3,056 matches
-
am cusut ceașca cu care se împărtășește. Când a fost judecat, toate le-am cusut (carpete pe care le-a pus pe perete, lângă icoane) Numai la urmă, când să-l condamne, apoi de-acuma nu mai aveam ață, am destrămat colțuni, tot, și am făcut amintiri. Acolo este anul scris. Când l-a judecat i-am pus Cerbul în mână, să fie tare ca pământul. Iacătă-o! Mărul, când am fost la Ilie. Să fac amintiri! Să facem amintiri! „Superbe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
minirecital, interpretând la început câteva cântece mariane după care, în primă audiție două cântece de „cătănie” pe versurile fr. Petru Bosoi: „Înger bun ce-mi stai de pază” (pe melodia „Scrie-mi mamă despre satul...”) și „Norii vin și se destramă” (pe melodia „Pe Mureș și pe Târnave”), versurile exprimând neliniștea sufletească ce o trăiesc frații novici ca pribegi în lumea de afară și dorul după viața de mănăstire (...haina dorurilor mele, vei găsi-o prin chilii pierdută, haina mea cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
hotărăsc să-ți spun adio... Ar fi însemnat să prelungesc scrisoarea la infinit. Azi-dimineață curajul mi-a revenit și îndrăznesc să tai în carne vie: adio, prietene! Notiță a lui Mihai Am îmblânzit „duioșiile“, primejdioase altădată... „Duioșiile“ nu mă mai destramă! Décembre, 1952 Vœu de renonciation et de solitude... Le Grand Pan est mort... Les soirs, les fantômes du passé me hantent... Plongé dans la tristesse, presque comme dans la stupeur. Je ne trouve du repos que dans deux attitudes diamétralement
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și dispăru în lumină. Pe pământ însă ploaia continua să cadă în picături rare, obosite... Pentru Paul, care fusese mobilizatorul celor două familii și veriga lor de legătură, Casa aceasta comună nu mai avea nici un sens. Bucuriile ei s-au destrămat, au rămas doar grijile și responsabilitățile. Totul fusese o mare iluzie!“ Până la urmă am renunțat însă la ideea de a scrie acest roman atât de melodramatic și, pentru că tot eram student al Insti tutului de Teatru și de Cinematografie, am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
profesionale nu prea mai aveau contingențe cu lumea mea de odinioară. Nu, de fapt Mihai ne m’en voulait pas, dar era profund neliniștit, iar pe deasupra se mai simțea și singur... Odată cu despărțirea noastră, vechiul grup de amici comuni se destrămase și el. Nici el și nici eu nu mai aveam legături stabile și fluxul de informații nu mai ajungea până la dânsul și nici eu nu i-l puteam oferi. Ceea ce simțea însă era că în jur se strângeau nori de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
spargă fericirea, vechi clopote din schit, Să știi c-a fost o noapte, în care ne-am iubit. Trecând vrăjiți prin roua, să mergem la izvor, Sa simti apă cea rece, pe sâni și pe picior. Să vezi cum se destramă o boare, colo sus, Ce duce-n vai acuma, povestea ce mi-ai spus. Cuprinsă apoi de vraja si-nvaluita-n nor, Vei ști că fericirea e-n stana din pripor. Și după această noapte, iubind fără hotar, Uita-vom noi și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93338]
-
provine. Am remarcat însă că imaginea cerului intervine adesea în sentimentele, în amintirile și reveriile mele. În lungile, tristele, dezolatele nopți din timpul marelui război, nu de puține ori privirea mea a contemplat bolta înstelată pe întinderea căreia treceau încet, destrămându-se, nori posomorâți și leneși. Contemplațiunea aceasta permitea uneori spiritului meu să se desprindă mai lesne și să privească marea tragedie a omenirei cu desăvârșire altfel decât în mod obicinuit, ca și cum nu numai gândirea, dar toată ființa mea s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
primejdiei și-l distinge de zei, de pietre și de nori. Datorită ei simte Ahile arsura soarelui și răcoarea mării. E și singurul loc unde el poate deosebi bucuria de durere și unde se teme de necunoscut. Aici aroganța se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce vom afla că vitejia triumfă asupra
