24,608 matches
-
un taxi pe alee. Melanie era răpitoare! E ziua În care Îl vor duce la groapă pe domnul administrator Cantemir (sună de-a dreptul Înfiorător!). Straniu este că femeia de serviciu s-a auzit strigând și vociferând de foarte de dimineață, trezind toată suflarea. Și asta pentru că a constatat cu spaimă că blocul nostru era acoperit cu un praf negru, așezat În straturi peste pereții exteriori. Doar blocul nostru. Nici o altă clădire vecină ori de prin Împrejurimi. Ciudat a fost și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
La baza lor, o pătură de praf Întunecat, ca de cărbune, se Întindea de jur Împrejurul clădirii. Spre seară, un vânticel neanunțat ridică praful acela străin, ca o cenușă stinsă, și-l risipi lin, dincolo de teii din apropiere, spre cerul Înalt. În dimineața aceasta Melanie a apărut foarte surâzătoare, cu mult mai devreme ca de obicei, aducând cu ea un buchet impresionant de margarete și o sticlă de șampanie Începută. Eu mă aflam În bucătărie și nu am auzit cheia rotindu-se În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să mă ridic și să deschid fereastra, să respir aerul răcoros adus de ploaie, dar nu găsesc energia necesară să o fac. Sunt slăbit. Foarte slăbit. Atât de slăbit cum nu m-am simțit niciodată. Cu câteva ore Înainte, de dimineață, a venit Melanie. Avea o figură foarte gravă, pe care nu i-o mai văzusem niciodată. Era Însoțită de un tip solid, care, după ce a dat buzna-n casă Împrăștiind un miros puternic de after-shave si a trecut pe lângă mine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
îndelung, părinții Inei găsiră că hotărârea pe care o inoculaseră fiicei lor nu era în firea lucrurilor. Dacă aceasta o fi chemarea ei!? Era într-o duminică dimineață. Deși Ina se trezea mai târziu în zilele de sărbătoare, în acea dimineață veni în bucătărie, îi spuse sărut mâna mamei sale, schițând ceva ce se dorea a fi un zâmbet. Și, fără a fi solicitată, se oferi să o ajute pe mama ei în ale gospodăriei. - Mai întâi mănâncă ceva, apoi vom
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Stai puțin să verific ce mai scrie în rețetă, se pare că mai sunt și alte ingrediente. In timp ce gospodinele roboteau la punerea în operă a noii prăjituri, intră tatăl. - Măi, măi, măi, ce plină e bucătăria noastră în dimineața asta! Fata nu mai așteptă ca tatăl ei să lase sacoșele cu care era împovărat și alergă într un suflet să-l îmbrățișeze, cu toată căldura: - Tăticule, să trăiești mulți, mulți ani! - Mulțumesc, fata tatei, dar ce puneți voi la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se poate plânge... fato, așa să știi... și-și șterseră lacrimile care nu conteneau să curgă nechemate. Cele două fete se despărțiră într-un târziu, după ce puseră pe tapet multe din planurile proiectate. Acestea urmând a fi aplicate chiar din dimineața celei de-a doua zi. - Mai întâi și-ntâi este bacalaureatul, rosti sentențios Olga. La auzul acestui cuvânt cu mai multe vocale decât consoane, Ina, care până atunci plutise în alte sfere, coborî pe pământ. într-adevăr, bacalaureatul constituia una
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe cadranul ceasornicului de zi, ci chiar și pe cel de noapte. Olga avea numai mamă. Tatăl ei murise într-un accident groaznic de cale ferată, încă de pe timpul când fata avea doar cinci ani. Fusese controlor pe acceleratul de dimineață, pe linia Iași-București. În apropierea gării Frunzeasca, pentru că mecanicii nu adaptaseră viteza, la o curbă, acceleratul a deraiat. Pasagerii îngroziți auzeau cum vagoanele, părăsind șinele, mergeau pe traverse ca pe bolovani. În panică, cu spaima ajunsă la paroxism, unii au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ei! Adormi cuprinsă de vise. Se făcea că urcase pe un munte de unde putea privi întinderi nesfârșite, ape și codri, și sate și orașe minunate... toate învăluite într-o lumină feerică! Trăi o senzație deosebit de plăcută... Când pasărea albă a dimineții bătu din aripi la ferești, își dădu seama că nu fusese decât un vis și, ca orice vis frumos, oricât ai dori să-l retrăiești, se destramă o dată cu zorii... Ina și Olga au parcurs bacalaureatul ca și cum s-ar fi urcat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ales, dar și de-a lungul anului școlar și universitar, din septembrie și până în iulie, Iașul e un oraș viu, animat, de parcă ar trăi un singur