43,048 matches
-
nici un rol), care a lansat-o în timp ce a fost (1934-1937) președinte al PNȚ. Ediția (cartea) d-lui Ioan Adam e bine alcătuită (cu excepția omisiunilor amintite și a adaosurilor inutile). Fiecare secțiune conține un capitol portret, de cele mai multe ori lămuritor, un discurs sau, rar, două, note și repere bibliografice. E o ediție utilă, care umple un gol bibliografic în literatura politică a chestiunii. Ioan Adam, Panteon regăsit. O galerie ilustrată a oamenilor politici români, Editura Gramar, 2000.
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
împrejurărilor - o mare dispersie a lucrărilor și o imposibilitate elementară, derivată de aici, a identificării și utilizării lor - expoziția se sprijină pe un număr restrîns de obiecte față de ceea ce sculptorul a realizat în mod real, prin structurarea ei și prin discursul formal și muzeografic este perfect acoperită întreaga plajă a gîndirii artistice a lui George Apostu. Imaginată ca un document al creației pe diversele ei paliere, expoziția este în primul rînd o monografie a operei, în ansamblul său, și nu o
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
ideea că românii suntem un popor slav - persistența până în ziua de azi a acestei concepții s-a văzut în timpul războiului din Kosovo când Președintele Bielorusiei, Lukașenko, a exclamat că "România a trădat panslavismul" -, când din Eminescu nu se studia decât discursul proletarului din Împărat și proletar, evident scos din contextul poemului, câteva poezii de "descriere a naturii și de dragoste", când Maiorescu și Lovinescu erau lichidați în câteva insulte, când despre Blaga, Ion Barbu, regii României etc. nu se scotea nici-o
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
formula: "Io Cuza Voevod, Președintele..." - în loc de Cuza ar putea fi pus și un alt nume. Istoricii prezidențiali ar trebui să se prezinte cu asemenea studii în fața acelor mineri care, multilateral dezvoltați, au devenit horticultori în Piața Universității în iunie 1990. Discursul de la Foșcani demonstrează că în sferele înalte politice mentalitatea stalinistă se perpetuează și că ea este împărtășită și de academicieni, căci cine tace consimte. Iar câtă vreme stăpânește o asemenea mentalitate, drumul spre Europa ne este închis.
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
e Holocaustul decît un astfel de fenomen, totuși, european? Autoarea se întreabă, cu îndreptățire, cum de o denumire geografică a fost transformată în una din cele mai pejorative desemnări din istorie și, de aici, în relațiile internaționale, științele politice, din discursul intelectual general? Și pune, în bună măsură, răspunsul pe seama antropologiei care studiază, prin obiect, separația, diferența, alteritatea. E poate mai bine să se vorbească de distincția dintre Europa de Vest și de Est. Și, atunci, Balcanii sînt doar o altă denumire pentru
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
în față o alternativă deloc atrăgătoare. Să dea drumul reformei, riscînd să-și piardă popularitatea, sau să țină reforma în loc, în acest caz riscînd să îndepărteze pentru mulți ani România și de Uniunea Europeană dar și de propria ei modernizare. Deocamdată, discursul său e marcat de încercarea de a împăca și una și alta, la fel cum discursul președintelui Iliescu se modulează, în funcție de împrejurări, vindicativ la Focșani față de Banca Mondială și europenizant la București, față de aceeași Bancă, pe care o consideră un
Războiul cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16422_a_17747]
-
să țină reforma în loc, în acest caz riscînd să îndepărteze pentru mulți ani România și de Uniunea Europeană dar și de propria ei modernizare. Deocamdată, discursul său e marcat de încercarea de a împăca și una și alta, la fel cum discursul președintelui Iliescu se modulează, în funcție de împrejurări, vindicativ la Focșani față de Banca Mondială și europenizant la București, față de aceeași Bancă, pe care o consideră un partener al României pentru viitor. Cu cîinii fără stăpîn lucrurile nu stau prea departe. Tot amînînd
Războiul cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16422_a_17747]
-
pot fi oricînd contestate ca arbitrare. Scrupulozitatea de istoric, sociolog, politolog și antropolog a lui Greenblatt sau Gallagher rămîn, pînă la urmă, unica garanție a valabilității metodei lor. Dar mai presus de erudiția autorilor se află acea calitate unică a discursului lor critic, pe care am observat-o ascultîndu-l pe Stephen Greenblatt la București și la San Francisco: o uriașă forță de a genera empatie printr-o total dezinhibată maieutică textuală. Noul istorism recunoaște și celebrează, de fapt, talentul, vocația de
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
acrobație în condițiile unei stări de levitație deja dobîndite. Desfășurarea gestului artistic, cu aceeași putere de jubilație atît în spectrul cromatic, cît și în cîmpul valorilor, egala disponibilitate pentru regimul diurn și pentru cel selenar, alături de fluența interioară a întregului discurs formal și expresiv, fac din expoziția de grafică de la galeria Simeza un model de rafinament și de virtuozitate.
