2,571 matches
-
reprezentant al întregii societăți. Această "putere laică", prin condițiile ei moderne (epistemice și social-politice), se manifestă în forme religioase de comportament politic și civic. Capul regelui, în mâna noastră, mai presupune altfel de cunoașteri, dincolo de un drept (penal) bazat pe dialectica permis-interzis, dincolo de utilizarea legii ca instrument de suveranitate sau de confiscare a puterii. Prin altfel de cunoașteri se vor institui altfel de raporturi de guvernare, care vizează existența individului și echilibrarea relațiilor inegale dintre capital, oameni, muncă, relații sociale. Orice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
teoretice. Ele nu se regăsesc în realitatea ca întreg. Această realitate este compusă din diverse acțiuni, fapte, evenimente umane pe care istoricii le cunosc dintr-un trecut infinit și imens pentru a le oferi memoriei și conștiinței publice. Ce este dialectica? Ce am putea înțelege prin acest concept filosofant? Dialectica este, înainte de toate, ideea că natura, viața, lucrurile se manifestă prin opoziții și că aceste opoziții nu se pot evita, aflându-se într-un regim non-intențional, fiind o parte a activității
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Această realitate este compusă din diverse acțiuni, fapte, evenimente umane pe care istoricii le cunosc dintr-un trecut infinit și imens pentru a le oferi memoriei și conștiinței publice. Ce este dialectica? Ce am putea înțelege prin acest concept filosofant? Dialectica este, înainte de toate, ideea că natura, viața, lucrurile se manifestă prin opoziții și că aceste opoziții nu se pot evita, aflându-se într-un regim non-intențional, fiind o parte a activității naturii și a oamenilor. Iluzia care dă credit dialecticii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Dialectica este, înainte de toate, ideea că natura, viața, lucrurile se manifestă prin opoziții și că aceste opoziții nu se pot evita, aflându-se într-un regim non-intențional, fiind o parte a activității naturii și a oamenilor. Iluzia care dă credit dialecticii este inevitabilitatea acesteia, prezența ei pretutindeni în sfera acțiunii umane și a proceselor din natură. Cultura modernă occidentală i-a conferit o nouă semnificație prin atribuirea ideii de progres, astfel că orice progres uman nu se poate realiza decât prin
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
contrarii sunt producătoare de mai bine, conform formulei hegeliene (teză-antiteză-sinteză), nu ne-a adus decât în pragul unui faliment moral, de gândire și de politică globală. Din perspectiva politicului, secolul XX ar fi util să-l privim ca pe o dialectică globală între comunism și liberalism. Dialectica își găsește finitudinea în reformarea unui proces de civilizație rămas nereformat: capitalismul. Nu opozițiile și contrariile creează progresul uman, ci o serie de invenții, descoperiri științifice, idei originale și inovații tehnice care, de altfel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
conform formulei hegeliene (teză-antiteză-sinteză), nu ne-a adus decât în pragul unui faliment moral, de gândire și de politică globală. Din perspectiva politicului, secolul XX ar fi util să-l privim ca pe o dialectică globală între comunism și liberalism. Dialectica își găsește finitudinea în reformarea unui proces de civilizație rămas nereformat: capitalismul. Nu opozițiile și contrariile creează progresul uman, ci o serie de invenții, descoperiri științifice, idei originale și inovații tehnice care, de altfel, merg mână-în-mână una cu cealaltă, se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
al puterii, ce fascinează elitele moderne de mai bine de 200 de ani, i se va taia capul prin aceste rânduri/gânduri pentru o nouă filosofie și practică a puterii politice. Să tăiem capul regelui! mai înseamnă să tăiem capul dialecticii moderne, să ne debarasăm de o gândire conflictuală, instituită în societate și în politică prin intermediul dialecticii. Egalitatea modernă nu anulează libertatea, ci dimpotrivă, sunt complementare. Ar fi bine să ne debarasăm de iluzia că promovarea unei egalități sociale anulează libertatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
taia capul prin aceste rânduri/gânduri pentru o nouă filosofie și practică a puterii politice. Să tăiem capul regelui! mai înseamnă să tăiem capul dialecticii moderne, să ne debarasăm de o gândire conflictuală, instituită în societate și în politică prin intermediul dialecticii. Egalitatea modernă nu anulează libertatea, ci dimpotrivă, sunt complementare. Ar fi bine să ne debarasăm de iluzia că promovarea unei egalități sociale anulează libertatea și meritele celor cu o gândire liberă, creativă, originală; a celor cu o gândire peste medie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lupți, să îți "precizezi opțiunile" această deviză totalitară. Precizarea opțiunilor ideologice este unul dintre elementele-cheie ale gândirii totalitare, care ne duce cu gândul spre acel stalinist Cine nu e cu noi este împotriva noastră! Acest dicton se află în miezul dialecticii politice moderne reprezentată de ideea-forță guvernare-opoziție. În concepția lui Foucault, excluderea adevărului din cunoaștere 191 face din aceasta o necunoaștere. Însă orice cunoaștere are încorporată în ea un spațiu de necunoaștere. Și asta nu pentru că nu se raportează la adevăr
