9,951 matches
-
cu aceste tendințe mistice, domnule ministru, Dragul meu, când situațiile se complică, când devin disperate, ne agățăm de tot, ba sunt chiar convins că pe unii dintre colegii mei de guvern, dacă asta ar servi la ceva, nu i-ar deranja deloc să meargă în pelerinaj, cu lumânarea în mână, ca să facă promisiuni în sanctuar, Dacă tot îmi vorbiți despre asta, sunt aici niște sanctuare de alt gen unde mi-ar plăcea ca domnul ministru de interne să facă să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comisar de poliție, iată insigna mea, Scuzați-mă, domnule comisar, niciodată nu mi-aș fi putut imagina, și ceilalți domni, Cel mai tânăr e agent, celălalt e inspector, Am reținut, domnule comisar, și vă garantez că n-o să vă mai deranjez, dar era cu cea mai bună intenție, Am stat aici pentru niște lucrări de investigație, dar ne-am terminat treaba, acum suntem niște oameni la fel ca oricare alții, e ca și cum am fi în concediu, deși, pentru liniștea dumitale, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
eu, asta dacă nu vă grăbiți prea mult, Nu mă grăbesc, Atunci duceți-vă, că vin și eu numaidecât, doar să-i las câinelui timpul necesar, el nu are nici o vină că oamenii au votat în alb, Dacă nu vă deranjează, pentru că s-a ivit ocazia, aș prefera să vorbesc cu dumneavoastră aici, fără martori, Iar eu, dacă nu mă înșel, cred că acest interogatoriu, ca să-l numesc în continuare așa, ar trebui să fie și cu soțul meu, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să fi rămas în pat să dormim, spuse agentul, Explicați-vă, În toată viața mea nu-mi amintesc să fi intrat vreodată într-o investigație în așa hal de absurdă și prostească, începu inspectorul. Pe comisar nu l-ar fi deranjat să-și exprime acordul, Nu știi tu nici pe jumătate cât e de adevărat, dar preferă să tacă. Inspectorul continuă, Era ora zece când am ajuns pe strada nevestei tipului care a scris scrisoarea, Pardon, a fostei neveste, se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un dialog la telefon, mod de a comunica în care pauzele sau odihna dintre fraze sunt, în general, scurte sau foarte scurte. Nu reacționase la sugestia rău intenționată a ministrului de interne și asta nu părea că l-ar fi deranjat, rămânea tăcut ca și cum ar fi dat timp interlocutorului să se gândească la răspuns. Comisarul rosti precaut, Domnule ministru. Impulsurile electrice purtară cele două cuvinte de-a lungul liniei, dar din cealaltă parte nu veni vreun semn de viață. Albatrosul închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nevinovăție risipindu-și scurtul interval al vieții cu tot felul de practici plictisitoare. Era genul de societate care te face să te întrebi de ce gazda și-a mai dat osteneala să-și invite oaspeții și de ce aceștia s-au mai deranjat să vină. Erau zece cu toții. S-au întâlnit plini de indiferență și aveau să se despartă cu un sentiment de ușurare. Dineul avea o funcție strict socială. Familia Strickland „datora“ invitații la cină unei serii întregi de persoane care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am simțit groaznic de stânjenit când am intrat. Mi-am închipuit că sosirea mea i-a surprins și că dna Strickland m-a lăsat să intru doar pentru că uitase să mă amâne. Mi s-a părut că și colonelul e deranjat de intruziunea mea. — Nu eram prea sigur dacă mă așteptați sau nu, i-am zis dnei Strickland încercând să par netulburat. — Firește că te așteptam. Anne aduce într-o clipă ceaiul. Chiar și în semiobscuritatea din cameră am observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vehemență împotriva dorinței soțului ei de a-l aduce pe Strickland în atelier. Insista să-și aducă partea ei de contribuție la îngrijirile necesare bolnavului. Îi aranja patul în așa fel încât să-i poată schimba cearșaful fără să-l deranjeze. Îl spăla. Când i-am lăudat competența mi-a spus cu zâmbetul acela frumos al ei că lucrase o vreme la un spital. Nu mai dădea nici un semn că l-ar urî de moarte pe Strickland. Nu-i vorbea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe obraji. A întrebat pe cineva ce a