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
din DEX - "care s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul unde trăiește (și în prezent), care este originar de aici": termenul ar părea să implice obsesii etniciste, să evoce eternele dispute despre etnogeneza și continuitate, daca nu chiar discursul naționalist interbelic. e de altfel ipostază românească a unui cuvînt internațional; fr. autochtone, engl. autochthonous, germ. autochthon, sp. autóctono, it. autoctono etc. au semnificații perfect echivalente, destul de precise, aproape tehnice; dicționarele indică uneori și folosirea lor în științele naturii: în
Autohton by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16452_a_17777]
-
să fie una singură: proiecte importante, coerență și profesionalism riguros. Dacă va fi așa, sălile de expoziție și instituțiile pieței ne-o vor spune, de acum încolo, cel mai bine. P.S. Că receptarea artei iese din conformismul ei tradițional, că discursul critic și judecata istorică se eliberează iremediabil de servituțile și de inhibițiile unui trecut mutilant, o dovedește și lansarea de carte care a avut loc în data de 30 ian. 2001, la Institutul de Istoria Artei ,,G. Oprescu", organizată de
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
partinism, îmi declar singură poziția: am fost convinsă, ani în șir, ca orice formă de rezistență politică prin cultură e în mod fundamental inadecvată, că ea provine dintr-o gravă confuzie de valori, mize, coduri de comunicare și niveluri de discurs. Românul lui Hrabal mă obligă, si ne obligă în mod serios să reflectăm mai atent la această condiție a dizidentului care nu protestează în piață publică, nu împrăștie manifeste, ci citește pe ascuns un tratat de filozofie idealista, sau își
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
influențează pînă la manipulare. Cu atît mai mult cînd aceste "imagini" sînt proiectate peste pretinse "esențe naționale" (Wesen der Nation), ele sînt rezultatul unui dezechilibru generator de discriminare și inegalități. Ele nivelează și mortifică Viul, tot așa cum repetitivul dăunează, în discursul literar, reprezentării și mimesis-ului - modelînd tocmai "discursul colonial" de care vorbea Homi Bhabha, în multdiscutata sa carteThe Location of Culture (Londra/New York 1994). "Tipurile" lui Franzos sînt, de fapt, totuna cu ceea ce, în anii '20, Walter Lippmann va defini, în
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
mult cînd aceste "imagini" sînt proiectate peste pretinse "esențe naționale" (Wesen der Nation), ele sînt rezultatul unui dezechilibru generator de discriminare și inegalități. Ele nivelează și mortifică Viul, tot așa cum repetitivul dăunează, în discursul literar, reprezentării și mimesis-ului - modelînd tocmai "discursul colonial" de care vorbea Homi Bhabha, în multdiscutata sa carteThe Location of Culture (Londra/New York 1994). "Tipurile" lui Franzos sînt, de fapt, totuna cu ceea ce, în anii '20, Walter Lippmann va defini, în cartea sa despre "opinia publică", drept simple
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
simplificatoarea schemă a simbolismului ( , ), trecand prin decadentism, avangardă și ajungând la tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu ( Starea agonala sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Ștefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului (ce face din Bacovia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
plin de umilințe și de precarități, personajele sale capătă, ipso facto, o statura cvasimitologică și dreptul la o reprezentare mincinoasă artistic și tendențioasa moral. Privit în ansamblu, Ressu are o certă coerentă stilistica și formală și o logică exactă a discursului, dar, din punct de vedere strict artistic, el nu depășește nivelul mediu al picturii românești interbelice. Greoi ca putere de imaginație, restrîns tematic și de multe ori stîngaci, el este mai curînd un precursor al supremației ideologicului în arta decît
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
vol. 22, Editura IBMBOR, București, 1989, p. 118. 42 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, traducere și note de Preot Prof. Dumitru Stăniloae, în Col. PSB., vol. 29, Editura IBMBOR, București, 1982, p. 219. 43 Sf. Grigorie Taumaturgul, Discursul adresat lui Origen, cap. XV, studiu introductiv, traducere, note și indici de Preot Prof. Const. Cornițescu, în Col. PSB., vol. 10, Editura IBMBOR, București, 1984, p. 34. 11 Sfinții Părinți - tâlcuitori autoriza i ai Sfintei Scripturi și misionari destoi l
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
