2,888 matches
-
În iunie 2005 MÂN AG a vandut secția de aeronave ("Aeronave MÂN Technologie") din Augsburg, care de atunci se numește „"MT Aerospace AG"”. Acest lucru ducea la concentrarea firmei MÂN pe cinci sectoare: camioane, servicii industriale, mașini de tipar, motoare diesel și turbogeneratoare. În septembrie 2006, firma MÂN prezenta o ofertă de preluare a firmei suedeze “"Scania"”, care se ridică la suma de 10,3 miliarde €, la care în 19 decembrie, Comisia Europeană dăduse acordul. După ce mării acționari de la Scania; VW
MAN SE () [Corola-website/Science/309068_a_310397]
-
determinat, că cifra de afaceri al firmei să scadă față de anul trecut, în total cu 20%. Cifră de afaceri ale firmelor concernului pe anul 2009 a fost în felul următor: la "MÂN Nutzfahrzeuge" -40%, la "Renk AG" -10%, la "MÂN Diesel" -5%, la "MÂN Turbo" +4%; firma "MÂN Latin America" produce din data de 1 aprilie 2009.
MAN SE () [Corola-website/Science/309068_a_310397]
-
era în medie de 2 lei, față de 3,8 lei litrul de benzină premium fără plumb. Pe piața locală doar modelele Dacia sunt disponibile cu sisteme GPL echipate din fabrica, dar vânzările acestora sunt scăzute în comparație cu versiunile pe benzină sau diesel. Pe de altă parte, astfel de versiuni se vând în volume ridicate în țări precum Franța sau Italia, datorită sistemului fiscal care avantajează posesorii acestor automobile deoarece nivelul emisiilor de noxe este mai scăzut. În anul 2006, piața de propan
Industria energetică în România () [Corola-website/Science/310530_a_311859]
-
să fie produs la uzinele "Kharkiv Komintern Locomotive Plant" (KhPZ) din Harkov, Ucraina. Primul prototip, denumit A-20, avea un blindaj gros de 20 mm, era echipat cu un tun anticar de calibrul 45 mm și un motor V-2 diesel. Prototipul era gândit să poată rula la nevoie direct pe galeți, fără șenile. Acest detaliu a mărit viteza maximă la 85 km/h, dar nu aducea nici un avantaj real în luptă. A-20 avea blindajul înclinat, fiindcă testele anterioare dovediseră
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
fie mult mai bine protejat și înarmat decât prototipul anterior. Denumit A-32, noul proiect avea un blindaj frontal cu o grosime de 32 mm, un tun de calibrul 76,2 mm și era echipat cu același model de motor diesel, mult mai fiabil decât cele pe benzină. Ambele prototipuri au fost testate în poligonul de la Kubinka, unde modelul A-32 s-a dovedit a fi la fel de mobil ca predecesorul său A-20. O versiune și mai grea a prototipului A-
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
și T-28 la uzina KhPZ. Koșkin a murit din cauza unei pneumonii în aceeași lună. Alexander Morozov, proiectantul transmisiei T-34, a fost succesorul său la conducerea proiectului. T-34 avea o suspensie Christie după modelul tancurilor BT, un motor diesel puternic, un blindaj superior, șenile late potrivite pentru condițiile din Rusia și un tun de calibrul 76,2 mm. Germanii au denumit acest model T-34/76 din cauza calibrului tunului. În 1944, o variantă îmbunătățită a fost proiectată. Aceasta avea
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
Modelul a fost numit T-34/85 în consecință. T-34 a pus unele probleme industriei sovietice. Era cel mai greu tanc mediu produs până atunci în Uniunea Sovietică și piesele necesare construcției tancului proveneau de la mai multe uzine: motorul diesel V-2 era fabricat la Harkov, fabricile Kirovsky (denumite anterior Putilov) produceau tunul inițial L-11, iar fabrica Dinamo din Moscova asigura echipamentul electric. Toate piesele erau asamblate inițial la Harkov. La începutul anului 1941, producția a început și la
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
continuat să domine câmpul de luptă. Șenilele late au făcut diferența, tancul sovietic fiind mult mai mobil decât cele germane. Panzer III și Panzer IV se afundau în noroi fiindcă aveau șenilele mult mai înguste și o suspensie inferioară. Motorul diesel era mult mai puternic, mai rezistent și consuma mai puțin carburant decât motoarele Maybach pe benzină folosite de germani. Acestea din urmă trebuiau pornite din 15 în 15 minute pentru a le menține funcționale în condițiile iernii din Rusia. Între
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
care 933 au fost construite de Electroputere și 133 de Končar. Locomotivele vechi sunt vopsite, majoritatea, gri, pe când cele care au fost modernizate (după 1999) sunt vopsite într-o schemă roșu sau vișiniu cu alb, roșu reprezentând locomotivele electrice. Locomotivele diesel ale CFR sunt construite de Electroputere Craiova (clasele 60-68 LDE) și de Faur București (clasele 69-95 LDE+LDH). Locomotivele construite de Electroputere Craiova au la bază 6 locomotive produse de un consorțiu format din Sulzer Winterthur, BBC Baden și SLM