anotimp, acela al primăverii, înflorit de tinerețea care îl populează. Așa era și în dimineața aceea când Olga și Ina puneau piciorul, pentru prima dată, pe pământul încărcat de istorie al acestei Cetăți. Dar fetele nu uitau nici o clipă că examenul care se apropia cu fiecare pas, îl trăiau la cea mai înaltă tensiune. * Deși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dacă nu-i poți ține deschiși, poartă la tine două scobitori și pune-le proptele ca să poți vedea și atunci când ai halucinații, în permanență, pe timp de zi sau de noapte dacă vrei să nu calci alături de trotuar...! Era o dimineață de august incertă care balansa între o toamnă grăbită să răpească cât mai multe zile din luna lui Gustar și dorința firească a verii de a-și menține autoritatea statuată pentru acest anotimp de Mama Natură. În asemenea zile, nici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
așteptate. Nu era cazul celor două fete; ele abia pășeau în prima lor zi de activitate, după o vacanță scurtă, cu minusurile și plusurile ei. Timpul rezervat acelui binemeritat repaus fusese proiectat pentru fiecare din fete, după tipare diferite. În dimineața despre care vorbim, Olga urma să se prezinte la secția de chirurgie și Ina la ginecologie. Timp de mai bine de o săptămână, cele două prietene nu se mai văzuseră. Olgăi, datorită situației știute, îi venea nespus de greu, dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se mai văzuseră. Olgăi, datorită situației știute, îi venea nespus de greu, dacă nu imposibil, să-i împărtășească prietenei sale unde o dusese nesăbuința ei, mai ales că Ina o avertizase în această privință. Hazardul a făcut însă ca în dimineața aceea, fetele să se afle cam în același timp la poarta principală a spitalului. Olga se prefăcu a nu o vedea pe prietena ei și-și continuă drumul pe aleea clădirii administrației. Ina o ajunse din urmă și o strigă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
puțin stres, pusese stăpânire pe întreaga ei ființă. Această obsesie îi albea chiar unele nopți, lipsind-o de bucuria ce s-ar fi cuvenit să bată la poarta somnului ei în care visele nu-și mai găseau loc. Într-o dimineață, când Ina abia își punea halatul pe ea, îi apăru în cadrul ușii Olga. - Bună, colega, ce mai faci? zise ea, cu un zâmbet care se vedea de la distanță că purta și alte întrebări. Ina bănui că apariția Olgăi nu este
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
îngăduiau să converseze câteva minute, timp în care reușeau să schimbe amabilități, fără a se angaja în detalieri. Un la revedere, urmat de un zâmbet abia perceptibil, putea să sugereze că dialogul nu era încheiat. Se nimeri ca într-o dimineață, pe când Alex voia să târguiască niște zarzavaturi, Ina să fie atrasă de aceleași legume și zarzavaturi de la taraba unde se afla el; i se părură a fi mai proaspete, mai arătoase. - Sărut mâna, domnișoară Ina! zise el. Surprinsă că cineva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
negru nici în roz. Știa să înoate, învățase acest lucru la ștrandul orașului și avea întotdeauna forța necesară de a ajunge la mal, chiar dacă înotul îi cerea un efort sporit. Era stăpână pe ea și nu dispera nici chiar în diminețile când soarele acoperit de nori prevestea o zi mohorâtă. * Alex, pe de altă parte, putea spune că o cunoaște mai bine pe Olga decât pe Ina, dar îi era greu să ia o hotărâre. S-au văzut cazuri când unii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
timpul să-și întemeieze o familie. Își purtase îndeajuns bidivii neînfrânați pe întinsele câmpii ale tinereții, fără a le stăvili galopările. Îl obseda Însă întrebarea: pe care dintre aceste două fete, devenită soție, ar putea s-o vadă în fiecare dimineață, la prânz și seara, să-și petreacă întreaga viață alături de ea. Cu care din ele ar avea puterea de a o lua de la capăt, în zorii fiecărei zile, ca și cum și-ar începe viață În clipa aceea!? Aceasta era Întrebarea! Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu tine, în primul rând, n-ar fi bine să dormi puțin? Nu crezi? Te-am simțit cum ți-ai umplut ultimele nopți cu oftaturi... - Crezi că pot să dorm, mamă!? - Trebuie! Va veni o zi în care, într-o dimineață, când te vei trezi, lumea ți se va înfățișa în alte culori, ai să vezi, ascult-o pe mama ta. Sub mângâierile mamei sale, Îndulcite de cuvinte duioase pe care numai o mamă e în stare să le pună pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