literare în esență; nu au epopee, nici tragedie; însă, ei au auzit chemarea poeziei, sufletul lor fiind atins de forța creatoare a divinității; chiar și istoria apare la ei doar sub forma unui argument apologetic. În schimb, scriu scrisori, multiplică discursuri, predici sau omilii, redactează apologii împotriva păgânilor, evreilor, ereticilor; compun expuneri de credință sau de morală; explică, mai mult sau mai puțin pe larg, cărțile sfinte pe care se fundamentează convingerile lor. Astfel se formează, încetul cu încetul, o literatură
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
C. Rogozanu Noica filozofînd la radio în anii '30-'40... Cine va deschide această culegere de conferințe radiofonice (21 de conferințe radiofonice) nu va găsi un Noica inedit, ci un conflict interesant între discurs și modul în care e făcut public. Filosoful își exprimă nemulțumirea în legătură cu agresivitatea progresului tehnic și, în același timp, profită de calea undelor pentru a ajunge la urechile "alienate" ale contemporanilor săi. Singura concesie apare la nivel tematic - autorul profită
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
a verbului grecesc pedevo, care semnifica la început a educa, a învăța. Ies astfel la suprafață efectele secundare ale educației și anume mijloacele ei dure! Învățarea de minte! * Virtutea stilistică a omisiunii: Proust elogia la Flaubert mai cu seamă golurile discursului său, capacitatea de-a povesti prin aluzie, "în absență". * Mentalitatea "antimetodologică" a lui Flaubert: "Pe mine nu mă preocupă detaliul tehnic, informația locală, în fine, aspectul istoric și precis al lucrurilor. Eu caut mai presus de toate frumusețea, pe care
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
acest an al revistei 22 e publicată o foarte de actualitate convorbire a lui Andrei Oișteanu cu Leon Volovici despre Antisemitism și "sindromul postcomunist". Cei doi reputați specialiști au participat la un simpozion internațional cu tema Evreii și antisemitismul în discursul public din țările europene postcomuniste, desfășurat la Universitatea Ebraică din Ierusalim, simpozion la care "spre deosebire de alte ocazii similare (cînd vocile participanților polonezi, ruși sau unguri au dominat întîlnirile), spațiul românesc a beneficiat de o atenție specială, avînd în vedere participarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
peste tot. De aceea sunt preferate în continuare numeroase "coduri" pentru a transmite un mesaj antisemit, fără însă a accepta și inevitabila, totuși, etichetă." O altă deosebire e că, avînd în vedere numărul foarte mic de evrei rămași în România, discursul antisemit s-a deplasat de la argumentele și sloganurile care vizează prezența concretă a evreilor spre argumente și stereotipuri care au în vedere o primejdie abstractă, mai curînd irațională, cea a "conspirației". Un fenomen interesant sesizat de partenerul de dialog al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
numele cu valoare generică și vag depreciativă - derivată tocmai din ideea de "anonim, ins mediu" - circulă în vorbirea familiară, de unde pătrund adesea în comentariul politic jurnalistic. Le întîlnim mai ales precedate de nea - indice suplimentar al mediului de familiaritate populară. Discursul accesibil - cam populist, cam simplificator, cam reductiv - recurge frecvent la ipoteze despre "nea Gheorghe". E chiar amuzant că, la o încercare de cercetare în Internet, motorul de căutare Google furnizează nu mai puțin de 47 rezultate pentru "nea Gheorghe". E
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
altă perspectivă, apariția, în aceeași perioadă, a unei specii aparte de roman, care s-ar caracteriza prin subiectivizarea accentuată a vocii auctoriale și prin utilizarea generalizată a unei narațiuni homodiegetice în care un singur personaj, un hiperpersonaj, de fapt, acaparează discursul; ca formulă stilistică, "narațiunea subiectivă" ar oferi totodată și "un răspuns ontologic la problemele unei realități în derivă". În Adio, Europa!, roman politic scris, de asemenea, în anii '80, Ion D. Sîrbu adoptă tocmai această formulă a narațiunii subiective, a
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
a narațiunii subiective, a "autoficțiunii" (S. Doubrovsky), fapt semnificativ pentru situarea ontologică a scriitorului în raport cu lumea narată. Singurul punct de vedere creditabil din acest roman aparține naratorului-personaj (Desiderius Candid), celelalte personaje având doar rolul unor parteneri ideali, abstracți, necesari structurării discursului. Doar eul-narant are acces la propria interioritate, discursurile tuturor personajelor sunt raportate la macrodiscursul auctorial, ceea ce face ca monologurile naratorului să poată fi omologate drept transcrieri factuale ale gândurilor autorului însuși. Opțiunea retorică a lui Ion D. Sîrbu e cu
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]