3,596 matches
-
știți că între produsul care trebuie încălzit/fiert și sursa de căldură (flacăra aragazului) trebuie să existe un recipient metalic (oală, cratiță, tigaie, ibric etc.). O altă regulă importantă este următoarea: puteți încălzi pe aragaz ori lichide, ori corpuri solide cufundate în lichide. Asta înseamnă că toate* alimentele solide (ouă, carne, paste etc.) trebuie plasate întâi în apă/ulei/lapte/alt lichid și abia după aceea pe foc. * Excepții: laptele din cutie se poate încălzi fie sub formă lichidă (turnat direct
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
spionat pe gaura cheii și am tras cu urechea: a zis că-i desert surpriză și s-a închis cu găina în bucătărie; după două ore îmi servea pe tavă minunăția: găluște albe și pufoase, care se topeau în gură, cufundate în laptele delicios al păsării. Încă era cald... Apropo, știați că laptele de găină miroase un pic a vanilie? Secretul mulsului nu l-am aflat nici după aceea, era ziua mea și tocmai luase o pastiluță. Se întâmpla destul de rar
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ca bucătăria mea să prindă în sfârșit viață; intram acolo cu o poftă nebună de lucru, de parcă n-aș fi stat toată ziua la coada cratiței; găteam ceva rapid, mă refuza de cele mai multe ori pentru că ținea la siluetă, apoi ne cufundam în așternuturile moi și mă lăsam cuprinsă de beția amorului. Și beția asta nu e o metaforă: deși mă iubea cu o expresie absentă, de amant blazat, funcționa ca o mașinărie nemțească, era aproape la fel de talentat ca numărul trei; din
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ființei. Omul e superficial și mizerabil, el vrea să lase urme vizibile și nu izbutește decât vânzolindu-se în fața semenilor săi, în loc să aspire la Dumnezeu și, asemenea Lui, să se îngroape în sine, să refuze să se manifeste, să se cufunde în fericirea de a nu lăsa nici o urmă, să adopte condiția de necunoscut, să se piardă în extazul anonimatului” (III, 44). În aceste condiții, este limpede ce caută Cioran în momentele lui de înțelepciune. Cât de surprinzătoar, în fond, cât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
prejudecată, ultima vanitate de care se leapădă înțeleptul). Puterea de a rămâne necunoscut e rară, ba chiar inexistentă Ă firește, la acela care a dat ochii cu faima” (II, 338). Cel de-al doilea, o lectură în care Cioran se cufundă cu totul, îi dă prilejul de a se recunoaște cu dorințele sale contradictorii. Îi place la Luther, “în opoziție cu preferințele mele actuale”, spune Cioran, „verva, furia, acțiunea”, faptul că acesta „voia să schimbe, să răstoarne totul” (II, 338). Îi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ochi și să trăiască reveria aceea de idiot, altcândva blamată. De altfel, își dorea să fie ca piatra, incomunicabilul însuși. După luni petrecute la Paris, își spune: „Duminică petrecută la țară, după două luni de claustrare la Paris. Să te cufunzi în indiferență ca arborii, să fii la fel de mut ca ei. Îmi vine tot mai ușor să-i imit Ă din fericire” (I, 102). Altundeva, notează: „A exista e totuna cu plăcerea de a nu gândi. Să fii un obiect care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
foarte primitiv, foarte apropiat de materie și în tot cazul de origini. Tot ce diminuează activitatea conștiinței e salutar” (III, 182). De asemenea: „Somnul este activitatea cea mai importantă și cea mai profundă a tot ce-i viu. Când te cufunzi în somn, ai impresia că regăsești haosul ce precedă nașterea oricărui germene, iar când te smulgi din el, că străbați într-o clipă întreaga istorie a vieții, câteva miliarde de ani adică” (III, 278). Cât despre ploaie, ea favorizează somnul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
când te smulgi din el, că străbați într-o clipă întreaga istorie a vieții, câteva miliarde de ani adică” (III, 278). Cât despre ploaie, ea favorizează somnul: „Zi de ploaie, notează Cioran. Am dormit toată ziua. Nevoie de-a mă cufunda în materie, de-a mă întoarce la ea, de-a mă topi în ea. Aceasta mi-a fost Coborârea în elemente” (I, 144). Până și plictisul poate fi pentru Cioran prilejul întoarcerii în originar și al trăirii extazului. Vorbind despre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decât un simulacru de ceva” (III, 335). Este și aici o împlinire în negativ. Cum își face un țel din înstrăinarea de sine, mărturisește: „Cu cât îmbătrânesc, cu atât mă simt mai român. Anii mă readuc la origini și mă cufund iarăși în ele. Iar străbunii mei, pe care i-am tot ponegrit, ce bine-i înțeleg acum, și câte «scuze» le găsesc!”. În fond, care erau carențele străbunilor săi, carențe de care Cioran se simțea rușinat și pe care voia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
