3,354 matches
-
istorică Țara Bârsei. Deține depozite minerale de cărbune și lignit. În secolul XIII este menționat pentru prima dată Vulcanul, care a evoluat ulterior către o comunitate bine închegată, în ciuda năvălirilor, bătăliilor, epidemiilor, emigrărilor (1907 în SUA), victimelor de război, ori deportărilor (1945 în URSS). Următoarea mențiune datează din 1377. De la 42 de proprietari de pământuri în 1510 satul a continuat să aibă din ce în ce mai mulți locuitori. Biserica în stil romanic datează din secolul XIII, de atunci păstrându-se doar fundațiile și intrarea
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]
-
erau evrei. Personajul principal al cărții pe nume Sol, un inginer competent și cu suflet ales, făcea voluntariat să ajute con frații năpăstuiți de soarta, refugiați în România. Printre altele, prin oameni influenți, reușea să-i scoată de pe listele de deportare pe cei vizați. Tot el a obținut o audiență la re gina mama - Elisabeta (pagina 193) pentru a se aprobă proiectul Strumă. O săptămână mai tarziu, generalul Anto nescu a anunțat că permite utilizarea vasului Strumă pentru transport de persoane
[Corola-other/Memoirs/93_a_104]
-
stârnit tulburări și au condus la declinul economic al țării. În 1438 Viena a ajuns oraș de reședință al Sfântului Imperiu Roman, din dispoziția ducelui Albrecht V, devenit rege romano-german. Numele ducelui este însă legat și de marea acțiune de deportare și omorâre a evreilor vienezi, în 1421-1422. În 1469 Viena a devenit reședință arhiepiscopală, ceea ce a determinat ridicarea Bazilicii Sfântul Ștefan la rang de catedrală. În perioada de domnie a lui Frierich III, un monarh slab din dinastia de Habsburg
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
868 erau români (60.84%), 2.645 ruși (33.06%), 221 bulgari (2.76%), 64 evrei, 49 găgăuzi, 43 ucraineni, 32 polonezi, 11 germani și 68 de altă naționalitate. Este de remarcat faptul că numărul evreilor (în plin proces de deportare în Transnistria) era mai mare decât cel al ucrainenilor (URSS-ul încorporând această localitate RSS Ucrainene, deși ponderea ucrainenilor era de 0,54% din populația localității) . În anul 1944, URSS a reocupat cele trei teritorii anexate în urma ultimatumului din 26
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
bulgari (69,35%), 1.485 români (13,86%), 968 ruși (9,04%), 517 evrei (4,83%), 86 ucraineni, 79 găgăuzi, 26 polonezi, 19 germani și 104 de altă naționalitate. Este de remarcat faptul că numărul evreilor (în plin proces de deportare în Transnistria) era mai mare decât cel al ucrainenilor (URSS-ul încorporând această localitate RSS Ucrainene, deși ponderea ucrainenilor era de 0,80% din populația localității) . În anul 1944, URSS a reocupat cele trei teritorii anexate în urma ultimatumului din 26
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
partea de est a orașului s-a construit un cartier de blocuri pentru muncitori. Începând din anul 1991, orașul Bolgrad a devenit centru administrativ al raionului omonim al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. Spre deosebire de alte orașe din Bugeac, în Bolgrad deportările și strămutările de populație au fost limitate, privind numai Românii care au fost alungați în 1940 și Evreii care au fost deportați în Transnistria în 1941. El este încă locuit de numeroși bulgari, care sunt majoritari în populația raionului. După
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
creat în locul sau Congresul Regatului Poloniei dominat de Rusia. După Congres, Rusia a câștigat o cotă mai mare din Polonia, iar după zdrobirea insurecției în 1831, autonomia Congresului Regatului a fost desființată și polonezii s-au confruntat cu confiscarea proprietăților, deportarea, forțarea serviciului militar, precum și cu închiderea universităților. După revolta din 1863, a fost impusă rustificarea școlilor secundare poloneze iar rata de alfabetizare a scăzut dramatic. În partea austriacă, polonezii s-au descurcat mai bine, și li s-au permis să
Împărțirile Poloniei () [Corola-website/Science/298630_a_299959]
-
de stat ale Uniunii Sovietice. ul este mai bine cunoscut pentru Direcția Principală a Securității Statului (GUGB), care era urmașa OGPU și al CEKA ca poliție secretă a Uniunii Sovietice. GUGB a fost folosit de Stalin în timpul purificărilor etnice și deportărilor și a fost responsabilă de uciderea fără judecată a numeroși civili și de alte crime de război. Mulți istorici consideră NKDVul o organizație criminală, în principal datorită ofițerilor și anchetatorilor GUGB, ca și datorită activităților trupelor proprii și a patronării
NKVD () [Corola-website/Science/299527_a_300856]
-
