3,286 matches
-
fără ca aceasta să însemne că sunt adevărate pe planul explicației. Totul este sacrificat astfel iraționalului, și exigența de claritate fiind escamotată, absurdul dispare o dată cu unul din termenii comparației. Omul absurd, dimpotrivă, nu procedează la această nivelare. El recunoaște lupta, nu disprețuiește câtuși de puțin rațiunea și admite iraționalul. Cuprinde astfel cu privirea toate datele experienței, nefiind cituși de puțin dispus să facă saltul înainte de a ști. Știe numai că în această conștiință atentă nu mai e loc pentru speranță. În legătură cu noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu înțelegi, exclamă el, că acest motiv e suficient pentru a te omorî?" Atare atitudine are și în cazul lui câteva din consecințele absurde. Acceptă, din indiferență, ca sinuciderea lui să fie utilizată în folosul unei cauze pe care o disprețuiește. "Am hotărât în noaptea asta că mi-e totuna." Își pregătește, în sfârșit, gestul cu un sentiment de revoltă și de libertate. "Mă voi omorî spre a-mi afirma nesupunerea, noua și teribila mea libertate". Nu mai e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
cinci ani, el va încerca să salveze atât Revoluția culturală, cât și propria-i imagine istorică, sprijinindu-se succesiv pe primul său ministru Zhou Enlai, pe care-l detestă, și pe prietenii stângiști* ai lui Jiang Qing, pe care-i disprețuiește. Până la începutul anului 1973, cu ajutorul decisiv al lui Zhou Enlai, el îi alungă pe foștii aliați ai lui Lin Biao, restabilește economia, îl readuce pe Deng Xiaoping la putere și găsește, în Statele Unite, un anumit gen de aliat în conflictul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prealabilă, și care, prin critica adusă cultului personalității și revenirea la conducerea colectivă, pune problema puterii lui Mao însuși. Beijing răspunde pe un ton sfidător și critic care displace la Moscova. De o parte și de alta, principalii lideri se disprețuiesc unii pe alții. în octombrie 1957, Hrușciov se angajează să-i furnizeze lui Mao bomba atomică dar, în vara anului 1958, întâlnirea dintre cei doi conducători se termină prost; dezacordurile se înmulțesc: în interior ca și în exterior, China alege
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
jocului facțiunilor: după ce-i cere lui Zhou Enlai să restaureze economia și să reia relațiile cu Occidentul, îi interzice să-l îngrijească de cancerul care-i macină forțele și se întoarce la Jiang Qing pe care o admiră și o disprețuiește în același timp; până la urmă însă, ea îl enervează. De ce nu l-ar readuce în prim plan pe Deng Xiaoping, chiar dacă, în mod evident, acesta își face propriu-i joc și se arată a fi mai puternic ca o „oțelărie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluționare înseamnă și o ruptură de normele și practicile diplomatice tradiționale. Atunci când este numit Comisar al Poporului la Afacerile Externe, în 1918, Troțki* se gândește chiar „să închidă prăvălia”. Această voință de eliberare față de uzanțe, ba chiar de a le disprețui și încălca, a fost comună tuturor regimurilor comuniste, cu excepția fazei preluării puterii. Cum performerii comuniști făceau parte din două sisteme concurente - societatea internațională și sistemul comunist -, politica lor externă cuprinde, prin urmare, două dimensiuni. Prima, teleologică, trimite la proiectul revoluționar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1936 în 1938, în cadrul Marii Terori*, Stalin pune să fie împușcați majoritatea vechilor bolșevici și decapitează armata, care reprezintă, în ochii săi, un pericol de subversiune internă mai îngrijorător decât amenințările externe. și începe să distrugă IC, pe care a disprețuit-o dintotdeauna. în 1939, puterea lui Stalin este cvasiabsolută și nu îi mai rămân de împușcat decât cei ce au mânuit pușca, propriii executanți pe care-i acuză că s-ar fi dedat unor „abuzuri”. O dată în plus, Stalin se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
că uneori este mai înțelept să vorbești blând ținând o bâtă mare în mână, că uneori este și mai inteligent să lași bâta acasă, de unde o poți lua când ai nevoie de ea. În preocuparea exclusivă pentru forța armată, militarismul disprețuiește elementele impalpabile ale puterii. Fără ele, o națiune puternică poate obține supunerea celorlalte prin forță sau le poate cuceri; dar nu poate guverna ceea ce a cucerit, deoarece nu este în stare să obțină acceptarea voluntară a guvernării sale. În cele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politicienii americani privind retragerea din Europa, în cazul în care persistă diferendele de opinie, contribuie la starea de anxietate a statelor europene. Aceste state - având o poziție ambivalentă în legătură cu Statele Unite, al căror sprijin le este necesar, dar pe care îl disprețuiesc - se pot considera în acest caz abandonate de către Statele Unite și lăsate să se confrunte singure cu Uniunea Sovietică, incontestabil mai puternică din punct de vedere militar. Aceste considerente îi pot oferi Uniunii Sovietice oportunitatea mult căutată de a stabiliza ceea ce