Material rulant al CFR Călători () [Corola-website/Science/310841_a_312170]
-
consorțiu format din Sulzer Winterthur, BBC Baden și SLM Winterthur. Au fost construite în total aproximativ 2400 de bucăți, cu motor produs sub licență Sulzer de către U.C.M. Reșița. În prezent sunt în serviciu următoarele clase: CFR Călători folosește automotoare diesel în general pentru servicii pe linii scurte sau puțin folosite. Excepția principală este introducerea în 2003 a automotorului Siemens Desiro care este folosit și pentru servicii pe distanțe mai lungi ( trenuri regio și interregio), sub numele comercial "Săgeata Albastră". În urma
Material rulant al CFR Călători () [Corola-website/Science/310841_a_312170]
-
retragerea Ford din acord. Alhambra are șapte locuri, însă cele cinci locuri din spate pot fi mutate sau chiar scoase pentru a spori spațiul de încărcare. Există o singură motorizare pe benzină de 2,0 cu 115CP și trei motorizări diesel: 1,9 TDI 115CP, 1,9 TDI 115CP cu transmise integrală și diferențial central Haldex și 2,0 TDI 140 CP.
SEAT Alhambra () [Corola-website/Science/309237_a_310566]
-
de alunecări de teren sau lavine de noroi, călătorii fiind nevoiți de a schimba în acest caz mijlocul de transport. Până în prezent tracțiunea trenului de persoane este asigurată de locomotive cu aburi. Numai trenurile de poștă sunt trase de locomotive diesel. Trenul de persoane este compus de obicei din trei vagoane, cu un vagon poștal pentru bagaje. Vagonul de clasa I este comod și are banchete acoperite cu brocart. Din cauza capacității mici de transport a trenului, societatea căilor ferate nu are
Calea ferată Darjeeling () [Corola-website/Science/310440_a_311769]
-
corporativă prin introducerea noii embleme albastre în 1982. În 1984, deja sub supravegherea VW, s-a lansat modelul Ibiza, cu diverse motorizări System Porsche de nouă generație (1,2 litri, 1,5 litri și 1,7 litri) și o variantă diesel de 1,7 de origine Fiat. Deși prevăzută pentru o perioadă de șapte ani, alianța cu Grupul Volkswagen a evoluat până la preluarea de către grupul german a 51% din capitalul constructorului spaniol în 1986, și mărirea participației germane până la 75% în
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
de turisme. Supercupa se bucură de succes și în Turcia, unde, la fel ca în Spania, etapele constituie curse de susținere pentru Marele Premiu de Formula 1 și pentru Campionatul Mondial de Turisme. Cupa portugheză Vodafone este primul trofeu monomarcă diesel destinat companiilor, iar în 2007 a inclus cinci etape desfășurate pe circuitele de la Braga, Estorill și Albacete. În 2007, competiția a debutat și în Italia și Ungaria, ridicând numărul țărilor organizatoare la șapte. În Ungaria, prima ediție a cupei a
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
urmă. „Elba 5 uși”, prototip bazat pe Panda, a fost prezentat la Salonul „Sonimag” de la Barcelona în 1983, dar nu a ajuns niciodată în comerț, datorită litigiilor dintre Emelba și Fiat. Un alt proiect nefinalizat prevedea instalarea unui motor Daihatsu diesel pe Panda, fără modificări exterioare. Emelba „Ronda” a adus o schimbare de imagine a furgonetei Elba după separarea SEAT de Fiat: se adoptă noua imagine a Rondei, dar se păstrează platforma. Modelul a rămas în cataloagele Emelba până la închiderea întreprinderii
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
de Fiat: se adoptă noua imagine a Rondei, dar se păstrează platforma. Modelul a rămas în cataloagele Emelba până la închiderea întreprinderii. Ulterior a fost introdusă „Ritmo Elba”, cu platforma SEAT Ritmo, una dintre primele furgonete de dimensiuni reduse cu motor diesel comercializate în Spania. În 1986 a fost prezentat prototipul „SEAT Ibiza Pick-Up”, unul dintre ultimele proiecte ale Emelba. Partea posterioară era din fibră de sticlă, preîntâmpinând oxidarea și avariile și facilitând curățarea mașinii. De asemenea modelul avea bare de metal
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
Partea de mecanică și opțiunile erau același ca pentru Ibiza. „Emelba 7” a fost prezentat pentru prima dată în 1985 ca prototip, sub denumirea de „LB”. Folosea platforma lărgită cu 30 cm a noului SEAT Ibiza, dar motoare proprii, unul diesel și unul pe benzină. Curios, motorul pe benzină era mai eficient și economic decât cel disel, consuma mai puțin, costa mai puțin, avea mai mulți cai putere și atingea 160 km/h. Emelba avea datorii mari față de SEAT pentru cumpărarea
