2,759 matches
-
o persoană. În aprecierea stării de arierație mintală se discută doi factori: factorul deficitar (intelectual) și factorul relațional. Tot în cadrul deficienței intelectuale se mai notează și o dizarmonie a dezvoltării inteligenței (noțiunea de heterocronie introdusă de R. Zazzo). Separat de deficienții de intelect, se mai discută și noțiunea de pseudo-debilitate sau falșii debili (F. Dolto), prin carența afectivă, precum și aspectele de pseudo-debilitate prin regresiune, legate de stări nevrotice sau psihotice (Spitz, M. Klein). Debilitatea poate fi influențată negativ și de relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relații și resurse familiale, habitudini și posibilități ale colectivității, legislație și echipamente sociale. Considerată, din acest punct de vedere, insuficiența mintală ne apare ca o „situație” (Beley). Se poate afirma, în sensul acesta, că deficiențele de evoluție care constituie personalitatea deficientului mintal, se pot grupa schematic în jurul a doi poli: tulburări instrumentale care privesc structurile spațiale și temporale, psihomotorii, praxice și de limbaj; tulburări globale de personalitate care se înrudesc cu o structură patologică de factură psihotică. Conceptul axial pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diferențiate, legate de tulburările de dezvoltare ale sistemului personalității există o relație strânsă așa cum se poate vedea mai jos: ***Schema pag. 361 verso ms.*** În schema de mai sus, „formele de retard” au următoarele caracteristicii Deteriorarea reprezintă o stare de deficientă intelectuală prin afectarea primară a creierului; Incapacitatea este o inabilitate de învățare, incapacitatea individului de a dobândi noi achiziții necesare pentru a putea duce o viață independentă; Handicapul este consecința inabilităților individului cu implicații asupra comportamentului, comunicării și a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
întârzieri în dezvoltarea psihică), deficiențele psihosenzoriale, au fost incluse în cadrele nosologiei psihiatrice. Din punct de vedere social, evoluția arierației mintale ca „problemă socială” înregistrează mai multe etape: Era clinică, inaugurată de Bourneville, se baza pe teoria degenerescenței, recomandând internarea deficienților intelectuali în azilele de alienați. Era pedagogică este inaugurată de Seguin (1837, 1850) care fondează la Boston, în SUA, primele clase pentru arierații mintali, folosind în educația acestora „metoda senzorială”, pe care o vor prelua Montessori și Decroly. În Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apar în Germania (1867). Era psihometrică este inaugurată în primul deceniu al secolul XX de Binnet și Simon, prin introducerea „măsurării inteligenței”(ca nivel de performanță intelectuală), permițând în felul acesta o mai bună „discriminare” și o „orientare” medico-psiho-pedagogică a deficienților mintali. Acțiunea este continuată de numeroși specialiști (Terman, Decroly, Claparere, De Sanctis, Piagef). În Franța, legea din 15. IV. 1909 stabilește înființarea de școli speciale autonome și clase speciale paralele pentru deficienții mintali. Etapa integrării este legată de o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai bună „discriminare” și o „orientare” medico-psiho-pedagogică a deficienților mintali. Acțiunea este continuată de numeroși specialiști (Terman, Decroly, Claparere, De Sanctis, Piagef). În Franța, legea din 15. IV. 1909 stabilește înființarea de școli speciale autonome și clase speciale paralele pentru deficienții mintali. Etapa integrării este legată de o nouă atitudine față de persoana deficientului mintal, considerat ca „handicapat psihic”. Se pune problema integrării sociale a acestuia sub toate aspectele sale (familie, școală, profesiune, societate). Centrul de greutate se mută din sfera medico-psihiatrică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuată de numeroși specialiști (Terman, Decroly, Claparere, De Sanctis, Piagef). În Franța, legea din 15. IV. 1909 stabilește înființarea de școli speciale autonome și clase speciale paralele pentru deficienții mintali. Etapa integrării este legată de o nouă atitudine față de persoana deficientului mintal, considerat ca „handicapat psihic”. Se pune problema integrării sociale a acestuia sub toate aspectele sale (familie, școală, profesiune, societate). Centrul de greutate se mută din sfera medico-psihiatrică în sfera socio-pedagogică. „Discriminarea” medico-psihologică este înlocuită de noile „concepte-atitudini”: „diferit”, „divers