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ușurează astfel înțelegerea între cei ce le folosesc, oricât de grave ar fi problemele care divizează statele. Pe scurt, ele constituie instrumentul perfect pentru un negociator subtil, atent, moderat și împăciuitor. Diplomația publică și susținătorii săi nu pot decât să disprețuiască un asemenea instrument care, cred ei, aparține unei epoci apuse, caracterizată de snobism aristocrat și indiferență morală. Cruciații dreptății - ceea ce ar trebui să fie diplomații publici - nu se exprimă în acest mod. Aflați pe o scenă ce are ca audiență
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
numai o lectură grăbită ne-ar putea face să credem că nu există o distanță fundamentală Între viziunea sa asupra solidarității și caritatea creștină. Aceasta este, pentru Leroux, de trei ori incompletă. În primul rând, „egoismul necesar și sfânt este disprețuit, călcat În picioare” (Leroux, 1840, p. 162). Acest punct este crucial. Leroux Îi reproșează creștinismului „că n-a știut să concilieze iubirea de sine cu iubirea de aproapele” (Le Bras-Chopard, 1992, p. 17). Or, iubirea de sine, ceea ce Adam Smith
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mirositor al țării-mamă. Încerc să combin chestii sofisticate: nostalgie, părăsirea sinelui, maladii ale memoriei etc., cuvintele-cheie cu care funcționează mașina academică occidentală. Și toate acestea pentru ce? Pentru a încerca să plac unor intelectuali francezi sterili, rafinați, care oricum ne disprețuiesc profund și care încă mai visează, pe ascuns, la comunism. Îmi amintesc de participarea mea la un colocviu la EHESS - Paris (celebra École des Hautes Études en Sciences Sociales) în mai, anul acesta. Toți les intelellos mă ascultau distrați, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
beau amândoi pentru a se simți bine. După care Dan începe să bea serios. Bea atât de serios încât uită ce a făcut cu o seară înainte și alte treburi din categoria asta. Moment în care Carol realizează că-l disprețuiește pe acest bărbat slab, ușor efeminat, impotent și care roșește mereu când vine vorba despre sex. Cam tot în acest moment, lui Carol i se întâmplă ceva ciudat: îi crește un penis de toată frumusețea, penis care nu-i anulează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
niște spirite alese, rare, frați buni cu prințul Mâșkin al lui Dostoievski; sau comuniști adevărați, care nu au un sentiment de proprietate nici măcar asupra operei lor. Dar în cazul contrar nu faceți decât să pășiți în urma burgheziei pe care o disprețuiți. Profitați, orice ați zice, de legile și contractele ei, de garantarea, asigurarea și apărarea în instanță a unor drepturi (de autor, de moștenitor, de editor... ) pe care, într-o țară civilizată, nimeni nu le poate încălca decât cu riscul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
tema este non politică, dacă nu cumva antipolitică și, având acest statut, ea contribuie la o resurecție perversă a motivului literar al autonomiei esteticului. Ca și cum cultura și știința ar fi, prin chiar natura lor, anticomuniste. Fiecare lucrare autentică ar fi disprețuit regimul. În acest fel toate producțiile de valoare create în timpul comunismului, și o dată cu ele autorii acestora, nu ar trebui să fie judecați ca atare, ci ca rezultat al unei mișcări colective de rezistență subtilă și non violentă la comunism (voice
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
60% Cifrele sunt grăitoare în ciuda diferențelor dintre țări. Politologul János Kornai remarca faptul că în țările care au întreprins tranziția postsocialistă, majoritatea populației face parte din cei decepționați de sistemul socialist care îi fac acestuia un bilanț negativ și îl disprețuiesc. Dar, în același timp, o mare parte a populației continuă să respecte valorile morale ale comunismului care pun în evidență ideea unei "societăți mai bune" pe care fuseseră educate să le considere ca valori socialiste 5. Studiile făcute în ultimii
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
cu mîndrie și ferocitate să dea vreo lămurire asupra «activității sale revoluționare», dînd fiori de groază «călăului» în uniformă albastră, prin răspunsuri «teribile» la întrebările formale: - «Naționalitate?»... - «Sînt român»... - «A! Român? Sînteți supus al regatului vecin?»... - «Nu sînt supus nimănui [...] Disprețuiesc» - întrerupse fioros teroristul Ion Răutu“ (3, 19). Devine explicabilă folosirea numelui Ion în loc de Vania o dată cu titlul Jurnalul lui Ion Răutu, dar numai din perspectiva autorului, care dă titlu jurnalului personajului său. Mai importantă ne pare a fi hotărîrea lui Vania