N-ai nici o grijă că-și revine... O să se întoarcă la tine ca la o adevărată salvare... Ea 2: Și? El n: Și tu ai să-l salvezi. Hai să mergem. TABLOUL X Al treilea avertisment ( În același fotoliu, silueta cufundată în halat; El 1, cu aceeași dorință de a nu-și face simțită prezența, privește spre fotoliu și i se îndepărtează) El n: (amuzîndu-se) Hai că te-am păcălit! El 1: (realizînd ghidușia) Credeam că e ea... nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pot grăi! / Maica Domnului / Din poarta cerului / M-a auzit, / Scară de aur a făcut, / La mine s-a coborât, / De cămașă neagră / M-a dezbrăcat, / De mâna dreaptă / M-a luat, / În apa Garaleului / De trei ori m-a cufundat, / De tot urâtul m-a spălat, / De picioare m-a deschiedecat, / De mânuri m-a dezlegat, / Viderile mi le-a dat. / Cu ochii văd, / Cu urechile aud, / Cu nasul pot sufla / Și cu gura pot grăi. Și-am rămas mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu vrea să se bage. Văzând calul că stăpânul său îl silește numaidecât, răcnează o dată de s-au cutremurat munții și nu ai de trei ori a sărit și a fost în mijlocul Bistriței, când a fost în mijlocul apei, s-a cufundat calul cu voinic cu tot. Calul a ieșit plin de spume, dar voinicul a rămas în fundul genunii. Știma apei a cerut cap de om, și când a sosit ceasul, cap de om a căpătat." În Bucovina există și o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mână se-ntindea / Și pe sus o ridica / Și-n mare mi-o arunca! / Valurile bulbucea, / Iar ea-n valuri cum trecea / Mreană de-aur se făcea. / Soarele se-nălța sus, / Se lăsa tot spre apus / Și-n mare se cufunda / La soră-sa Ileana, / Ileana Cosânzeana. / Iară Dumnezeu cel sfânt, / Sfânt în cer și pe pământ, / Mâna-n valuri că băga / Mreana-n mână-o apuca / Și-n ceruri o arunca / Și-n lună plină-o schimba, / Apoi Domnul-Dumnezeu / Cuvânta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
eram studenți la Iași deja eu și fratele meu mic). Imi argumenta că botezul nu este o joacă cu păpușile ca în legământul făcut de noi pe când eram de vârsta jocului cu păpuși. Supărată de refuzul mamei eu m-am cufundat în lectură. In timp ce citeam o carte din cele câteva rămase nedistruse în biblioteca noastră, am găsit o sumă de bani între filele acelei cărți. Mama, datorită numeroaselor percheziții pe care le avusese, obișnuia să mai ascundă bani sau
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
simbolul clepsidrei; aceasta lasă să se furișeze treptat și egal "negrăitele dovezi ale vremii" și sugerează răbdarea obositoare inerentă decantării în expresie a sentimentelor și meditațiilor. Apare și umbra, "petecul de noapte", cum o numea Tudor Arghezi, în care ne cufundăm periodic până la dispariția finala. Umbra trece tremurând, se lungește în drum, ne cutremură somnul și visele, este roaba din naștere, lepădată de Domnul, ne încercuie vârstă cu vârstă. Visul se combină cu aspirația la autodepășire, de aceea visul la M.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
notabilă realizarea voluptății trăirilor, ca în "Descântecul de ploaie": "Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă/ Îmi place să le rup frâiele și să umblu cu ele în dinți,/ să amețească, privindu-mă astfel, bărbații." Poeta se cufundă ostentativ în materia curgătoare și, cu o mare acuitate a simțurilor, transpune în act poetic trăiri spirituale rare: "Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ satir vegetal, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zănatic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și mai ales să îmi iau inima în dinți și să purced. Intru în Sala Festivă și... o văd plină de elevi!!! Călătoria noastră transdisciplinară poate începe! 5.2. "În faptă, lumea-i călătoria trans a sufletului nostru..." Camelia Circa-Chirilă "Cufundă-te în oceanul cunoașterii, iar dacă nu, cel puțin pune-ți în cap colbul drumului. Căci drumul este lung și marea adâncă și călătoria se face în uimire, când râzând, când plângând." (Farid Uddin Attar, Graiul păsărilor) Suntem cu toții căutători
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