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și cuvinte, ar trebui să privească dincolo de opoziții, de antinomii, dincolo de o relaționare dialectică și tezistă între serii de concepte și lucrurile desemnate de acestea. Numai un "eclectism" obiectiv ne poate conduce spre o altfel de epistemologie, și nu uzata dialectică modernă. Ultima parte a acestui studiu este dedicată concepției despre istorie a gânditorului francez. O concepție deloc ușor de înțeles, cu atât mai puțin de prezentat unitar și coerent, a unui gânditor disparat și codificat în sistemul său de gândire
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a oferit suport teoretic pentru Bismarck prin opera sa, aceea a unei Germanii Mari, o Germanie peste tot cum spune imnul ei, e produs de sistemele de educație. Acest intelectual modern, de "un comic amar", nu întreține decât o nefastă dialectică istorică, atât la nivel cotidian cât și dintr-o perspectivă a gândirii negânditului. Istoricisme după istoricisme... Foucault a gândit cu istoria, cu evidențele acesteia, iar afirmații de genul: "Clasicismul a inventat internarea, cam așa cum Evul Mediu inventase segregarea leproșilor" se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
modern s-a fundamentat în instituții pe baza a cinci direcții ale cunoașterii occidentale: 1) întemeierea (elaborarea argumentelor și a ideilor după diverse tehnici arheologice și enunțiative); 2) adevărul-constatare (relația fapt-adevăr); 3) utilitatea (ceea ce este real este necesar); 4) legitimitatea (dialectica drept-nedrept); 5) egalitatea (în drepturi și libertăți, devenită doctrină politică). Faptul, evidențele despre acesta și ideile generale (sau auctoriale) au funcții diferite în discursul istoricilor. Dacă faptul este un dat, ideea este un dincolo de dat, pentru a se înfățișa la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
produce putere și orice putere se instituie prin cunoaștere sunt teze de eliminat din gândirea și din comportamentul oamenilor. Deși pare oriunde, puterea nu este chiar oriunde... A gândi cu istoria înseamnă a dez-autoriza cultul modern idei-putere, responsabil pentru menținerea dialecticii (guvernare-opoziție) și responsabil pentru cultul reprezentării (în politică și în cunoaștere). Întotdeauna în istoria conflictelor moderne cei care au fost dincolo de guvernare, dincolo de politică și dincolo de partizanate s-au aflat, în situația celor "prinși la mijloc". Acest lucru devine vizibil
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a gândirii și artelor este pierdută... Bibliografie Agamben, G., Means without End: Notes on Politics, University of Minnesota Press, Minneapolis, 2000. Ankersmit, F.R., Aesthetic Politics: Political Philosophy beyond Fact and Value, Stanford University Press, California, 1996. Aron, R., Istoria și dialectica violenței, Babel, București, 1995. Barzun, J., The Modern Researcher, Hardinger Books, New York, Burlingame, 1962. Berlin, I., Adevăratul studiu al omenirii (antologie de eseuri), Meridiane, București, 2001. Besnier, J.M. (coord.), Conceptele umanități: O istorie a ideilor științifice, politice, sociale, religioase, filosofice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Ranke, L., The Theory and Practice of History, ed. G.I. Iggers, K. von Moltke, The Bobbs-Merrill Company, Indianapolis, New York, 1973. Salmann, E., Romanul ca model pentru teologie, Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2010. Schopenhauer, A., Arta de a avea întotdeauna dreptate sau Dialectică eristică, Art, București, 2007 . Soros, G., Criza capitalismului global, Polirom, Iași, Arc, Chișinău, 1999. Smith, A., Avuția națiunilor, All, București, 2010. Uscătescu, G., Proces umanismului, Editura Politică, București, 1987. Veyne, P., Cum se scrie istoria: eseuri de epistemologie, Meridiane, București
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Discursul puterii, Constantin Sălăvăstru • Discursul filosofic postmodern, Camelia Grădinaru • Dilthey sau despre păcatul originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Lexic de filosofie, Alain Graf • Marii filosofi contemporani, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei antice, Alain Graf • Marile curente ale filosofiei moderne, Alain Graf • Marile noțiuni filosofice 1
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
global: Societatea deschisă în primejdie, Polirom/Arc, Iași/Chișinău, 1999, p. 164. 136 H. White, Metahistory, Johns Hopkins University Press, Baltimore & Londra, 1973, p. 314. 137 Ibidem, p. 315. 138 G. Soros, op. cit., p. 71. 139 R. Aron, Istoria și dialectica violenței, Babel, București, 1995, p. 68. 140 Idem, Arheologia cunoașterii, Univers, București, 1999, p. 78. 141 K.R. Popper, În căutarea unei lumi mai bune, Humanitas, București, 1998, p. 160. 142 Idem, Cuvintele și lucrurile, Univers, București, 1996, p. 287. 143
