2,636 matches
-
premierul francez Georges Clemenceau a aprobat planurile pentru debarcarea grecilor sperând astfel să limiteze the landing with the hope of limiting further Italian gains. Premierul elen Eleftherios Venizelos a fost de acord să trimită trupe în Smirna imediat ce italienii au debarcat la Antalya și a format o administrație militară la scurtă vreme după efectuarea propriei debarcări. Venizelor plănuia anexarea Smirnei și la un moment dat a părut că acest deziderat este atins în momentul în care a fost semnat Tratatul de la
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
debarcări. Venizelor plănuia anexarea Smirnei și la un moment dat a părut că acest deziderat este atins în momentul în care a fost semnat Tratatul de la Sèvres din august 1920.. Pe 15 mai 1919, 20.000 de soldați eleni au debarcat la Smirna și au preluat controlul asupra orașulului și a regiunii învecinate sub acoperirea vaselor grecești, francize, amereicane și britanice , fiind întâmpinați ca adevărați eliberatori de către populația greacă locală. Jurnalistul turc Hasan Tahsin și câțiva prieteni au hotărât să armatei
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
SUA continuând să aibă o influență majoră în politica cubaneza. La Guantanamo se află o închisoare americană, de asemenea o bază navală a SUA din 1902. La 25 iulie 1898, în timpul războiului spaniol-american, Puerto Rico a fost invadat de Statele Unite, trupele debarcând pe la Guánica. Că un rezultat al războiului, Legea Jones-Shafroth a acordat tuturor locuitorilor din Puerto Rico cetățenia americană în 1917. În 1948, SUA a acordat portoricanilor dreptul de a-și alege democratic un guvernator. În 1950, administrația Truman a permis efectuarea
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
era să stabilească o serie de depozite de aprovizionare pe parcursul Ghețarului de Șelf Ross de la Marea Ross până la Ghețarul Beardmore, de-a lungul rutei polare stabilite de expedițiile antarctice anterioare. Grupul principal al expediției, sub comanda lui Shackleton, urma să debarce pe coasta opusă, înspre coasta Mării Wedell, trebuind să mărșăluiască pe continent prin Polul Sud până la Marea Ross. Cum acesta nu ar fi fost în stare să care destul combustibil și provizii, supraviețuirea lor depindea de depozitele lăsate de grupul
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
majoritară printre ei fiind deținută de indigenii sud-africani înrolați în armata britanică. Odată cu declanșarea războiului, în august 1914, von Lettow-Vorbeck a atacat pe neașteptate Kenya, întrerupând comunicațiile și ocupând pe 15 septembrie orașul Taveta. Generalul englez Arthur Aitken (1861-1924) a debarcat în fruntea unei armate de 8.000 de soldați lângă Tanga, unde se aflau circa 1.000 de soldați germani, iar pe 2-5 noiembrie 1914 s-a dat bătălia de lângă acel important punct de aprovizionare a forțelor germane din Africa
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
al USAF au fost capturați în timpul Operațiunii Bulbasket și executați. Cei mai mulți au fost împușcați, dar trei dintre ei au fost uciși cu o injecție cu otravă în spitalul în care erau internați. În luna martie 1944, cincisprezece militari SUA au debarcat pe coasta italiană în cadrul Operațiunii Ginny II. Cu toții au fost capturați și executați. Pe 24 ianuarie 1945, nouă militari americani ai OSS, patru britanici din SOE și corespondentul de război al Associated Press Joseph Morton au fost executați în lagărul
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
nu a fost îndeplinit și a demonstrat că armatele americană și britanică nu sunt capabile să desfășoare o debarcare încununată de succes în Franța, cel puțin nu în viitorul imediat. Un număr de 3.623 de militari aliați care au debarcat (dintr-un total de 6.086, adică aproape 60%) au fost fie uciși, răniți sau au căzut prizonieri. Royal Air Force nu a reușit să atragă "Luftwaffe" într-o bătălie aeriană deschisă și a pierdut în schimb 96 de avioane (cel
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
care patru în fața orașului și câte una pe flancul vestic, respectiv estic. De la est la vest, plajele au primit numele de cod Yellow (Galben), Blue (Albastru), Red (roșu), White (Alb), Green (Verde) și Orange (Portocaliu). „Regimentul Regal Canadian” avea să debarce pe plaja Blue, „Regimentul South Saskatchewan” și „Queen's Own Cameron Highlanders of Canada” urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
