4,738 matches
-
Antologie a fost lansată într-o tabără, în diferite locații din țară, unde poeții și prozatorii au găsit și s-au încărcat cu energia vitală actului de creație, unde au socializat cu ceilalți creatori de frumos și unde s au distrat până în zori dansând sau organizând un carnaval ad-hoc. Prin efortul conjugat al celor peste 3000 membri Esențe și a conducerii acestei rețele literare s-a creat o oază de lumină, unde invităm pe toți cititori noștri să-și potolească setea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Hsien Feng. Acestea sunt animalele lor de casă. — Ce fac ele cu fluturii? întreb eu. Credeam că își petrec timpul brodând. — Ei bine, doamnele se uită la fluturi și se joacă cu ei. La fel cum împărații și prinții se distrează cu greierii. Singura diferență e că între fluturii de viermi de mătase nu există nici un concurs. Ce distracție e în a te uita la fluturi? — Nici nu știți, doamnă. De parcă ar fi revelat un mister, An-te-hai se entuziasmează: Doamnelor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fiecărei luni. Perechea se odihnește liniștită pe un covor de paie. Lângă ea sunt doi coconi desfăcuți. Cele două corpuri mici și albe au aripile acoperite cu o pudră groasă de culoarea cenușii. Când și când, aripile lor tremură. Se distrează? Soarele și-a schimbat poziția. Piatra netedă e acum în umbră, iar în grădină e cald și plăcut. Îmi observ imaginea în apă: obrajii îmi sunt de culoarea unei flori de piersic, iar părul reflectă lumina. Încerc să-mi împiedic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de la un prieten nou, cameristul Majestății Sale, un eunuc pe nume Chow Tee, un băiat din orașul de baștină al lui An-te-hai. — Majestatea Sa bea mai tot timpul și nu e capabil să-și exercite bărbăția, îmi spune An-te-hai. Se distrează privindu-și femeile și poruncindu-le să se atingă între ele în timp ce dansează. Petrecerile țin toată noaptea, în timp ce Majestatea Sa doarme. Îmi amintesc de ultima lui vizită. Hsien Feng nu se mai oprea din a vorbi despre prăbușirea sa: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până ne mai liniștim. Su Shun a insistat că trebuie să-și îndeplinească o promisiune pe care i-o făcuse soțului nostru. Discutasem în budoar cu Nuharoo felul în care ar trebui să ne purtăm cu Su Shun. Ea era distrată și îmi spusese că nu poate gândi în acel moment, însă eu știam că Su Shun era pregătit. Avea să profite de confuzia care urma pentru a-și impune controlul asupra Curții. Eram în pericol de a fi date la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de jilț. — Cheamă călugării, îi zic lui Li Lien-ying. Sub acoperirea psalmodiilor călugărilor, eu și prințul Kung schimbăm informații și discutăm despre planurile de viitor. Punem la cale un contraatac împotriva lui Su Shun, în vreme ce Nuharoo se ocupă să îl distreze pe Tung Chih. Sunt contrariată când prințul Kung îmi spune că Su Shun a mituit armata. Amândoi suntem de acord că el trebuie să fie eliminat. Întrebările mele sunt: Dacă îl arestăm pe Su Shun, vom avea sprijinul poporului? Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
le fu pe plac. Dintr-o dată, sec, răsună un ordin. Părăsind scena în marș forțat, un ostaș călcă pe un capăt de scîndură iar aceasta se ridică brusc, ca o cumpănă de fîntînă. Eșafodajul dispăru, mistuind dedesubt pe interpreți. Pantomima distră de minune babele care, dezmorțite, șușoteau între ele: „Vezi, fa, Dumnezeu nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cei din vagonul trenului hodorogit alcătuiam corpul eroic a cărui menire era să colonizeze școlile rurale. Nostalgică și neliniștitoare, călătoria părea să fie încheierea iresponsabilității chefurilor din crame și a suferinței marilor iubiri. Între colegi domnea o veselie uscată. Ne distram cu „Aș mînca o portocală” care, în excursiile studențești, cutremurau de rîs toate compartimentele. Masca de acum părea să ne înlemnească însă tinerețea. Știam că ne vom despărți, unii, pentru totdeauna. Neam propus o întîlnire după zece, apoi după douăzeci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nelipsitul Grigore Costan, edec politic de pe vremuri. După numai două păhărele, Grigore începea să răcnească: „A timpuri a muris, cum zicea conu Neculai. Trăiască!” și își căsca ochii în cap, prăvălindu-se peste tejghea. Cum pe Fărocoastă bătrînul pezevenghi îl distra, acesta ne îndemnă să-l cinstim. Instalat la Mitică acasă, bufetul avea pereții plini de rafturi cu sticle colorate. Un galantar cu pește sărat, pîinea cu gust de șoarec și biscuiții duhnind a gaz, totul mirosea a țuică. Cu o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