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
medico-psihologică este înlocuită de noile „concepte-atitudini”: „diferit”, „divers” sau de „unitate în diversitate”. Este o răsturnare a modului de a considera „normalitatea” și „anomalia”, nu din punct de vedere medical și psihologic, ci din punctul de vedere al „integrării socio-pedagogice”. Deficientul mintal este o persoană care beneficiază de un regim special de măsuri psihopedagogice, dar care trebuie să se dezvolte, să trăiască și să activeze în societate alături de celelalte persoane. Documentul adoptat care recunoaște și stabilește „drepturile handicapaților” este „Declarația de la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tulburări intelectuale Debilul mintal se caracterizează prin slăbirea judecății, dificultăți importante de abstractizare și slăbirea discernământului. R. Zazzo admite că QI permite să se stabilească un diagnostic de o primă aproximație referitor la dihotomia dintre un copil normal și un deficient de intelect. Nu poate fi însă evaluat prognosticul și nici nu se poate face distincția între „debilitatea adevărată” și „pseudodebilitate”. Deosebit de importante în elucidarea acestui aspect sunt studiile lui B. Inhelder. Acesta, studiind dinamica internă a operativității, pune în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
educațional (acest proces presupune, pe lângă continuitate, sistematizare, coerență, rigoare și accesibilizarea conținuturilor, un anumit grad de Înțelegere, conștientizare, participare, interiorizare și evoluție În planul cunoașterii din partea elevilor). Altfel spus, cerințele educative speciale solicită abordarea actului educațional de pe poziția capacității elevului deficient sau aflat În dificultate de a Înțelege și valorifica conținutul Învățării și nu de pe poziția profesorului sau educatorului care desfășoară activitatea instructiv-educativă În condițiile unei clase omogene sau pseudo-omogene de elevi. Termenul de cerințe educative speciale este utilizat mai cu
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lidia BÂRCĂ, Viorica MANOLACHE, Gianina POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2131]
-
Nu bea multe lichide. Aversiune pentru grăsimi. Noaptea transpiră abundent la cap și pe toracele anterior, transpirații reci. La o nouă consultație, pe 23.06.94 (la 5 ani) starea copilului este agravată. S-a pus diagnosticul de Sindrom Imuno Deficient. Mama acceptă să-i administreze copilului un tratament homeopat. Copilul este evident PULSATILA. Cu toate aceasta încep tratamentul cu SULFUR CH7, trei doze (am ținut cont de tratamentele antibiotice anterioare și de deficitul imunologic). Deoarece te izbește tenacitatea lipsei de
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
acest drept Adunării, statele membre, semnatare ale tratatelor au demarat un dinamic proces democratic în sprijinul aranjamentelor constituționale ale Comunității 315. Atâta timp cât nu sunt alegeri directe și nu există o uniformitate de procedură electorală, CE ar putea fi într-o deficientă în ceea ce privește condițiile de organizare și participare, ca și de reprezentativitate a mandatelor. Impunerea procedurii alegerilor directe, urmând logica lui Monnet, a fost singura modalitate prin care poporul a devenit parte activă a tuturor deciziilor. În absența alegerilor directe sau în
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
