenească se petrece într-un spațiu omogen, regulat și neted în toate direcțiile, adică într-un mediu izotrop. În schimb, în lumea particulelor cuantice, spațiul e heterogen, e discontinuu și foarte încrețit. Peste tot te izbești de granulații, de denivelări și limite. La acest nivel, balansul dialectic între regimul continuu și cel discontinuu de existență nu mai are valabilitate. Aici domnește discontinuitatea, într-un
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
balansul dialectic între regimul continuu și cel discontinuu de existență nu mai are valabilitate. Aici domnește discontinuitatea, într-un univers care este prin excelență unul al nivelurilor și rangurilor. Dacă încercăm acum să înțelegem cum din granulațiile infime ale vibrațiilor cuantice a putut lua naștere, la scară umană, un mediu fără denivelări și fără încrețituri, ne vom izbi de mari dificultăți. La nivelul de micime inimaginabilă al feliei cuantice, noțiunea de stabilitate pare să țină de fabulă. Aici intrăm în geometria
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
rangurilor. Dacă încercăm acum să înțelegem cum din granulațiile infime ale vibrațiilor cuantice a putut lua naștere, la scară umană, un mediu fără denivelări și fără încrețituri, ne vom izbi de mari dificultăți. La nivelul de micime inimaginabilă al feliei cuantice, noțiunea de stabilitate pare să țină de fabulă. Aici intrăm în geometria variabilă a unor spații în interiorul cărora orice proces ajunge să le modifice configurația. Altfel spus, fundalul spațial al tărîmului subatomic e dat chiar de evenimentele cuantice ce se
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
al feliei cuantice, noțiunea de stabilitate pare să țină de fabulă. Aici intrăm în geometria variabilă a unor spații în interiorul cărora orice proces ajunge să le modifice configurația. Altfel spus, fundalul spațial al tărîmului subatomic e dat chiar de evenimentele cuantice ce se petrec la nivelul lui. Nu mai poți distinge între incinta în care se petrece un proces și procesul ca atare, căci procesul e chiar incinta. Să ne închipuim că, mișcîndu-ne prin cameră, modificăm geometria camerei prin chiar gesturile
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
ne închipuim că, mișcîndu-ne prin cameră, modificăm geometria camerei prin chiar gesturile pe care le facem, sau că, circulînd cu mașina pe stradă, schimbăm forma străzii prin chiar faptul că ne deplasăm pe ea. Cam așa ceva se petrece la nivelul cuantic al fulgurațiilor granulare. Efortul fizicienilor de a înțelege rețeaua de interacțiuni cuantice a dat naștere teoriei corzilor. Corzile sunt liniile de forță ale cîmpurilor ce învăluiesc particulele elementare. Cînd se pune însă problema definirii lor intuitive, suntem puși în fața unei
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
pe care le facem, sau că, circulînd cu mașina pe stradă, schimbăm forma străzii prin chiar faptul că ne deplasăm pe ea. Cam așa ceva se petrece la nivelul cuantic al fulgurațiilor granulare. Efortul fizicienilor de a înțelege rețeaua de interacțiuni cuantice a dat naștere teoriei corzilor. Corzile sunt liniile de forță ale cîmpurilor ce învăluiesc particulele elementare. Cînd se pune însă problema definirii lor intuitive, suntem puși în fața unei alternative: ori gîndim corzile ca pe niște forțe ce leagă particulele între
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
pe niște forțe ce leagă particulele între ele, ori gîndim particulele ca fiind bucăți de corzi. Pînă la urmă, totul se învîrte în jurul unei perechi de termeni pe care cititorul o va întîlni în orice carte de popularizare a mecanicii cuantice: relația dintre punct și cîmp. Elementul primordial în acest binom este cel al cîmpului: cîmpul e un conglomerat de corzi, iar corzile sunt trepidații energetice ce pot lua chipul particulelor elementare. Toată dificultatea e să încerci să explici cum cîmpurile
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
viață") îl transcende fără însă ca aceasta transcendență să depășească limitele realității umane însăși. În știință secolului XX, Einstein reintroduce ideea de Anima Mundi prin ideea "cîmpului gravitației universale", o esență invizibilă care ține adunat întregul univers. În sfîrșit, teoria cuantică pune în lumina legătură surprinzătoare între îngeri și particulele cuantice. Thomas Aquinas, în tratatul sau despre îngeri afirmă următoarele: Cînd un înger se mișcă, părăsește un loc, și apare în altul. Nu poate fi recunoscut decît prin acțiunea să". Orice
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
limitele realității umane însăși. În știință secolului XX, Einstein reintroduce ideea de Anima Mundi prin ideea "cîmpului gravitației universale", o esență invizibilă care ține adunat întregul univers. În sfîrșit, teoria cuantică pune în lumina legătură surprinzătoare între îngeri și particulele cuantice. Thomas Aquinas, în tratatul sau despre îngeri afirmă următoarele: Cînd un înger se mișcă, părăsește un loc, și apare în altul. Nu poate fi recunoscut decît prin acțiunea să". Orice fizician știe că o particulă cuantică nu poate fi detectată
