9,503 matches
-
ochii, deși-s tot mai ageri, nu văd decât umbre, dansând pe pereți. nu râde, suntem în decembre!... deci vom avea o iarnă mai lungă; omătul va geme în membre, iar gerul ne va trage o dungă, noaptea, cu umbre, dansând pe pereți. mai pune trei lemne în sobă, să nu te zgârcești la caldură, căci vreau să fac numai o probă: vom mai putea, gură în gură, să privim noaptea, cu umbre, dansând pe pereți?... Referință Bibliografică: e iarnă și
E IARNĂ ŞI ÎNCĂ-I DECEMBRE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383251_a_384580]
-
va trage o dungă, noaptea, cu umbre, dansând pe pereți. mai pune trei lemne în sobă, să nu te zgârcești la caldură, căci vreau să fac numai o probă: vom mai putea, gură în gură, să privim noaptea, cu umbre, dansând pe pereți?... Referință Bibliografică: e iarnă și încă-i decembre!... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1086, Anul III, 21 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
E IARNĂ ŞI ÎNCĂ-I DECEMBRE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383251_a_384580]
-
din vechimi prezis, mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul, și-ncep să-înot prin spice și greieri de nebun, și intr-un curți, la caii bătrîni să le scot frîul, să le ofer în baie domnițelor săpun. Și tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii, se nărăviră goții și hunii la apel, se mai dădu alarma prin tîrg de niște razii, se mai ciocni în noapte un înger de-un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii, împrăștiați de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
din vechimi prezis,mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul,și-ncep să-înot prin spice și greieri de nebun,și intr-un curți, la caii bătrîni să le scot frîul,să le ofer în baie domnițelor săpun.Și tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii,se nărăviră goții și hunii la apel,se mai dădu alarma prin tîrg de niște razii,se mai ciocni în noapte un înger de-un crenel. Și voi, ocnașii lumii, cinstiți și iluzorii,împrăștiați de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale.Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum or fi realizat asta? Iar printre valuri, un tip dansa cu o „peștoaică” d-asta. Mamăă, ce-o mai strânge! Cine-o fi? Aoleu, formidabil! Chiar omu’ meu, patronul zarzavagiu, domnul Zamfirescu. Chiar el,mă? Cum e posibil? Trache era să facă pe el de frică, pentru că nu înțelegea nimic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum or fi realizat asta? Iar printre valuri, un tip dansa cu o „peștoaică” d-asta. Mamăă, ce-o mai strânge! Cine-o fi? Aoleu, formidabil! Chiar omu’ meu, patronul zarzavagiu, domnul Zamfirescu. Chiar el,mă? Cum e posibil? Trache era să facă pe el de frică, pentru că nu înțelegea nimic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
familiei pentru câteva momente de relaxare activă. O nouă încercare. Un patinoar. Mira aștepta de aproape 20 de ani să simtă sentimentul acela de zbor, pe care patinajul ți-l oferă. Acea libertate, vântul înghețându-ți obrajii, fericirea de a dansa liber. Cu câțiva ani în urmă, Monica primise o pereche de patine cu rotile. Au fost împreună la cumpărături, iar Mira o lăsase pe fiica ei să o aștepte în fața magazinului. Când s-au reîntâlnit, Monica, fata ei era supărată
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > TEMPI PASSATI Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului În copilărie dansam Hora Unirii, în casa noastră, în curtea școlii... Cântam „Pe-al nostru steag e scris unire” într-o limbă dulce, în care am strigat prima oară părinții. A fost locul în care am deschis pentru prima oară ochii și am
TEMPI PASSATI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383308_a_384637]
-