dintre liberalismul strict individualist și socialismul centralizator, argumentează just Delsol. "Autoritatea" ca atare este și trebuie să rămînă un fel de strategie utilă liberei funcționări a societății. Rolul ei principal e unul paliativ, intervenind ori de cîte ori societatea e deficientă; la orice nivel, autoritatea e doar un adaos" (V.N.). Subsidiaritatea, consideră cu îndreptățire Virgil Nemoianu, este temeiul pe care trebuie să se sprijine o gîndire democrat-creștină cu adevărat serioasă și credibilă. Democrația creștină, față de mai vechile doctrine liberale, conservatoare sau
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
depind de o multitudine de factori: momentul apariției, gradul, tipul, educarea, recuperarea și compensarea deficitului de auz, prezența afecțiunilor asociate, mediul socio-cultural în care trăiesc etc. Într-o comunitate, condiția esențială de integrare și conviețuire a membrilor săi este comunicarea. Deficienții de auz trebuie să se adapteze, să se facă înțeleși și să-i înțeleagă pe ceilalți. Întrucât incluziunea socială se referă la ansamblul relaților sociale stabilite între persoanele cu deficiențe și ceilalți membri ai comunității - rude, vecini, colegi, funcționari publici
Comunicarea cu persoanele cu deficien?e de auz by Vasilica Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/84058_a_85383]
-
și dezvoltarea contactelor interpersonale. În ceea ce privește comunicarea, se observă că modul în care comunică diferă și se adaptează situațiilor concrete în funcție de context și de protagoniști. Astfel, auzitorii de vârstă mare apreciază capacitatea de înțelegere și adaptează mesajul la posibilitățile și reacția deficienților de auz. Între aceștia comunicarea se face în general mimico-gestual, utilizându-se cu precădere gesturi naturale - general valabile, verbal-oral și verbal-scris. Pe măsură ce participanții relaționează și inhibițiile dispar, se poate remarca o creștere a disponibilității auzitorilor de a învăța și utiliza
Comunicarea cu persoanele cu deficien?e de auz by Vasilica Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/84058_a_85383]
-
se facă văzuți, pronunță cuvintele rar, își atenționează partenerii, în general le imită gesturile cu mult succes, se lansează în demonstrații și solicită confirmarea pentru a fi siguri că au fost înțeleși, cer frecvent aprobarea dacă lucrează împreună. Întâlnirile dintre deficienții de auz din școală și din afara școlii sunt dominate categoric de comunicarea mimico-gestuală și chiar dacă unele gesturi diferă, părțile se pun repede de acord asupra semnificației acestuia și întâlnirea devine chiar un bun prilej de a-și îmbogăți sau
Comunicarea cu persoanele cu deficien?e de auz by Vasilica Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/84058_a_85383]
-
menținerea timp mai îndelungat a interesului pentru diferite activități, au efecte pozitive asupra dezvoltării personale, implicit asupra educării și formării unor opinii și comportamente civilizate necesare adaptării. Adaptarea la mediul social, realizarea procesului de normalizare și integrare socio- profesională a deficienților de auz este condiționată de dezvoltarea unui sistem de comunicare cu acest mediu, de realizarea transferului de cunoștințe în diferite contexte cotidiene și de însușirea unor modele corecte de interacțiune cu semenii. B. Ninje afirma „integrarea înseamnă să ți se
Comunicarea cu persoanele cu deficien?e de auz by Vasilica Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/84058_a_85383]
-
modele corecte de interacțiune cu semenii. B. Ninje afirma „integrarea înseamnă să ți se permită să fii capabil, să fii tu însuți printre ceilalți...”. Iar noi, ceilalți, vom putea permite aceasta dacă vom conștientiza un lucru simplu: comunicarea cu persoanele deficiente de auz este la fel de necesară ca și în cazul persoanelor auzitoare, doar că aceasta se desfășoară după alte reguli, impuse de particularitățile deficienței auditive!