fost executată. În timpul celui de-al doilea război mondial, unitățile NKVD au fost folosite pentru asigurarea securității spatelui frontului, inclusiv în lupta împotriva dezertorilor. În teritoriile "eliberate", NKVD-ul și mai apoi NKGB-ul au trecut la arestări în masă, deportări și execuții, inclusiv a luptătorilor rezistenței antifasciste, așa cum a fost polonezii din Armia Krajowa. În străinătate, agenții NKVD au organizat asasinarea unor exilați sovietici sau a unor străini considerați inamicii ai URSS-ului. Printre victimele unor asemenea asasinate confirmate oficial
NKVD () [Corola-website/Science/299527_a_300856]
-
a populației întru-totul. Recensământul din 1941, realizat de autoritățile din Ungaria pentru Transilvania de Nord, indică, în Cătălina, o populație de 511 de locuitori din care 507 greco-catolici, un ortodox și 3 reformați. Populația de confesiune israelită a dispărut în urma deportării. Trebuie remarcată și de această dată neconcordanța dintre datele oferite de recensămintele austriece din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și debutul secolului XX și cele din Șematismele Arhidiecezei Albei Iulia și Făgăraș. Spre exemplu, în 1880 recensământul
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
mediteze asupra adevărurilor Evangheliei. Punând în centrul atenției autodesăvârșirea Katiușei și încercările lui Nehliudov de a începe o viață nouă, Tolstoi arată în același timp mizeria în care trăiau oamenii simpli, satul căzut în ruină, închisoarea țaristă și deținuții ei, deportarea în Siberia, demască ipocrizia bisericii, justiția, corupția aparatului de stat țarist. În acțiunea romanului, Tolstoi a introdus oameni din cele mai felurite categorii sociale. El a zugrăvit și vârfurile nobilimii, și preoțimea, și funcționărimea, și ofițerimea, și negustorimea, și lumea
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
articol a făcut ca numeroși nevinovați să fie închiși, fără a se ține seama de poziția lor în societate. Alexandr Soljenițîn a descris experiența sa de "cincizeci și optist" în romanele sale (mai ales în "Primul cerc"). GPU a justificat deportarea lui Lev Troțki din 1929 prin secțiunea 10 a articolului 58. Sentințele erau lungi, până la 25 de ani, de multe ori erau prelungite nelimitat fără o nouă judecată. Condamnații cu articolul 58 erau cunoscuți drept "полити́ческий (politiceski)", deosebindu
Articolul 58 (Codul penal al RSFSR) () [Corola-website/Science/299699_a_301028]
-
cea mai mare revoluție socială din timpul regimului stalinist, colectivizarea agriculturii. Molotov a dus la îndeplinire sarcinile trasate de Stalin în domeniul agriculturii folosind fără rezerve forța pentru a zdrobi împotrivirea țăranilor la colectivizare. Printre aceste măsuri s-a numărat deportarea milioanelor de "kulaci" (chiaburi) în lagărele de muncă, unde cei mai mulți au pierit. Molotov a condus personal "Comisia Extraordinară pentru Predarea Cerealelor din Ucraina", care a confiscat o cantitate oficială de 4,2 milioane tone de cereale din hambarele țăranilor lăsați
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
la 17 mai 1946 de Tribunalul Poporului (din București). Au fost executati la Jilava la 1 iunie 1946. . În timpul procesului, Ion Antonescu nu și-a amintit nici de telefonul dat colonelului Lupu, nici de ordinul dat de generalul Șteflea, cu privire la deportarea evreilor din Iași, „la momentul oportun”. De asemenea, interogatoriile preliminare au arătat informațiile deținute de Ion Antonescu în legătură cu faptele petrecute. La Cimitirul evreiesc din Iași unde au fost îngropați în gropi comune o mare parte din victimele de la Iași a
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
devastări colective și individuale. Conform unui articol de William Totok apărut la data de 02.09.2003 în revista Observator Cultural, intitulat " Febra răsăriteană a reabilitărilor. Cazul Albert Wass"</ref> La câteva zile de la instalare, autoritățile de ocupație au început deportarea românilor în lagăre. Potrivit unui raport al comandantului lagărului din orașul Püspökladány, rezultă că numai în acel lagăr au fost internați în luna septembrie 1940 1.315 români, mult peste capacitatea sa maximă. În consecință, încă din aceeași lună au
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
-și vânda surplusul de produse agricole pe piața liberă. Confiscările de cereale s-au intensificat, și țaranii bogați - culacii - au fost forțați să se înscrie în cooperative agricole, pierzându-și astfel dreptul de proprietate asupra loturilor individuale. Stalin a hotărât deportarea unui mare numar de culaci (chiaburi) în colhozuri din zone foarte îndepărtate ale țării, precum era Siberia, sau în lagăre de muncă. S-a calculat că 20 % dintre membrii familiiilor chiaburești deportate, printre aceștia multe femei și mulți copii, au
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
fortului Carillon. Hendrick Theyanoguin a fost ucis, iar Dieskay a fost capturat de britanici. Colonelul Monckton a avut succes în capturarea fortului Beausejour. Pentru a reduce livrările vitale de arme pentru Louisburg, guvernatorul Charles Lawrence al Noii Scotții a ordonat deportarea populației franceze din zona. Forțele lui Monckton au alungați și expulzat mii de acadieni. S-au mai produs ciociri în la Petitcodiac și la Bloody Creek, în apropiere de Annapolis Royal. După moartea lui Braddock, William Shirley a preluat comanda