au primit numele de cod Yellow (Galben), Blue (Albastru), Red (roșu), White (Alb), Green (Verde) și Orange (Portocaliu). „Regimentul Regal Canadian” avea să debarce pe plaja Blue, „Regimentul South Saskatchewan” și „Queen's Own Cameron Highlanders of Canada” urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un comando al infanteriștilor marini - urma să debarce pe plajele Red și White. Regimentul al 14
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
s Own Cameron Highlanders of Canada” urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un comando al infanteriștilor marini - urma să debarce pe plajele Red și White. Regimentul al 14-lea de tancuri Calgary asigura sprijinul infanteriei cu 58 de blindate noi „Churchill”, care trebuiau debarcate cu ajutorul ultimei invenții în domeniu, vasul de debarcare (Landing Craft Tank). Tancurile erau dotate cu tunuri
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un comando al infanteriștilor marini - urma să debarce pe plajele Red și White. Regimentul al 14-lea de tancuri Calgary asigura sprijinul infanteriei cu 58 de blindate noi „Churchill”, care trebuiau debarcate cu ajutorul ultimei invenții în domeniu, vasul de debarcare (Landing Craft Tank). Tancurile erau dotate cu tunuri de calibrul 40mm sau 57mm și erau echipate astfel încât să poată opera în apele puțin adânci din apropierea plajelor. În plus, trei tancuri erau echipate
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
îi împiedica să mai înainteze. Regimentul Regal Canadian a fost practic anihilat din cei 556 de soldați debarcați, 200 au fost uciși și 264 au fost luați prizonieri. Pe Plaja Green, la aceeași oră cu debarcarea comandoului nr. 4, a debarcat Regimentul South Saskatchewan și s-a îndreptat spre Pourville. Debarcarea a avut loc la 4:52, fiind o surpriză totală pentru apărătorii germani, care nu au apucat să deschidă focul împotriva canadienilor de pe plajă. Din nefericire, pe drumul spre plajă
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
apărătorii germani cu focul susținut al mitralierelor grele din amplasamentele săpate în faleze. Atacatorii nu au reușit să îndepărteze obstacolele întâlnite în cale, nu au putut escalada malul înalt și au suferit pierderi grele. Numai 29 de tancuri au fost debarcate. Două dintre aceste s-au scufundat în apa prea adâncă, iar alte 12 au rămas împotmolite în nisipul plajei. Doar 15 tancuri au reușit să traverseze malul înalt al plajei. Imediat după aceea, blindatele au fost oprite în înaintarea spre
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
lovit din greu de focul mitralierelor grele, mortierelor și grenadelor. Doar o mână de oameni dintre ei a reușit să mai ajungă în oraș. Cum militarii primului val erau blocați în fața falezelor înalte, Roberts le-a ordonat pușcașilor marini să debarce și să le vină în ajutor. Dar pușcașii marini nu erau gata să intre imediat în luptă și a trebuit să fie transferați de pe vedetele lor rapide în vasele de debarcare. Vasele de debarcare ale pușcașilor marini au fost atacate
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
a trebuit să fie transferați de pe vedetele lor rapide în vasele de debarcare. Vasele de debarcare ale pușcașilor marini au fost atacate în timpul deplasării spre plajă, unele dintre ele fiind scufundate, altele avariate. Pușcașii marini care au reușit totuși să debarce au fost uciși sau luați prizonieri. În fața acestui dezastru, comandantul pușcașilor marini, locotenent-colonelul Phillipps, s-a urcat pe marginea vasului său de debarcare la pupa ca să semnalizeze vaselor care se îndreptau spre plaje să abandoneze misiunea. El a fost ucis
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
a lungul liniei litoralului francez, nu există suficiente dovezi ale preparativelor făcute pentru respingerea unei debarcări la Dieppe la o anumită dată. Susținătorii acestui punct de vedere amintesc că au existat subunități canadiene, precum cele de pe Plaja Green, care au debarcat fără să întimpine vreo opoziție. Locotenent-colonelul Merrit a fost unul dintre militarii care a considerat că este improbabil ca germanii să fi avut informații despre debarcare. Un asemenea punct de vedere este susținut și de faptul că militarii comandoului nr.