Comunicarea cu persoanele cu deficien?e de auz by Vasilica Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/84058_a_85383]
-
înlăturând pe cel gestual. Problema competențelor verbale și comunicaționale este mult ușurată de familie prin implicarea conștientă și timpurie în perspectiva integrării optime a copilului în mediul înconjurător. Structura simplificată a psihismului handicapat prin surditate este o consecință directă a deficientei de limbaj și comunicare, acestea reprezentând modalitatea internă integratoare a întregului psihism individual. Disfuncția auditivă nu are efect defavorabil asupra dezvoltării psihofizice generale a copilului prin ea însăși, ci prin mutitate, prin neînsușirea limbajului ca mijloc de comunicare și instrument
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
diferențial se pune în opoziție comparativă cu psihopatiile severe, cu deficiența mintală, cu alalia, cu deficitul auditiv și cu autismul. Aproape jumătate dintre autiști sunt muți (Rimland, 1964) nu știu să se joace și nu cooperează. Toate aceste categorii de deficienți au un anumit coeficient de întârziere și deficiență mintală și în plus prezintă fie tulburări comportamentale fie elemente autiste. Terapia deficienților de auz nu se referă numai asupra elementelor vorbirii și limbajului, ci și asupra cogniției, asupra conflictelor intrapsihice care-1
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
jumătate dintre autiști sunt muți (Rimland, 1964) nu știu să se joace și nu cooperează. Toate aceste categorii de deficienți au un anumit coeficient de întârziere și deficiență mintală și în plus prezintă fie tulburări comportamentale fie elemente autiste. Terapia deficienților de auz nu se referă numai asupra elementelor vorbirii și limbajului, ci și asupra cogniției, asupra conflictelor intrapsihice care-1 împiedică pe copil să perceapă realitatea adecvat împrejurărilor externe și să conștientizeze eul său. Toată activitatea psiho-pedagogică are un caracter pronunțat
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
pe copil să perceapă realitatea adecvat împrejurărilor externe și să conștientizeze eul său. Toată activitatea psiho-pedagogică are un caracter pronunțat individualizat în care efortul subiectului se apreciază în funcție de starea patologică a auzului și de conținutul terapiei aplicate. Dragostea pentru copilul deficient, pe lângă o serie de calități ale terapeutului (surdolog, logoped sau medic), sunt pârghii afective și de receptivitate, exprimate printr-o atitudine temperată, calmă, stabilă, binevoitoare, ce impune cu necesitate capacitatea empatică de un anumit nivel de dezvoltare. Proba unei înțelegeri
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
atât cunoștințe științifice (teoretice) cât și un comportament atitudinal caracterial deosebit al terapeutului. Egalizarea șanselor de inserție socio afectivă le dă dreptul acestor copii la educare, compensare, ocrotire și activitate profesională adecvată handicapului. În consecință depistarea și diagnosticarea precoce a deficientei trebuie să preocupe familia și terapeutul pentru asigurarea posibilităților de învățare a limbajului și comunicării, exersării cogniției și a întregului potențial psihic în grădinițe, scoli și cabinete logopedice dotate corespunzător. În funcție de acești factori, de vârstă, sex, temperament și de gradul
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
un deficit în conturarea conceptului. Toate aceste lipsuri trebuie eliminate prin exerciții îndelung folosite, având în vedere vâscozitatea și rigiditatea ideației, condiționată de nivelul inteligenței diferite dintre auzitori și surzi de aceeași vârstă. Să reținem că echipamentul genetic al acestor deficienți de auz cu care operează pe plan mintal, trebuie saturat de vizualitate și mișcare (J. Piaget), ei având o anumită întârziere a logicii, a operațiilor spațiale, aritmetice și de scriere. Operațiile de învățare a instrumentelor dezvoltării intelectuale gândire, inteligentă, memorie
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
adecvat și cu părintele pentru tratament educativ. Cercetările și studiile psihopedagocice din ultimii ani în țara noastră se îndreaptă cu viu interes spre prevenirea și recuperarea handicapului intelectual, a retardării școlare, prezentând sub multe aspecte tabloul diverselor categorii de copii deficienți bine delimitate, ca și al celor care, fără a prezenta diminuări structural mintale, fizice sau somatice, nu realizează o integrare eficientă școlară și socială, întrucât sunt handicapați de efortul intelectual didactic (cognitiv). De asemenea, se cercetează și categoria celor cu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]