Părul roșu și ochii violeți, o combinație devastatoare. A crezut în mine: am mințit-o. Doar așa puteam să o salvez. Ar fi avut, acum, patru copii și gușă. Burtă. Ar fi bombănit toată ziua. Noaptea ar fi visat că dansează, m-ar fi trezit lovindu-mă cu genunchii, și-ar fi fluturat brațul peste plapumă. Un romancier! Asta i-a luat mințile. Au amețit-o, mai degrabă, cărțile mele, alte minciuni, și-a dat seama până la urmă. A crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
urale. Dezmeticită brusc, mulțimea a răspuns ca un ecou. Vocea ei, timidă la început, a acoperit Piața. Stațiunea. Nimeni și nimic nu mai putea opri entuziasmul, căciulile zburau prin aer, în mijloc s-a încins o horă; în interiorul acesteia, Comandorul dansa cu nevasta unui postăvar. Apoi, spre el, în semn de prețuire, a fost împinsă cea mai frumoasă fată din Stațiune, un fel de Regină a Revoluției. § Urât destin i-ai hărăzit Stațiunii. Mai bine aluneca în vale. Ai devastat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
concavă care, până În urmă cu câteva momente, ascunsese acea grozăvie. Se simți tentat să o așeze la loc, pentru a Înlătura ceea ce văzuseră cu toții, Înăbușindu-și cu greu impulsul de a nu sări Îndărăt. Parcă un lepros Îl invita să danseze În brațele lui. În jur, se dezlănțuise o mișcare haotică. Lăsând deoparte orice reținere, zbirii se buluceau spre prăpastie, riscând să fie Înghițiți de aceasta, În Încercarea chinuită de a o ocoli. Mai Întâi, comandantul lor dăduse să Îi urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu ani În urmă, În menajeria ținută de ambasadorul sultanului. Dansul acela părea să fie celebrarea unui rit. Un rit blasfemator, prin evidenta nerușinare a oficiantei, și totuși Înțesat de o stranie spiritualitate. Era fascinat de ea. Dacă vreo creatură dansase vreodată În paradisul terestru, trebuia să o fi făcut În felul acela irepetabil. Așa trebuie să fi dansat Lilith, așa se pierduseră oamenii În primul lor templu. Expresia Antiliei pierduse orice urmă din lascivitatea cu care Își oferise trupul privirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Un rit blasfemator, prin evidenta nerușinare a oficiantei, și totuși Înțesat de o stranie spiritualitate. Era fascinat de ea. Dacă vreo creatură dansase vreodată În paradisul terestru, trebuia să o fi făcut În felul acela irepetabil. Așa trebuie să fi dansat Lilith, așa se pierduseră oamenii În primul lor templu. Expresia Antiliei pierduse orice urmă din lascivitatea cu care Își oferise trupul privirilor. Acum, pe chipul ei era doar un surâs ceresc. În locul acela sordid al plăcerilor, ajunsese oare cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Te pot servi cu ce am mai bun, messer Alighieri? zise omul prevenindu-i cuvintele. — Nu sunt aici ca să Îți apreciez vinul, răspunse Dante fără să dea semne că ar vrea să ia loc. Vreau să vorbesc cu femeia care dansează În taverna ta. Baldo Își mângâia bărbia În timp ce Îl scruta cu viclenie. — Așadar, o vrei pe Antilia mea. Splendida Antilia. Subliniase cuvântul „splendida“ cu un accent lasciv. — A ta? Poetul nu se gândise niciodată că femeia putea fi o sclavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
n-aș avea mijloacele. Nu, doar un prinț ar putea plăti atât de mult. Dante era din ce În ce mai uluit. — Nu e o dansatoare profesionistă? Și atunci de ce... — Nu știu. Nimeni nu știe, Îl Întrerupse cruciatul. Ea m-a Întrebat dacă putea dansa În taverna mea, fără nici o răsplată. Dimpotrivă, am avut impresia că ar fi fost dispusă să Îmi ofere ea bani ca să o facă, dacă aș fi refuzat-o. — Dar tu nu ai refuzat. Nu. Nu cred că există un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În flăcări, În timp ce se Îndrepta spre taverna lui Baldo. Și de astă dată, sub pretextul secretului, evitase escorta. Astfel se putea mișca nestingherit. Dar, În realitate, nu din această pricină voia el să fie singur. Trupul Antiliei continua să Îi danseze În fața ochilor. Voia să o interogheze singur, imediat după dansul ei. Își tot repeta că singurul său obiectiv