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
între îngeri și particulele cuantice. Thomas Aquinas, în tratatul sau despre îngeri afirmă următoarele: Cînd un înger se mișcă, părăsește un loc, și apare în altul. Nu poate fi recunoscut decît prin acțiunea să". Orice fizician știe că o particulă cuantică nu poate fi detectată decît prin acțiunea ei. În rest, se află într-o stare... atemporala. În general, putem afirmă că ideea de "spirit", sub diferite forme, se strecoară cu succes înapoi în literatura și știință. Cu toate acestea, de-
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
umane mînuite după voie, sau obsesia eternă a construirii unui perpetuum mobile în ciuda legilor termodinamicii, sau naivitatea de a crede că deșeurile radioactive pot fi desființate prin mijloace mirabile de sorginte științifică, sau încercarea de a folosi cunoștințele de mecanică cuantică pentru a explica cum spiritul omului poate modifica realitatea la nivel subatomic, ori aberația de a interpreta rugăciunea sau telepatia ca mijloace de influențare a universului la nivelul cuantelor de energie, printr-o subtilă intersectare a cîmpului cuantic al spiritului
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
de mecanică cuantică pentru a explica cum spiritul omului poate modifica realitatea la nivel subatomic, ori aberația de a interpreta rugăciunea sau telepatia ca mijloace de influențare a universului la nivelul cuantelor de energie, printr-o subtilă intersectare a cîmpului cuantic al spiritului uman cu cîmpurile energetice ale particulelor materiale. Tuturor acestor exemple Robert Park le descifrează găunoșenia, doza de ignoranță și de vanitate ascunsă în ele, arătînd de fiecare dată în ce anume constă greșeala din cauza căreia nici una din aceste
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
opera își epuizează semnificațiile transcedentale prin râs, iar autorii își pot expune îndemânările digresive și virtuozitățile lingvistice. Supraficțiunea, critificțiunea și râsoteratura lui Federman dau domeniului intratextual o dinamică proprie. Pentru a-l descrie adecvat voi folosi perspectiva oferită de fizica cuantică. În Imaginația ca plagiat (Imagination as Plagiarism, 1976), Federman însuși consideră că "...fizica cuantică, arta postimpresionistă, ficțiunea ce-i urmează lui Joyce și ne conduce la Beckett și ceea ce mai numesc eu supraficțiune, plus recentele experimente din teatru și cinema
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
și virtuozitățile lingvistice. Supraficțiunea, critificțiunea și râsoteratura lui Federman dau domeniului intratextual o dinamică proprie. Pentru a-l descrie adecvat voi folosi perspectiva oferită de fizica cuantică. În Imaginația ca plagiat (Imagination as Plagiarism, 1976), Federman însuși consideră că "...fizica cuantică, arta postimpresionistă, ficțiunea ce-i urmează lui Joyce și ne conduce la Beckett și ceea ce mai numesc eu supraficțiune, plus recentele experimente din teatru și cinema, neagă posibilitatea unui avantaj detașat și clar, mută poziția principală din mijlocul centrului. Subiectul
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
posibilitatea unui avantaj detașat și clar, mută poziția principală din mijlocul centrului. Subiectul nu mai este inclus în cadru viziunii observatorului. În schimb apare un câmp de energie/ un câmp introspectiv/ în care observatorul, subiectul, cadrul și mediul interacționează. " Teoria cuantică a observat că la nivel subatomic materia este în același timp particulă și undă, iar obiectele fizice dețin atât proprietăți ale particulelor reducționiste, locale, precum și proprietăți ale undelor holistice, non-locale, care depind de distanța față de poziția observatorului. Această descoperire a
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
fie reprezentat devine cu adevărat o problemă doar dacă cineva nu face din această imposibilitate, din acest vid, din această absență, o preocupare estetică și morală esențială, care anulează evenimentul original, Enormitatea de Neiertat a Holocaustului." (Ciclul Federman) Aparent, principiile cuantice ale dualității particulă-undă din câmpul intratextual conferă libertate scriitorului. În realitate însă, Federman se simte prizonierul debaralei, al locului de unde a auzit pentru ultima oară vocea părinților săi. Precum multe alte victime ale războiului, se simte vinovat că a supraviețuit
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
mă plâng: am avut și cronici binevoitoare, și reacții de la cititori care m-au convins că n-am scris degeaba. Ce citești la Berlin? Ce scrii? Citesc de toate, ca de obicei: postmoderni americani pentru cursul meu, cărți de fizică cuantică și de istoria artelor, romane venite din țară - ca fermecătorul Viața începe vineri - șMulțumesc! n.m. I.P.ț ziare, reviste, tot ce-mi cade-n mână. Îmi scriu jurnalul, zi de zi, cu acribie de furnică, scriu la un roman, mă