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
conceptuale, știind să fabrice obiecte tehnice plecînd de la o raționalitate constructivă, tehnicienii și practicienii-ingineri despre care am vorbit se sprijină pe un optimism al națiunii. Rezultatele există. Ele sînt obținute, nu sînt susceptibile nici să fie ignorate, nici să fie disprețuite. O adevărată putere a rațiunii se naște: Homo Faber creatorul, inventatorul, constructorul de modele este pus, ca și Prometeu, în fața haosului lumii pe care activitatea sa o organizează. Dincolo de această figură arhitectonică se profilează paradigma separării între om și creaturile
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
teritorială a populației. Este oare normal, întreabă numeroși observatori, ca deputatul să acorde atât de multă importanță circumscripției lui electorale? Este rațional ca afacerile personale și locale să ocupe o secțiune atât de semnificativă a timpului și energiei sale? Unii disprețuiesc orientarea localistă a unui mare număr de parlamentari. Cu toate acestea, majoritatea deputaților de rând acceptă să joace un astfel de rol la nivel local, volens nolens. În ciuda absenței de compensare la nivel național, aceștia au o dorință puternică, uneori
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și prietenii mei scriitori și presiunea politicii comuniste de vârf. Acceptând să devin, cu trei ani Înainte, membru supleant al c.c., obținusem - eu și prietenii mei, dar și Întreaga generație În ceea ce avea ea mai valoros! - unele avantaje nu de disprețuit; mă situasem Însă În acel no man’s land care separă tranșeele, și asta mai ales pentru că, spre deosebire de unii colegi care se bucurau pur și simplu de titulatura pur formală de membru c.c., eu nu acceptasem să-mi schimb
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cultură (literatură, muzică și filozofieă germană! Sau... „Drumul cel mai greu” era Întoarcerea În țară, despuiat de funcțiile și privilegiile sociale și mai ales trebuind să afronteze iritarea, poate și furia conducătorilor comuniști, a lui Ceaușescu În primul rând, pentru că disprețuisem favorurile lor; fapt ce lovea nu numai vanitatea pe Tovarășilor, dar putea da un exemplu prost altor colegi din diverse generații literare, care nu rareori erau duși cu zăhărelul și chiar cumpărați cu acele „favoruri” ce uneori sclipeau mai tare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
așa, trăind cu unii „nebuni”, mi-am Înțeles nu numai propriile limite, dar și pe cele ale artei mele! Pe scurt, după atâtea păcate și inconsecvențe, Pronia m-a ferit de acela, grav și plin de consecințe, de a-i disprețui pe „proști” sau de a mă teme de „nebuni”. (Au fost, pentru a da exemple concrete, nu puține ceasuri când am avut ferm convingerea că voi trăi, În secundele imediat următoare, sfârșitul „fizic” al Terrei, izbit de soarele ce mi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cât este, Înnebunește cu desăvârșire! Sau, mai știi, cunoscându-mi mediocritatea invincibilă, Îmi „suflă” câte ceva din rosturile sau falsele enigme ale propriei mele existențe, cum, la școală - la eterna școală! -, cineva, premiantul care stă În spatele tău, Îți suflă, deși te disprețuiește și Îl amuză să te zăpăcească definitiv, pentru ceea ce vine de la el se amestecă cu confuzia prodigioasă din căpățâna ta. Aveam, am eu cu adevărat nevoie de toți acești termeni, noțiuni, concepte, cum vreți să le spuneți, În arta mea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
atunci o posibilă supraviețuire, nu cumva... În acele teribile secunde sau ceasuri când avem penibila senzație că plutim cu capul În jos - ca unii piloți de avioane supersonice -, nu cumva atunci, sub acel Eu, atât de cunoscut, de Îndrăgit și disprețuit În același timp, apare un... alt Eu? Numit cu felurite nume, printre care: panică, nebunie, lașitate neînțeleasă sau, pe dos, curaj nebunesc, curaj pur și simplu, cel care face din risc o armă?! Eul familiar și ubicuu este pur și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu care, se pare, unii dintre activiștii superiori ai partidului mă comparau, Înainte de „ruptura” mea, improbabilă, ca și mai improbabila mea Întoarcere În țară, riscând nu numai mânia „marelui șef”, dar, mai ales, bunul plac al camarilei sale politice, brutale, disprețuind elita literară, Îngâmfată și abrutizată de uriașele sale privilegii. Ca și bunul plac și sarcasmul nu puținor colegi, la care, În sfârșit, invidia literară, bine dospită de cariera, dar mai ales de primele romane ale mele, putea să-și facă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]