colportau tot felul de anecdote. Era un tip vesel care, în școala de corecție, învățase să cînte la trombon. Pentru el, socrul său făcuse ce făcuse ca să obțină catedra de muzică la școala din centru. La nuntă, profesorul și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
intram În vacanța de iarnă. Ce și cât să Înveți? Mai erau câte unii părinți care Îl plăteau pe doctor să le dea copiilor certificate medicale și să-i scutească de practică. Și-n timp ce pulimea de rând se distra (chiar ne distram!) cu roadele toamnei pe câmpurile patriei noastre socialiste, acei părinți Își trimiteau odraslele la oraș să se mediteze cu profesori „adevărați” (adică din cei care nu se afundau În noroaie până la genunchi prin viile și lanurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de iarnă. Ce și cât să Înveți? Mai erau câte unii părinți care Îl plăteau pe doctor să le dea copiilor certificate medicale și să-i scutească de practică. Și-n timp ce pulimea de rând se distra (chiar ne distram!) cu roadele toamnei pe câmpurile patriei noastre socialiste, acei părinți Își trimiteau odraslele la oraș să se mediteze cu profesori „adevărați” (adică din cei care nu se afundau În noroaie până la genunchi prin viile și lanurile de porumb ale IAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
destul de repede cu ei și, atunci când Îmi treceau peste Încălțări, Îi lăsam În pace, nu mă speriam, nu țopăiam. Ba chiar, când vedeam a patra sau a cincea oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o adevărată minune că nu l-au dat afară, Însă, până la urmă, mi-am dat seama de ce eu mă spetesc muncind pentru aceeași leafă pe care el o primește arzând gazul de pomană: șefii Îl păstrează pe lângă ei ca să-i distreze, să le spună bancuri, să-și dea cu părerea despre aranjamentele din fotbal și să-i facă să le curgă balele atunci când le povestește ce și cum i-ar face cine știe cărei muieruști cu curul bombat pe care o zărește trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de moarte ce facem noi aicea, nu? mormăi mai mult pentru sine cel tânăr. ― Ai zis ceva? Întrebă cu glas nefiresc de puternic Foiște. ― N-am zis nimica... Căutau din ochi locuri unde să se așeze. Foiște părea că se distrează: ― Doi dumnezei zănatici! Știai, Repetentule, că zănatic vine din latinescul dianaticus? Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să Închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din tabăra inamică? Ce nebuni! De ce să cânte ei la koto? Asta arată ce sentimentali sunt, de fapt, războinicii dușmani. Probabil că s-au săturat de lunga campanie, au pus mâna pe cine știe ce cântăreață din sat și încearcă să se distreze. E de neiertat ca niște luptători să aibă mințile atât de răvășite. Sufletele de oțel și piatră ale adevăraților războinici nu sunt așa de slabe! În timp ce vorbea, toți oamenii își reveneau, pe rând, din reverie. — În loc de a asculta aiureli din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorul Kanbei tocmai s-a întors de pe câmpul de luptă. La înapoiere, unul dintre oamenii care-i duceau lectica a alunecat pe cărarea abruptă, iar Seniorul Kanbei a căzut rău. N-a făcut decât să râdă, ca și cum l-ar fi distrat. De ce plecase Kanbei în primele linii pe ploaia aceea? Ca de obicei, Hideyoshi era impresionat de spiritul neobosit al lui Kanbei. Toranosuke se retrase în camera alăturată și puse lemne pe foc. Odată cu ploaia, țânțarii apăruseră și, în seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ochii și trase pentru a treia oară. De astă dată, răspunsul era: „Mare noroc“. Mitsuhide se întoarse și porni spre însoțitorii care-l așteptau. Îl priviseră de departe cum își cerceta viitorul, imaginându-și că nu făcea decât să se distreze. La urma urmei, Mitsuhide era un om care se mândrea cu intelectul său și care, mai presus de orice, chibzuia rațional. Nu prea era genul care să folosească ghicitul viitorului pentru a lua o hotărâre. Lămpile care licăreau în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spuse: — Ce-ar fi să bem ceaiul între patru ochi? În ultimele două seri am primit vizitatori și mă întristez când nu avem destul timp liber. Am să invit pentru tine câțiva oameni interesanți. Nobunaga avea de gând să-și distreze fiul și nici în ruptul capului n-ar fi acceptat un răspuns negativ. Dacă i s-ar fi permis să exprime ceea ce avea cu adevărat în minte, poate că Nobutada ar fi spus că abia împlinise douăzeci și cinci de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fața tuturor seniorilor adunați, nu avea deloc astâmpăr. Întindea mâna, îl apuca pe Tamba de bărbie, iar, la un moment dat, se ridică în picioare pe genunchii lui. Pentru a-l ajuta pe Tamba, care stătea încurcat, Geni încercă să distreze copilul, șoptindu-i ceva de la spate; la asta, Samboshi întinse mâna peste umărul lui Tamba, trăgându-l pe Geni de ureche. Uimit, Geni nu protestă, iar doica îngenuncheată în spatele lor puse un cocor din hârtie în mâna lui Samboshi. Urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în față „Senior Maimuță“. — Într-un fel, nu pot fi de acord nici cu opinia Seniorului Inuchiyo, nici cu a dumneavoastră, stăpâne, spuse Kanamori, care era cel mai vârstnic din tot grupul. — Cum așa? întrebă Hideyoshi, pe care conversația îl distra vizibil. — În ceea ce privește vechea mea personalitate, aș spune că omul încetează să șovăie de la vârsta de cincisprezece ani. E cam devreme, nu? — Ei, priviți-i pe tinerii porniți în prima lor campanie. — Și asta e adevărat. Neșovăitori la vârsta de cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și îl servea cu tot felul de delicatese. Dar, în ochii lui Ieyasu, ospitalitatea lui Nobuo nu era decât un joc de copil imatur și nu putea decât să-i pară rău pentru el. Demult, Ieyasu îl ospătase și-l distrase pe Nobunaga timp de șapte zile, când acesta din urmă își făcuse întoarcerea triumfală din Kai, sub pretextul de a admira peisajele Muntelui Fuji. Când își amintea fastul acelui eveniment, Ieyasu nu putea simți decât milă față de sărăcia petrecerii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ideea că era moștenitorul lui Nobunaga. — Cum adică? întrebă Nobuo. Adevăratul festin abia începe. E o noapte minunată de primăvară și ar fi mare păcat să ne ducem la culcare atât de devreme. Nobuo se străduia, din răsputeri, să-l distreze pe Ieyasu, dar Ieyasu avea treburi de făcut. — Nu, Senior Nobuo. Domnia Sa nu trebuie să mai bea sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar Nobuo nu observase jenanta plictiseală a invitatului de onoare. Eforturile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vă gândiți un pic bunii mei concetățeni, ajunși la sapă de lemn, ce face românul când încă nu i-a ajuns cum se cade, cuțitul la os? Cred că ați ghicit, face haz de necaz și se veselește nevoie mare, distrându-se pe rupte de răul altuia. Păi unde ați mai văzut dumneavoastră în lumea asta mare, un popor mai specialist în râsu-plânsu, decât acest popor mioritic, încă numit pentru o vreme, poporul român? Așa că și eu fiind un brav român
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pe rupte de răul altuia. Păi unde ați mai văzut dumneavoastră în lumea asta mare, un popor mai specialist în râsu-plânsu, decât acest popor mioritic, încă numit pentru o vreme, poporul român? Așa că și eu fiind un brav român, mă distrez uitându-mă la televizor, la niște emisiuni din acelean care se vor în imaginația producătorilorn niște emisiuni serioase de analiză politică, emisiuni care, cică, sunt menite să pună în mișcare mecanismul gândirii libere (puah!!!), a populației care a mai rămas
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]