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
omului indiviz, „triada tematică a viitorului mare romancier: iubirea, sacrul, cunoașterea” (p. 36). Ni se vorbește despre „adevărul pulverizat”, care trebuie depășit prin „adevărul sacrului”, de o proză în care „onirismul și miraculosul învăluie orice tensiune cognitivă”, în care „«apofatismul cuantic» se încrucișează cu cel religios” (p. 59). etc. Cititorul se va aștepta, poate, ca puzzle-ul conceptual, din care criticul literar ne prezintă numai câteva elemente disparate în paginile introductive, să fie întregit pe măsura ce lectura avansează, și să
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
infiniții" (p. 101) Aceeași atitudine a fizicienilor în cazul găurilor negre: Dacă infinitul fizic a apărut cu adevărat, atunci el ar fi vizibil observatorilor din exterior și efectele sale impredictibile ne-ar putea influența. Aceasta arată că, atunci cînd fizica cuantică intră în joc, cenzura cosmică nu mai funcționează. Prin urmare, în ciuda atitudinii speciale a cosmologilor față de existența infiniților fizici și a locurilor particulare unde ei așteaptă să-i găsească, există o împotrivire generală de a-i accepta în univers din cauza
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
aplombul autorului, inspirat de cîteva din descoperirile științei, slujește unei singure intenții: să sugereze că omenirea e în pragul unei schimbări de paradigmă în urma căreia, vrem nu vrem, vom fi siliți să admitem că Doamne- Doamne stă ascuns în măruntaiele cuantice ale universului. Ce e bizar e că întreaga teodicee la care se încumetă autorul se nutrește numai din indicii pozitive, de strictă observanță științifică, nici un dram de aluzie teologică neîncăpînd în efortul lui doctrinar. Așadar, un spirit macru de luciditate
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
de o dimensiune care nu poate fi interpretată decît în termeni spirituali, caz în care neverosimilul va fi rostit chiar de fizicieni, ultimii de la care te-ai aștepta să vorbească în dodii religioase. Mesajul lor ar suna: „Oameni buni, semnele cuantice ne silesc la smerenie metafizică: sîntem obligați să recunoaștem că sub pielea quarcilor stă ascuns ochiul lui Dumnezeu.“ Spre deosebire de Laplace, cu celebra replică dată lui Napoleon (anume că Dumnezeu e o ipoteză de care nu are nevoie), astăzi fizicienii tind
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
de o stare de lucruri pe care trebuie s-o accepte ca atare. E ca o fatalitate care face ca ceea ce noi numim realitate să fie de fapt rezultatul ciocnirii a două instanțe de ordin spiritual: conștiința omului și elementul cuantic, nici una dintre forțe neputînd fi scoasă din ecuația binară. Cu alte cuvinte, realitatea nu există decît în raport cu o conștiință care o gîndește, ceea ce e totuna cu a spune că electromagnetismul, gravitația sau fusiunea nucleară nu există decît în prezența unei
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
într-un plan pur mental. Altfel zis, ea este doar o idee, încă lipsită de expresia raționamentului, așadar viziunea unei idei, inexprimabilă conceptual (aconceptuală); o idee percepută ca potențialitate ideatică. Prin radiant-energetica minții vizionare, OS se extinde ca un mănunchi cuantic. Liberă de substanțialitatea TA, ea se propagă instantaneu-indefinit, ca pretutindeni neunde/oriunde și necând/oricând. Mai mult chiar, propagarea nu are un moment limită, de început și/sau de sfârșit, dar nici nu corespunde unei stări de acum, neavând un
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
unde putem vedea funcționând subconștientul (sau, mai precis spus, supraconștientul) lui Eminescu, Pompiliu Crăciunescu descifrează multiple enigme, permițând astfel să se configureze treptat figura misterului. Confruntat cu jerbele de referințe la tot felul de domenii contemporane - matematica, logica formală, fizica cuantică, teoria haosului, transdisciplinaritatea, cititorul descoperă că nu noi suntem, de fapt, contemporanii tuturor acestor domenii, ci tocmai Eminescu. Acest moment precis de conversiune a cititorului se produce când Pompiliu Crăciunescu dezvăluie, în solida sa argumentare, structura magică ce permite introducerea
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
unde putem vedea funcționând subconștientul (sau, mai precis spus, supraconștientul) lui Eminescu, Pompiliu Crăciunescu descifrează multiple enigme, permițând astfel să se configureze treptat figura misterului. Confruntat cu jerbele de referințe la tot felul de domenii contemporane - matematica, logica formală, fizica cuantică, teoria haosului, transdisciplinaritatea, cititorul descoperă că nu noi suntem, de fapt, contemporanii tuturor acestor domenii, ci tocmai Eminescu. Acest moment precis de conversiune a cititorului se produce când Pompiliu Crăciunescu dezvăluie, în solida sa argumentare, structura magică ce permite introducerea
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]