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că s-a transformat pe sine Însuși Într-o himeră. FÎntîna este muntele său, iar propria sa imagine stînca sa. Își va Împinge această imagine spre un punct unde speră că se va contopi cu sine, Însă acolo iluzia se destramă. Și dacă În alții căutăm ceea ce ne seamănă sau ne neagă, am putea ști ce gîndește... (...Dacă aș fi Înțelept, ar trebui să port În mine un Minotaur mort, o spaimă Învinsă, dar sînt departe de o asemenea biruință, sau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să aștepte limita unde mai tîrziu Dante se va bucura revăzînd stelele și vrea să se convingă dacă pașii din urma lui sînt ai celei pe care o iubește; se Întoarce și ucide; căci În aceeași clipă fantoma Euridicei se destramă.. Ceea ce caută Însă Orfeu În Infern este, poate, mai mult o explicație decît imaginea iubirii sale de odinioară... (...Odinioară cîntecul meu a fost cîntecul unui zeu care credea că viața și dragostea sînt veșnice. Apoi Într-o zi s-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
apropie. Departe de aici”. Dealtfel, a doua poruncă e condiția celei dintîi. Și putem trece peste faptul că acum piramidele sînt goale. Nici o altă iluzie mai rezistentă la decepții n-a creat deșertul. Celelalte dansează scurtă vreme pe nisip, se destramă În vînt, populații sporadice și fictive ale deșertului, dar piramida a rămas catedrala credincioșilor În nemurire; aici au venit să Îngenuncheze și să se roage toți cei obosiți de nisipuri și de frica de moarte, toți cei care au sperat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stinge culoarea mării, ochii umezi ai sfinxului sînt, probabil, omenești. Înțelepciunea elină a spus tot ce-a crezut că vede În ei, dar a avut grijă să se oprească la timp. În locul vorbăriei despre curaj, ajunge un gest care să destrame alibiurile confortabile. Dacă-l citim pe Aristofan, vom afla că femeile ateniene nu arătau cum ni le propun siluetele de pe friza Parthenonului; marmura a păstrat chipuri de o nobilă simplitate, În vreme ce, În realitate, se pare că atenienele nu disprețuiau deloc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de la tatăl sau această faptă neortodoxă, această mârșăvie, Carlina a făcut un șoc. A trebuit să fie internată la psihiatrie, să stea câteva zile în perfuzie. Nu putea accepta ceea ce i se întâmplase, deși avea numai 22 de ani. Se destrămaseră două familii. Mai târziu aflase că Veta se prăpădise la numai treizeci de ani, de cancer pulmonar, iar el de un blocaj renal și ceva complicații la ficat. Dumnezeu nu doarme niciodată. După o pauză, Carlina reluase discuția:Niciodată nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Gândurile mele devin halucinante, cu înălțări și căderi succesive, apoteotice, ca o roată care se mișcă de sus în jos fără de folos. Viața îi părea o ciudățenie. Într-o zi totul îi părea perfect, iar în altă zi totul se destrăma. Avea nevoie de cineva de acolo de sus să o îndrume prin prăpastia și ceața propriului suflet, ajutând-o în prealabil să își dea seama de neputiința de ieșire din impasul în care se afla. Era o zi de primăvară
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-i alunge mâhnirea și întristarea ce-o avea în suflet după despărțirea de fiul ei Alin. Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, căci în clipa următoare imposibilul care plana de atâta vreme între Carlina și Alin se destrămase. Se afla într-o piață neprivatizată din orașul Abony cu desfacerea unor produse în amănunt, iar din mulțimea pieții auzi o voce cunoscută strigând: „Am văzut-o pe mama! Am găsit-o pe mama! Uite-o pe mama!” Alergând prin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca pământul cu răsăritul fiecărei zile, iar setea și-o potolea cu săruturi din belșug ca la fântâna Edenului. Câte visuri, câtă dragoste, câtă iubire existau atunci în inima lor! Dar dacă acestea rămân niște iluzii? Dar dacă toate se destramă într-o zi ca noaptea în albastrul dimineții? Nu! Nu vreau să devin o bănuitoare! Glasul lui încă mă mai tulbură plăcut deși sunt schimbări nebănuite între noi. Primăvară e afară și în mine. Puțin îmi rămăsese atunci când mă dăruisem
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