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
unei noi grile de radiator fără emblema mărcii, un set de „pleoape” pentru faruri, un spoiler frontal profilat aerodinamic, două praguri sport și un set de jante sport de 19 inch. Motorul a suferit un chip tuning, în urma căruia propulsorul diesel de doi litri produce 176CP față de 140: modelul accelerează cu o secundă mai repede până la 100 km/h (9,9 secunde la modelul de serie) și ajunge la o viteză maximă cu 9 km/h mai mare (210 km/h
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
de 90 mm, care ies din mijlocul unui scut din fibră de carbon. Pe lângă designul caroseriei, tunerul din Leingarten oferă motorizări îmbunătățite și un nou model de jante. Prima versiune de motorizare modificată de Je Design este 1,9 l Diesel, care, pentru mașina de serie furnizează 160CP și un cuplu de 330 Nm. Prin schimbarea sistemului de management al motorului, acesta produce 185CP și un cuplu maxim de 390 Nm, atingând viteza maximă de 225 km/h, față de 220 km
SEAT () [Corola-website/Science/304910_a_306239]
-
în România, unde a investit circa 250 de milioane de euro în perioada 2003-2008. Deține o fabrică de anvelope auto la Slatina și o fabrică de cord metalic pentru anvelope, tot în Slatina, precum și o uzină de filtre pentru motoare diesel la Bumbești Jiu, județul Gorj. Cifra de afaceri în 2006: 60,36 milioane lei (17,1 milioane euro)
Pirelli () [Corola-website/Science/304975_a_306304]
-
unui House Show are loc vreo schimbare de titlu. Din categoria acestor situații rare, putem aminti victoria lui Christian asupra lui Booker T pentru centura intercontinenetală sau meciul pentru centura WWE Heavyweight desfășurat la Madison Square Garden (New York), în care Diesel (Kevin Nash) l-a învins pe campionul Bob Backlund în 8 secunde. Tv show-ul reprezintă spectacolul de wrestling transmis la televiziune, care de obicei are o frecvență săptămânală. În cadrul acestora apar mid carderi, upper carderi și main eventeri. Pe parcursul
Wrestling () [Corola-website/Science/305104_a_306433]
-
submarin practic, construit de inventatorul irlandez John P. Holland (1840-1914). Submarinele armate cu torpile au scufundat nave în ambele războaie mondiale. Acestea erau dotate cu motoare electrice pentru deplasarea sub apă, însă se mișcau mai rapid la suprafață, folosind motoare diesel pentru reîncărcarea bateriilor motoarelor electrice. S.U.A. a lansat primul submarin nuclear în 1955. Într-un submarin nuclear, majoritatea spațiului este ocupat de turbinele care îl conduc și de reactor. Submarinele germane utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial puteau
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
realimentare cu aer în timp ce sunt încă sub apă, de comunicație, de control al adâncimii și armament. Într-adevăr, submarinul joacă un rol important în istoria omenirii. După tipul propulsiei, există submarine clasice, nucleare și submarine Walter. Submarinele clasice utilizează motoare Diesel și pot fi: După destinație submarinele clasice pot fi: În general submarinele clasice au două corpuri, unul interior sau de rezistență și unul exterior din table subțiri. Corpul interior este destinat amplasării echipajului și a mecanismelor important vitale, cel exterior
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
amplasării echipajului și a mecanismelor important vitale, cel exterior - tancurilor și mecanismelor auxiliare. La mijlocul submarinului se află postul central de comandă deasupra căruia se află chioșcul ce adăpostește periscoapele, antenele, schnorkelul (un dispozitiv-tub prin care se alimentează cu aer motoarele Diesel), și etanș. Pupa și prora (primul și ultimul compartiment), de cele mai dese ori, au amplasate tuburi de lansare a torpilelor și minelor. Orice submarin are un dublu deplasament, de suprafață și de imersiune, acesta din urmă fiind egal cu
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
suprafață plus greutatea apei care umple tancurile de balast. Unele submarine în afara armelor principale ca torpile, mine și rachete sunt dotate cu mitraliere, piese ușoare de artilerie sau chiar cu un mic hidroavion. La suprafață submarinele clasice navigă cu motoarele Diesel, iar în imersiune cu motoare electrice alimentate de la acumulatori. Încărcarea acumulatorilor se face de la generatoare de curent continuu în imersiune, antrenate de motoarele Diesel în timpul navigației la suprafață sau la cota periscopică cu schnorkelul ridicat. Submarinele au instalații de ventilație
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]