Îl reprezenta pedepsirea vinovăției. Și poate că era adevărat. Dar vinovăția cobora și Înlăuntrul său. Se asemuia pe sine Însuși cu Iacov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu ani În urmă turnul de la Santa Croce. Apoi, un mănunchi de raze incandescente se ridică spre cer, depășind gabia și prăbușindu-se În apă cu un sfârâit strașnic. În acea lucire crezu că recunoaște siluetele câtorva trupuri omenești care dansau În albul orbitor, ca și când puntea s-ar fi preschimbat Într-un templu În care se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o coastă cu violență, acum fără cârmaci, cuprinsă de flăcări, cu pânza transformată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poți imagina singur. Faptul că, În fine, știam ceva - respectiv, că mă aflu sub o acuzație, așa excentrică și aberantă cum era - m-a liniștit oarecum. E un fel de a spune „liniștit”, dar măcar aveam habar pe ce picior dansez, și asta mi-a dat ceva curaj. Inșii nu erau niște handicapați, așa că mi se părea doar o chestiune de timp să se convingă că sunt nevinovat. Ipoteza că ar fi folosit asasinarea doctorului Wagner ca pretext pentru a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Muzica era cu desăvârșire orientală; se cânta la darabane, la zongore și la zaibăre, un fel de chitări cu sunet ascuțit și rece, dispărute astăzi. Serveau slujitori și nicidecum slujitoare; ele așteptau într-o odaie alăturară să fie chemate să danseze sau să bocească, dacă se lasă cu măcel. La cinci fără ceva începură să sosească boierii. Sima-Vodă sta în capătul sălii pe tronul din fag masiv, iar alături, pe un tronuleț, stătea Doamna sa, Ruxăndrița. Voievodul era cam tras la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
demnitarul - aveam noi o vorbă. — V-ascult - spuse Metodiu, ferindu-se imperceptibil de duhoarea ce ieșea din gura fanariotului. — Din câte văz eu - continuă încet Ximachi - ospățul nu mai ține mult; curând vor fi chemate astea, cum le zice, să danseze, și eu sufăr cu inima: voi pleca. Așa că înainte de-a ne despărți pentru ca preacuvioșia ta s-apuce drumul Ramului, ascultă acestea de la mine: spune-i Papei că dacă tot vrea să ne-ajute... Cine-a dat? - mârâi Ximachi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
arătător împroșca din el cu mici ghiulele de diamant. Din îndepărtatele ținuturi rusești, s-a înclinat până la pământ cneazul Igor Poprișcin Pervâi, dăruind prințesei macheta din lemn de Novosibirsk a unei biserici în care preotul, acționat de un mecanism minuscul, dansa komarinska. Chiar din Țările Române s-a înfățișat tânărul beizadea Costică Caraiosifoglu aflat la studii la Padova și care a dăruit cu lacrimi în ochi traducerea personală în italiană a versurilor mitropolitului Dosoftei. Dar prințesa a rămas neînduplecată. Episodul 163
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tragă, împreună cu alți vreo trei bătrânei încă verzi, la hanul „Arcaica” și-n fața unui pahar de ceai subțiat cu rom se amuzau de cele două babe din grupul „Senecta” care, pe micul podium de lemn dintre mese, cântau și dansau până erau scoase pe brațe de doi chelneri gemeni despre care se spunea că prinseseră suta de ani fără o gripă în toată viața lor. Cu toții aveau de toate, deoarece cei care se îngrijeau să le trimită turiști, le trimiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
primăverii își așterne covorul moale peste îm părăția oamenilor făcându-ne o vizită cu cât mai lungă cu atât mai plăcută. Cu rochia ei de toporași și zambile îmbătate de parfumuri, coronița din smarald și pantofi de cristal, începe să danseze. Prietenul ei, ghiocelul, cu gluguța lui de argint, mică și delicată, se plimbă, învârtindu-se, peste tot. El, primul vestitor, mic și plăpând, a scos căpșorul de sub plapuma de nea. Fluturașii cei zglobii stau la rând pentru a fi pictați
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]