treabă, o să revin mai târziu”. De fiecare dată lăsa să se înțeleagă că nu avea nici cea mai mică intenție de a discuta cu maică-sa despre viață lui privată. Familia lui era mai mult ca sigur că se va destrăma, după cum stăteau lucrurile. Deveniseră geloși unul pe altul. Își reproșau anumite lucruri iar toate acestea însemnau pași siguri spre divorț. Căsătoria lor era ca un soare ce urma să apună. Iubirea lor era înfrântă. Numai timpul cu măsura lui mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să fie făcute cu profesionalism. în filmul debutantului Romila, profesionistă e doar imaginea veteranului Florin Mihăilescu (care se încăpățânează să se prezinte ca director de fotografie, deși termenul corect este de imagine). în rest, nimic nu se leagă, totul se destramă. Impresia e de film de televiziune, care, dintr-un viciu al CNC, a ajuns pe marile ecrane, în căutarea unui public pe care nu l-ar fi avut în veci la televiziune. Nu doar că povestea la rigoare, plauzibilă e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
peste cîteva zile, dar ce să facă Dinu cu ele?! Cărțile lui tehnice încap pe un singur raft. Atîția bani cheltuiți!... Atîta timp pierdut!... Garsoniera numărul 165, etajul unsprezece... Un vis, frumos ca orice vis. Acum, cînd visul s-a destrămat, mi-e rușine de tot ce-am visat. Cum adică, pot fi eu atît de meschin încît să-mi fi închipuit că Livia nu poate fi cucerită deplin de mine decît ducînd-o într-o locuință mobilată cu gust?! Atîta energie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vă rog mult să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă, și paietele se scutură pe podea. — Oops, s-a desfăcut cusătura. Lisa ridică ochii îngrozită. Becky, crede-mă, s-a desfăcut singură. N-am tras deloc de ea. — E OK, zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acelor doi comisari”. a.k. Răniții aveau nevoie de scame Scamele de care avea așa de mare nevoie armata noastră pentru oblojirea rănilor ostașilor noștri țineau loc pe atunci vatei. De altfel, scamă În Înțelesul Învechit al cuvântului, Înseamnă „Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și Întrebuințate la pansamente, În loc de vată sau tifon”. Consultând la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, nu cu mult timp În urmă, câteva numere din „Monitorul Oficial al României” din epoca Războiului de Independență
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
A întors pe cale Sufletele multe Ce păreau pierdute. Ce vreți voi acum Să-l întorc din drum Și să lase vouă Toată turmă nouă? Pun pariu pe-un ban Că-ntr-un singur an El de va pleca Voi veți destrăma Toată munca sa. Cuvântarea notarului: O, mare păstor, N-am vrut să-l omor Nu știu cum să fac De el ca să scap, De când a venit, E tot mai iubit. Ți se pare drept Să stau și s-aștept Și s-ajung
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cânte dulce la ureche înainte de culcare spunându-i că tăticul ei drag se va întoarce sigur acasă!... La 20 iulie 1944 se atentează la viața lui Hitler, Germania clocotește în disperarea cauzei de mult pierdute. Armatele germane se prăbușesc, se destramă pe toate fronturile! Sfârșitul se apropie vertiginos! La jumătatea lui august părăsesc spitalul aproape complet restabilit. Am timp să merg la Buzău, apoi la Priponești și Buciumeni-Tecuci, la nașii noștri de cununie. Aceeași apăsare în nesiguranță și aici! Se aștepta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Marți 12 august 1997 - Sant Antoni de Vilamajor Au trecut aproape două săptămâni de când am fost ultima oară la Barcelona și mă simt presată de impresiile care, nefiind notate ar putea să se piardă în neant ca norii care se destramă după o furtună. Dar totul poate fi scuzat, cu atât mai mult cu cât, între timp, am fost la Vie, și trei zile la rând la Arenis del Mar, unde am făcut plajă. Prioritatea o deține încă ziua petrecută în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prima oară... Și pământul în replici se mai cutremura sub ei. Dar ei, prea îmbrățișați, nici nu băgau de seamă... 9 Nunta însângerată Spre apus, lumina prefirată prin vitraliile ferestrei aruncă pe dalele de piatră pete multicolore ce se răsfrâng destrămând dulcea semiobscuritate a paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce-i joacă pe chip dau viață sfâșietoarei dureri că oamenii nu i-au înțeles jertfa. La picioarele Lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]