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
of History, The Bobbs-Merrill Company, Indianapolis, New York, 1973, p. 14. 212 I. Berlin, op. cit., p. 48. 213 Ibidem, p. 57. 214 Ibidem, p. 51. 215 I. Berlin, op. cit., p. 60. 216 A. Schopenhauer, Arta de a avea întotdeauna dreptate sau Dialectică eristică, Art, București, 2007, p. 11. 217 G. Uscătescu, Proces Umanismului, Ed. Politică, București, 1987, pp. 87-88. 218 Al. Duțu, Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene, All, București, 1997, p. 67. 219 N. Breban, Trădarea criticii, Ideea Europeană, București
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un cuvînt; și totuși - nu-i așa? - el trebuia să poarte un nume. Habitaclul său spiritual nu este nici haosul, nici cosmosul. Ființă hibridă fiind, el locuiește într-un ciudat haosmos, la limita dintre luciditate și nebunie, meținîndu-se aici datorită dialecticii paradoxului. Or, paradoxul este un enunț contradictoriu și totodată demonstrabil. Este teritoriul în care eroul se refugiază într-un fel de „emigrație internă“ (expresie folosită mult mai tîrziu, în perioada sovietică, în legătură cu artiștii care nici n-au aderat la noua
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
timpul, „creștinând” Numele revelat lui Moise și salvându-l astfel de la ontologizarea amorsata de traducerea greșită din Septuaginta. Autorul studiului consideră că „interpretarea barthiană a Ex 3,14 da seama de polimorfismul numelui lui Dumnezeu în mod deosebit de coerent în cadrul dialecticii «dezvăluire-învăluire». Ea este conformă mișcării interioare și exterioare pe care Barth o discerne în revelație”4. El se întreabă, în final, daca excluderea teologiei naturale nu arunca peste bord bogăția interpretărilor patristice și medievale. Conchide însă că acesta este prețul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a format din grecescul mythos, În antiteză cu un alt termen, logos. Sinonime la Început, ele au ajuns, la finalul acestui traseu, nu numai să definească realități culturale diferite, ci și să exprime atitudini distincte față de aceste realități. În această dialectică, cuvântul logos a fost termenul valorizat, transformat În concept filosofic și, mai mult decât atât, ipostaziat În expresia și blazonul nașterii unui nou mod de a gândi lumea (reflecția rațională, argumentativă, adecvată esenței fenomenelor). Această perspectivă asupra trecerii de la mit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
doar mai puțin formale și probabil orientate mai mult În direcția practicii. Departe de a opune mitul rațiunii, folosirea retorică a narativelor ficționale despre palaia ne arată existența unor regimuri diferite de inteligibilitate sau a unor practici diferite ale inteligibilității. Dialectica diferenței, care va conduce la valorizarea În plan intelectual a cuvântului logos și la marginalizarea, În anumite tipuri de discurs, a termenului mythos, este legată, așa cum am spus anterior, de un proces (istoric, social, economic, cultural) lent și sinuos, de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
informațile drept judecători supremi, În al doilea rând printr-o activitate complexă de deconstrucție a versiunii oferite de mit (supus judecății critice, adică evaluării regimului său de adevăr) și de reconstrucție a realității respective prin corelarea informațiilor sigure și prin dialectica argumentelor. În urma travaliului istoric, povestirea conținută de mit este decuplată În raport cu cele două realități esențiale care definesc o relatare veridică - faptele și momentul faptelor. Faptele narate de mit nu reprezintă evenimente indubitabile sau măcar evenimente despre care știm că au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
limbajul aplicat omului și, resemnificându-l, Îi dă un sens cu valoare universală” (Gh. Vlăduțescu, 1984, p. 69). În felul acesta, logos-ul ajunge să consacre acel discurs uman, reflex al ordinii divine, care se Întemeiază și face evidente echilibrul originar, dialectica schimbării, traseul și mijloacele prin care se ajunge la Adevăr: „Ceea ce au toți oamenii În comun este logos-ul, iar Heraclit disprețuiește mulțimile tocmai pentru că, deși posedă această rațiune, ele nu știu să se folosească de ea” (P.-M. Schuhl
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt și ele o formă specifică de performanță, care determină și sunt determinate de caracteristicile acesteia. Deoarece Schechner se exprima mai mult metaforic decât analitic, am căutat, pentru a explicita ideile sale, să identific exemple concrete pentru fiecare dintre ipostazele dialecticii, performanțe-ritual pe care Schechner (actor, regizor, etnograf și profesor de teatru și antropologie) le identifică (p. 437): performanțe ritualizate (discursuri publice solemne, forme de interacțiune stereotipizate), rituri incluse În performanțe (elemente de ceremonial, precum depunerea unei coroane de flori la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]