pățit fetița și i s-a spus că a venit din zona colinelor ca să-l roage să vadă un bărbat alb care era bolnav. I se spusese că doctorul nu poate fi deranjat. O strigă și o întrebă chiar el ce dorește. Fetița îi spuse că a trimis-o Ata, aceea care era pe vremuri la Hôtel de la Fleur, și că Roșcatul e bolnav. Îi puse în mână o hârtiuță mototolită și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dacă Îmi poartă recunoștință pentru asta. Bătrânul Îi Întinse sclavului angrenajul, arătându-i Înscrisul. Acesta fixă pentru o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și bolnavii Își câștigaseră cu forța un loc În spatele altarului. Ici și colo, hainele Întunecate ale câte unui notar și, Într-un colț, stârnind oarecum neliniște, rasele albe a doi dominicani. Poetul se retrase din instinct Înapoia pilastrului: dacă se deranjase și Inchiziția, era un semn că miracolul depășise zidurile acelei mici mânăstiri. În acel moment, pe poarta din spate Își făcu intrarea, cu pași Înceți și maiestuoși, călugărul Brandan, urmat de doi bărbați Însărcinați cu transportul relicvariului. Procedura se repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împrejur. - Aici? Va fi Încoronat aici, la Florența? În acel moment, un zgomot de pași tupilați Îi atrase atenți priorului. Se răsuci, zărindu-l pe Cecco În prag. Recunoscându-l, Amara se ridicase În grabă, retrăgându-se spre interior, parcă deranjată de sosirea lui. - Cecco, zise Dante Înghețat, am venit să-ți spun ceva. Celălalt, curios, se opri. - Astăzi l-am văzut pe Brandan, pe malul Arnului. Mort. Sienezul Își duse o mână la gură, pălind. Privirea Îi alergă pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se uita apoi din nou insistent spre capătul celălalt al podului, ca și când ar fi așteptat pe cineva. Între ei părea să existe o Încordare secretă. Priorul Îl văzu pe Arrigo strângând din pumni, ca și când ar fi auzit ceva care Îl deranjase. Între timp, continua să se apropie, Încercând să nu facă zgomot. Acum distanța se redusese la câțiva pași, Însă cei doi Încă nu dădeau semne că i-ar fi observat prezența. El, În schimb, zări umbra unui al treilea bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care Îi fulgerase prin minte, dar imediat firul se rătăcea Într-un hățiș de ipoteze neconcludente. Adunarea se prelungea de câteva ceasuri bune, Împrăștiate asupra unei multitudini parcă nesfârșite de deliberări nesemnificative. Însă, de câteva momente, ceva Începuse să Îl deranjeze, ceva ce se insinua În toate acele discuții ca un sunet distonant, strident. - Ar fi de semnat actul... auzi răsunându-i În urechi. Unul dintre priori se apropiase și Îi Întindea o călimară și o pană. - N-am timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el sughițând, Îndreptându-se spre Arrigo. - Ce se petrece, maestre, nu te simți bine? auzi exclamând dincolo de ușă. Cu un efort, Își Înăbuși plânsul. - Nu-i nimic, replică brusc. Doar un vis urât, adăugă el sperând ca acela care În deranjase să plece. Însă văzu ușa Închizându-se. Un călugăr cu un felinar În mână apăruse În prag. Scrută Înăuntru bănuitor, mutându-și privirea de mai multe ori de la el la cadavru. - Dar... priorule, ce faci aici? Și messer Arrigo... - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scurt, un Apollo cu trese. Ne-am dat repede seama cu cine aveam de-a face: un amator de sânge, dar care era de partea bună, aici unde poți face să curgă sângele și să-l bei fără ca asta să deranjeze pe cineva. Hotelul fiind închis, și-a stabilit cartierul la Bassepin care închiria câteva camere și vindea cărbuni, ulei, grăsime și proiectile pentru mortiere tuturor regimentelor ce treceau pe acolo. Cei mai buni ani din viața lui Bassepin au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mirosind a grăsime și a ceapă, izurile de vinuri scumpe, aromele de carne și cafea amară. — Nu s-a întâmplat nimic, mă auziți? Nebuna asta a visat... Fantezii, povești, delir de bețiv, vedenii! Nimic, înțelegeți? Și vă interzic să-l deranjați pe domnul procuror, vă interzic! De altfel, v-am adus deja la cunoștință că ancheta a fost preluată de colonelul Matziev. Primiți ordine de la el. Puteți pleca. Și Josăphine Maulpas? am întrebat totuși. — Trei zile într-o celulă îi vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