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
japoneză. Onoda s-a alăturat, așadar, soldaților japonezi deja staționați pe insulă și la puțin timp dupa aceasta, insula a fost invadată de trupe inamice, ca urmare a nesecurizării eficiente a portului și a aeroportului de pe insulă. Trupele Aliaților au debarcat în data de 28 februarie 1945 și au cucerit insula cu usurință. La puțin timp după aceasta, soldații japonezi rămași s-au divizat în grupuri mici, de 3, 4 oameni și s-au refugiat în jungla densă și în munții
Hiroo Onoda () [Corola-website/Science/330223_a_331552]
-
după prima călătorie a lui Columb, John Cabot, aflat în serviciul regelui Angliei, ajunge pe coasta nord-americană din Labrador.Explorarea franceză începe cu Jacques Cartier, care navigase pe golful St. Lawrence, până la râul St. Lawrence între 1534-1541.Corsarul Walter Raleigh debarca la capul Hatteras din Carolina de Nord în 1584, reclamând pentru Anglia întreaga coasta a Atlanticului, între paralele 35 și 45.Acesta denumește regiunea Virginia, în cinstea reginei virgine Elisabeta I.În 1607, spațiul devine oficial colonie britanică după ce la
Istoria colonială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/329122_a_330451]
-
scenă, ignoră semnalul și a rămas în vânt. Deși a înteles ordinul dat de către comandantul flotei aliate, Martel fu împiedicat de către D'Estrées să se alăture liniei. Ambele flote fiind extenuate, în cele din urmă englezii abandonară încercarea de a debarca trupe și ambele părți se retraseră la orele 7 seara spre Nord-Vest iar neerlandezii întoarseră spre Est. Nici o navă majoră nu a fost scufundată (deși câteva nave incendiare au fost consumate de ambele părți iar englezii au pierdut și iachtul
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
participarea a aproape trei milioane de soldați, care au traversat Canalul Mânecii din Anglia în Normandia. Primele forțe aliate care au intrat în lupta în Normandia au fost din Canada, Regatul Unit și Statele Unite. După primul val de invazie, au fost debarcate forțe substanțiale ale Franței Libere și Poloniei plus contingențe mai mici din Belgia, Cehoslovacia, Grecia, Olanda și Norvegia.Invazia din Normandia a început cu acțiunile aeropurtate ale trupelor de parașutiști și ale infanteriei transportate cu planoare și cu atacuri masive
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
în sudul Franței, în legătură cu care războiul a continuat. În aceste condiții dificile, Franța, în nevoie disperată de întăriri, a apelat la vechii aliați, scoțienii. Primul contingent important scoțian (6.000 soldați) sub conducerea lui Ioan Stewart, conte de Buchan, a debarcat în Franța în 1419 și în curând a devenit o parte importantă și integrantă a armatei franceze, obținând o reputație excelentă în bătălia de la Baugé. Prima înfrângere majoră la Cravant în 1423 a zguduit însă foarte mult moralul scoțienilor care
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
Între 1381 și 1385, de Vienne a luptat împotriva flamanzilor, în special în timpul bătăliei de Roosebeke. În căutarea visului său de a pune în pericol Anglia, în 1385 el a folosit o flotă formată din 180 de nave care să debarce o armată în Scoția cu intenția de a invada teritoriul englez, dar trupele au fost obligate să se retragă. După ce Carol al VI-lea l-a succedat pe tatăl său, Carol al V-lea, la tronul Franței, marina a fost
Jean de Vienne () [Corola-website/Science/329520_a_330849]
-
membri marcanți ai lor cum a fost Vasile Lucaciu, au insistat pentru urgentarea formării Legiunii, care ar fi urmat să fie repatriată pentru a lupta în Transilvania. Ministrul italian de la București - baronul Fasciotti, a sugerat ca Legiunea română să nu debarce la Constanța, în contextul în care Dobrogea era în mâinile francezilor ci la Galați, pentru a preda trupele în mâinile oficialii români. Ajunși în România însă, deoarece Armata Română nu a avut încredere în ei, legionarii au fost dezarmați și
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
evacuări”. După ce Uniunea Sovietică și Germania Nazistă au invadat Polonia în septembrie 1939, eveniment considerat declanșator al celui de-a doua conflagrații mondiale, British Expeditionary Force (BEF) a fost trimis pe continent pentru ca să ajute la apărarea Franței. Trupele britanice au debarcat la Cherbourg, Nantes și Saint-Nazaire. În mai 1940, BEF era compus din 10 divizii organizate în trei corpuri de armată, acționând sub comanda generalului John Vereker. Trupele britanice colaborau pe teren cu forțele terestre belgiene, Armata I franceză, Armata a
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
piatră, cunoscute ca „molul răsăritean” și „molul apusean”. Aproximativ 200.000 de oameni au fost îmbarcați în săptămâna următoare ordinului de pe molul răsăritean (care înainta cam 1,5 km în largul mării). Pe 28 mai, 17.804 soldați au fost debarcați în porturile britanice. A doua zi, numărul lor a crescut deja la 47.310. Pe 30 mai, au fost evacuați încă 53.823 soldați, printre ei aflându-se și primii soldați francezi transportați în Anglia. Gort și 68.014 dintre
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]