zbuciumat. Pe planul subconștientului probabil reveneau, ca Într-un film, scene nedorite ale unor fapte și întâmplări pe care, de cele mai multe ori fetele le tăinuiesc cu multă grijă, le închid în ele, socotindu-le ca fiind numai ale lor... În dimineața aceea, Alex se trezi mai devreme ca de obicei. Deși ultima convorbire cu Olga se afla undeva, ca un dosar pus la arhivă, mai răzbăteau prin țesătura gândurilor crâmpeie de întrebări. Acestea îl tulburau uneori din ale sale. Nu putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
unul până ce făcu o deschizătură prin care perechea lui putu să scape. După numai câteva momente însă, vânătorul văzu cum fluierarul împleticindu-se se încurcase el însuși în plasa pe care abia o sfâșiase. Aceste gânduri le frământa Alex în dimineața despre care vorbim, în timp ce se pregătea să plece pe șantier, unde mai erau câteva probleme de rezolvat în vederea predării la cheie a noului edificiu. Era mândru de această nouă construcție, mai ales că el îndreptase multe din omisiunile unor arhitecți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
strada într un du-te vino continuu. Cu siguranță, fiecare dintre ei purta o poveste, o preocupare imediată, un zor. Iuți pașii. Întârziase aproape o jumătate de oră față de obiceiul statornicit de a fi el primul pe șantier, în fiecare dimineață. Ajuns, se liniști. Șefii de echipă coordonau finisarea lucrărilor cuprinse în programul amenajării pe verticală. Trase cu ochiul peste întreg ansamblul, apoi intră în clădire. Pe masa sa de lucru tronau facturi, planșe, dosare cuprinzând raportul de recepție, la care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se înțeleagă că. undeva, la subsol, se aflau încă multe nedeslușiri. Ina se bucură sincer când Olga îi spuse: - Iată-ne din nou împreună! Timpul curgea ireversibil. Fetele lucrau încă neumbrite de norii care prevestesc uneori ploi furtunatice. * Într-o dimineață, după ce trecu prin saloane, Ina intră în oficiu arătând ca o ființă debusolată. - Ce-i cu tine Ina, ce s-a întâmplat? Te văd foarte agitată, ai pierdut ceva? o Întrebă Olga, văzându-și prietena neliniștită, iscodind cu ochii mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ușor privirile mirate ale portarului, liftierei și colegului din fața biroului meu, însă nici unul nu a avut curajul să mă întrebe ce se întâmplase, nici măcar managerul. Ziua a decurs cât se poate de normal, ca și cum aș fi avut două picioare. În dimineața următoare m-am trezit din nou într-o stare de disperare, dar eram convins că, dacă îmi păstrez și de data aceasta calmul, voi reuși să mă adaptez la noua mea condiție: acum îmi dispăruse și cel de-al doilea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trezi dimineața ciuntit în fel și chip. Spre ziuă, totuși, am ațipit și, când am deschis ochii, am simțit că-mi lipsea iarăși ceva: mâna stângă. Nu mai puteam să fiu calm, dacă lucrurile continuă în felul acesta, într-o dimineață voi fi dispărut cu totul. Totuși, disperarea era prea profundă pentru mine. Trebuia să ignor acest lucru, să mă comport ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, încercam să mă conving de unul singur că totul se petrecea în mintea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ar compromite existența în totalitate. Zilele îmi erau numărate dacă disparițiile urmau să continue. Pe măsură ce mă gândeam mai tare, aveam impresia că nu era vorba de zile, că deja puteam să consider că viața mea se număra în ore. Lumina dimineții pătrundea prin draperiile trase. Îmi priveam fiecare parte a trupului. Încă eram întreg, mă rog, cu ceea ce-mi mai rămăsese. Mă linișteam treptat. De undeva din afara apartamentului se ivi o mână imensă, înarmată cu o gumă de șters și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pași. Apoi a urmat muzica de la radio și liniște; iar noi, toți în păr, așteptam cu sufletul la gură și tresăream la fiecare respirație. Anotimpurile se schimbau între ele și noi continuam să veghem asupra vecinului. Iar el, în fiecare dimineață, cobora să-și cumpere ziarul și revenea în apartament, nebănuind prezența noastră la doar câțiva metri. Apoi începeau iar zgomotele. Am fi vrut ca într-un fel sau altul să se termine, obosiserăm să-l tot ocrotim pe vecinul care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]