probabil descoperea în jur multe, multe flori. Cu stomacul gol, am plecat. Berthe e în bucătărie. Nu o văd, dar aud cum pufnește și dă din cap, în dreapta și-n stânga. Când vede caietele, începe să pufnească. Cu ce o deranjează pe ea că eu îmi petrec zilele umplând aceste caiete? Probabil că literele o sperie așa. Nu a știut niciodată să citească. Pentru ea, aceste cuvinte înșirate reprezintă un mare mister. Invidie și teamă. Ajung la momentul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Simțea, poate, că îmi rămăsese pe suflet și că trebuia să i-o trag. I-am împrumutat niște bani întâi, am văzut-o pe holuri supărată, era îmbrăcată ca vai de capul ei, provincială sadea, știam asta, dar nu mă deranja, ce-i?, mi-a murit o soră, câte sunteți?, trei... adică am fost trei, am rămas acum două, vreau să mă duc acasă, n-ai bani?, uite aici, o să mi-i dai tu când o să ai, mi i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
jos, trebuie curățate și duse la teasc pentru ulei, e mai bun decât uleiul de la magazinul sătesc, e făcut la presă, virgin, nu e rafinat, dublu rafinat, cum se face la fabrică. Icoane și tablouri pe pereți, doar frigul o deranjează pe învățătoare, frigul de iarnă și răcoarea de vară din bucătărie. E acasă coana învățătoare, preotul e plecat la Brezoi, după una-alta. Femeia discută cu Marinică, bunul ei cumnat, bărbatul se uită la ea, e uscățivă, înaltă, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
răspunde, e neliniștită de altele, nu știu ce am, dar ceva se întâmplă cu mine, transpirase și pielea pe gât i se înroșise, formase niște rotocoale curioase, aveau forme aproape geometrice, niște cercuri pe care femeia le scărpina apăsat, privirea grădinăresei o deranja, poveștile astea mă obosesc. Dar o să mă simt eu și mai bine, își promite actrița, ți-am promis că-ți povestesc și-o să-ți povestesc, doamna Neli. Ziceai de Vichi, mare lucru, tâmpita aia de nevastă a lui, aisbergul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a chemat pe tată-său, să vină el să mă ajute... Nu se descurca singură... Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Să vină ăla din biroul ei, arhitectul ăla cu plete. Că e cu ăla acuma. Nu mă deranjez eu nici măcar pentru ochii ei albaștri... Cineee? Păi ce-are mami cu el? (Bineînțeles că e albastră, un copil care înțelege și, pe măsură ce înțelege, cade nervos) Uite că are, mami a ta are ceva cu ăla, și bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu te pup, O. — Prima lui nevastă a fost muziciană, cântă și acuma la vioară, e la Filarmonica din București, a doua și a treia, așa cum mă vedeți pe mine, Frumoasă Neli, au fost actrițe. La început, nu m-au deranjat deloc însurătorile lui, eram și eu tânără, nu prea înțelegeam ce e căsătoria și cu ce se mănâncă. Acuma, aș da orice să nu fi... Mă întâlnesc cu prima la concerte sau la spectacolele noastre, că are Maestrul chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mult, sunt mai liber și am mai mult timp pentru tine, las-o în pace, poate să se culce cu cine vrea. Îi duc eu câte un bărbat acasă, aparent pentru una-alta, reparat computerul, spre exemplu, nu m-ar deranja nici dacă s-ar culca acasă la mine cu cineva, bărbat sau femeie, nu contează, sigur o și face, l-ai văzut și tu pe studentul ăla de la regie care era în weekend la noi, te-am și întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să fii tare, să te lupți pentru orice, că depinzi de alții, trebuie mereu să aștepți. Și, când prinzi un rol, trebuie să înfrunți publicul, criticii, premiera. Că ea se așază la masă, în liniște, și scrie, că n-o deranjează nimeni, cuvintele curg, face ea ce vrea, asta e, chestie de noroc, ușoară meserie are, nici n-o înțeleg, cum să-ți imaginezi atâtea?, cum face?, să-mi dea și mie o carte cu niște reguli, să învăț să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]