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
ce se distribuiau, pe cartele, muncitorimii și intelectualității sovietice, contribuindu-se astfel la ceea ce atunci se numea consolidare a statului dictaturii proletariatului și creștere a presigiului său în lume.” Paralel cu înfometarea populației sovieticii au recurs la realizarea noilor crime - deportările în masă. Acestea au început imediat după ocupația Basarabiei din vara lui 1940, când au fost arestați, iar unii dintre ei chiar uciși, 1 122 foști funcționari din administrația română, ca și 2 000 de salariați a Căilor Ferate. O
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
persoane din R.S.S. Moldovenească, iar din celelalte părți ale Basarabiei ca și din Bucovina de Nord (teritorii ocupate de U.R.S.S. și incluse în R.S.S. Ucraina), alte 11 844 persoane (97% din aceștia-români). Ceea ce e interesant este faptul că aceste deportări în masă aveau loc cu două săptămâni înainte de Operațiunea „Barbarossa”, prin care Hitler încălca înțelegerea cu Stalin. La 6 aprilie 1949, Sovietul Miniștrilor al URSS a adoptat hotărârea cu privire la exilarea din R.S.S.M a familiilor de chiaburi, a foștilor moșieri
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
încălca înțelegerea cu Stalin. La 6 aprilie 1949, Sovietul Miniștrilor al URSS a adoptat hotărârea cu privire la exilarea din R.S.S.M a familiilor de chiaburi, a foștilor moșieri, negustori și complici ai „ocupanților”. Ultimii erau stigmatizați drept „colaboraționiști”. Astfel se prevedea deportarea a 11 280 de familii (40 850 de persoane). A fost fixat și timpul desfășurării operației denumite „Iug” („Sud”) - începutul de la 6 iulie 1949, ora 2:00, sfârșitul - la 7 iulie, ora 20:00. La 28 iunie 1949, Sovietul Miniștrilor
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
fixat și timpul desfășurării operației denumite „Iug” („Sud”) - începutul de la 6 iulie 1949, ora 2:00, sfârșitul - la 7 iulie, ora 20:00. La 28 iunie 1949, Sovietul Miniștrilor al RSSM a adoptat o hotărâre asemănătoare, prin care se prevedea deportarea unui număr mai mare de familii - 11 342, inclusiv 268 din raionul Florești. Toți membrii familiilor urmau „să fie deportați pe viață în regiuni îndepărtate ale Uniunii RSS”. În hotărârea respectivă se stipula ca celor deportați li se permitea „să
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
1500 kilograme de fiecare familie.” În realitate, în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, au fost deportate „pe vecie” în cadrul Operațiunii „Iug” (Sudul) în jur de 36 000 persoane (9 864 bărbați, 14 300 femei și 11 889 copii). Deportarea s-a făcut în Siberia (Kurgan, Tiumeni, Irkutsk, Habarovsk) și în Kazahstan (Aktiubinsk, Jambul și Kazahstanul de Sud), fiind asigurată de 4, 5 mii milițieni, 13,8 mii de soldați și ofițeri sovietici, circa 30 de mii de activiști ai
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
ofițeri sovietici, circa 30 de mii de activiști ai partidului comunist. Cu aceasta era „rezolvată” nu numai deschiaburirea, ci și deznaționalizarea (Stalin spusese la un moment dat că „problema țărănească este baza, chitesența problemei naționale”). Un al doilea val de deportări, la 1 aprilie 1951, a cuprins 2 617 persoane (723 familii), în cadrul operațiunii „Sever” („Nord”) destinată categoriei „sectelor ilegale antisovietice”. Deportarea s-a făcut în regiunea Kurgan din Siberia. Potrivit unui document publicat după moartea lui Stalin, la 1 iulie
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Stalin spusese la un moment dat că „problema țărănească este baza, chitesența problemei naționale”). Un al doilea val de deportări, la 1 aprilie 1951, a cuprins 2 617 persoane (723 familii), în cadrul operațiunii „Sever” („Nord”) destinată categoriei „sectelor ilegale antisovietice”. Deportarea s-a făcut în regiunea Kurgan din Siberia. Potrivit unui document publicat după moartea lui Stalin, la 1 iulie 1953, de I.A. Serov, ministrul adjunct de Interne al U.R.S.S., în evidența ministerului se mai aflau 46 616 persoane
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
în perioada anilor 1918 - 1940, când apare Școală Primară, una de 7 ani, Gimnaziul Ion Ducă și Școala Medie Mixtă. În 1928 în Florești începe a funcționa Federală și Regia (Fabrică de fermentare a tutunului). Odată cu anul 1940 începe calvarul deportărilor, persecuțiilor, ce dublează tragedia celui de-al Doilea Război Mondial. În condițiile anului 1946, când se putea interceptă deja viitoarea criză de foame, localitatea capătă statutul oficial de oraș. Totodată, datorită existenței nodului feroviar, gară orașului proaspăt oficiat devine martoră
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]