rezolvarea ultimului contact uman, la final, regizorul se confesează încă o dată: personajele rămân singure, devastate de zi și de noapte, în care nici măcar nălucile care au bântuit filmul nu mai au acces [...] Nimeni nu moare, nimeni nu trăiește, totul se cufundă în imperiul tăcerii. A ajunge la tăcere înseamnă a fi inițiat, înseamnă să ai forța de a trăi până la capăt, plenar, grotesc, tragic, ceea ce este înainte de tăcere. Maria ZĂRNESCU Rafinat și vulcanic... Alexa Visarion este o personalitate aparte în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
jos... Calea ferată, ascunsă în pădure, drum înșelător, martor al dramei ce avea să pecetluiască un destin. Apa, ca un drum curgător, primordial, depozitar al bunelor și relelor pământului. Apa... în care se scaldă, în care aleargă, în care se cufundă... Tot apa îngăduie și pontonul pe care renasc amintirile cuplului odioasei echipe interpretate de Mircea Albulescu și Dorel Vișan. Este impresionantă economia de mijloace cu care Mircea Albulescu joacă senectutea personajului, altădată feroce, păstrându-i însă expresia torționarului. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vestimentație) ordinea obișnuită a lucrurilor. Îndelungi acumulări de fapte și gesturi unele, sugerate spectatorului, altele doar bănuite de către acesta duc filmul către acele "noduri" explozive ce ridică tensiunea dintre personaje la paroxism: stare în a cărei analiză Alexa Visarion se cufundă cu predilecție... Două ar fi, de amintit, secvențele remarcabile în această ordine: cea a tragerii la țintă și cea de la iarmaroc când, în urma intervenției jandarmului, admirația mulțimii față de circar se întoarce în suspiciune și dispreț... Semnificația acestor secvențe impecabil realizate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a se curăța de mizeria trecutului. Întîlnirea lor s-a petrecut lîngă o cișmea, amintindu-ne astfel că în Biblie întîlnirile importante se petrec lîngă izvoare și fîntîni; apa reprezintă infinitatea posibilităților, conține semnele evoluției, ale dezvoltării viitoare. A te cufunda în apă și a ieși din ea înseamnă a-ți regăsi originile și a căpăta forța de regenerare. În tradiția creștină apa simbolizează originea creației și este mediu hierofanic, iar în abluțiunile rituale este folosită în același scop al purificării
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tocmai pentru că e foarte "sistemic", foarte "cibernetician". Cu Morin, Sauvan, Laborit, ne scăldam în aceleași ape. Actualmente, nu lucrez decît în termeni de modele și de sisteme. Am scris multe articole despre cibernetică și politică, cibernetică și șomaj. Acum sînt cufundat în tema din urmă și cred că, în cîteva luni, am să mă compromit cu o carte ciudată, cibernetică, o carte deschisă, cu modele și scheme. B.C. Aveați contacte cu René Passet și Jacques Attali? J.-F. B. M-am
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să reconstituie o istorie a Grupului celor Zece care să țină cont simultan de arhivele aflate în posesia sa și de amintirile celor care au făcut parte din grup. Astfel a început această aventură care mi-a permis să mă cufund cu douăzeci și cinci de ani în urmă, să explorez ce gîndeau și spuneau oameni de știință și politicieni care au jucat uneori roluri importante, și să observ evoluția unui grup care, în anii '70, încerca să-i apropie pe savanți și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
istorism, însă unul dogmatic). Acesta privește istoria ca pe o evoluție a unor esențe metafizice de tipul rațiunii universale sau al spiritului universal. "Dar formulele despre corelația dintre întregul individual și întregul istoric [...] intră în contradicție cu orice percepție sănătoasă, cufundând toate valorile vieții într-o unitate metafizică care se desfășoară în istorie." Situația nu se schimbă nici "dacă acestei rațiuni universale i se substituie, ca unitate, societatea"115. Cea de-a doua este "individualismul", unde "metafizica luptă deja cu conștiința
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
126. e) Metafilozofia ca modalitate de a depăși istorismul în plan filozofic Cum ajunge "lumea ideilor" să aibă "o istorie"? se întreba Hegel în Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie. Fiindcă în istorie apare "ceea ce e supus schimbării", "ceea ce este cufundat în noaptea trecutului și nu mai există". Or, "ideea adevărată și necesară [...] nu e capabilă de nici o schimbare"127. Așadar, pentru a răspunde la întrebarea hegeliană, se cuvine să găsim ceea ce este invariabil și etern în spatele unei diversități variabile și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]