3,438 matches
-
loc ideal pentru ascensor... Intră să păstreze un moment de reculegere, dar ieși scîrbit văzînd că apărea Abraham scoțînd niște gemete Îngrozitoare și cădea În genunchi În fața mesei, ce femeie bună a fost!, ce femeie bună a fost!, iertați-mă, don Juan. Dar Juan Lucas nu mai era acolo. „Poor thing 1“, se gîndi Susan, dar Își blestemă zilele pentru că știa englezește și se simți Îngrozitor de prost. MÎncau În tăcere și de mai multe ori Juan Lucas și-a dus șervetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Țanțoșa, umflîndu-se de cinste, spuse că era dispusă să mai facă o radiografie 1. Nimeni n-a Înțeles ce-a vrut să spună, dar Carlos adăugă: cu ce drept erau acuzați lucrătorii, cînd toată lumea știa cine-i pungașul? — Are dreptate don Carlos, interveni Abraham; dar Abraham spunea mereu că don Carlos are dreptate și pe zi ce trece era mai mieros. — Du-te și spune-le stăpînilor că e vorba de Bobby, zise Carlos; dac-a fost el În stare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai facă o radiografie 1. Nimeni n-a Înțeles ce-a vrut să spună, dar Carlos adăugă: cu ce drept erau acuzați lucrătorii, cînd toată lumea știa cine-i pungașul? — Are dreptate don Carlos, interveni Abraham; dar Abraham spunea mereu că don Carlos are dreptate și pe zi ce trece era mai mieros. — Du-te și spune-le stăpînilor că e vorba de Bobby, zise Carlos; dac-a fost el În stare s-o fure și pe maică-sa!... Don Carlos are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe terasă și Începeau să pregătească cocteilurile pe care aveau să le servească peste cîteva minute. Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de astea, Îi răspunse șoferul și luă fără sfială un sendviș de pe tava cea mai mare. — Poate că pînă la urmă nu ajung și iese scandal... Dar Carlos mai luă unul și Abraham n-avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de pe tava cea mai mare. — Poate că pînă la urmă nu ajung și iese scandal... Dar Carlos mai luă unul și Abraham n-avu Încotro și trebui să-și plece capul rușinat În fața unei asemenea dovezi de superioritate, „ești grozav, don Carlos“, Îi spuse. Între timp, Într-una din camerele de baie, Bobby se tăiase cu briciul cînd se bărbierea. Văzînd sînge, Își aminti că orhideea Încă nu venise. Azvîrli briciul și alergă la parter, ca să-i spună lui Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai lipsea! — Așteaptă, interveni Juan Lucas; mai bine să sunăm la aeroport... Dar În clipa aceea apăru Julius, zicînd: unchiule Juan, te caută doi domni cu o cutie și În timp ce le anunța sosirea se auzi glasul unuia dintre ei „orihideia, don Joan“, era complet afon. Dar scena s-a Întrerupt aici, fiindcă În clipa aceea s-a auzit din nou un pocnet, au sărit scîntei din toate prizele palatului și, cum de data asta se lăsase seara, tot palatul se cufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să asculte după ușă... Luați din marmelada asta, doamnă Nilda; marmeladă englezească... luați, doamnă... Domnișorul Julius trebuie să se Întoarcă dintr-o clipă Într-alta, a ieșit numai să facă o plimbare cu bicicleta Înainte de micul dejun, așa a poruncit don Juan Lucas... — Mulțumesc, domnișoară... nu luați și voi?... De-ar veni mai repede domnișorul Julius; Îmi amintesc mereu de ziua lui de naștere, o să Împlinească unsprezece ani, În curînd e un bărbat adevărat, vă amintiți cînd vă Împușca din caleașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmă, cînd era un tînăr realizator de filme și suferea de claustrofobie și de agorafobie, făcuse ședințe de psihanaliză. Era mai complicat decît părea: consultase trei psihanaliști. Catriona știa acest lucru. Nu-i spusese ea că se luase drept un don Juan al psihanalizei? De atunci, cei trei psihanaliști muriseră și intraseră În istoria disciplinei. Nu fusese la oricine. Era la fel ca În povestea cu vinurile: mai bine să bei din soiurile nobile. Astăzi la cine s-ar mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
despre ce e vorba cînd recitesc cele scrise. Descopăr mereu cărți vechi necunoscute În apartamentele altora, iar Într-o seară, În zgomotul pocnetelor și detonărilor, am citit istorisirea serbării date cu un secol În urmă la Versailles În cinstea lui don Francisc de Assisi, soțul reginei Isabela II, „acel biet regișor al Spaniei“, scria prințesa de Metternich, „absolut nevrednic de serbarea care Îi era oferită“. Artificierul Ruggieri luminase a giorno fiecare fîntînă și agățase În copaci baloane colorate pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
me prépares-tu ? Je suis impatiente d’accueillir la troisième femme de ma vie. Je l’imagine déjà: elle est belle, douce, lumineuse, sereine, unique et en même temps me rappelant à la fois mes deux premières femmes...Ce sera un don du ciel; alors, qu’elle vienne ! Avec toute ma tendresse, L. Castelnau le Lez, France, le 25 août 2010 (St Louis) Sommet-ul Francofoniei de la Montreux În perioada 20-26 octombrie 2010 se desfășoară la Montreux, în Elveția, cel de-al XIII
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
În geam cu degetele. Fermín se ridică, plăcut surprins, și Îmi făcu semn să vin pe la intrarea din dosul prăvăliei. — Mai muncești, Fermín? E foarte tîrziu. — De fapt, Îmi pierdeam vremea pentru ca, mai apoi, să mă duc acasă la bietul don Federico și să-l veghez. Am stabilit niște plantoane cu Eloy, cel cu optica. În definitiv, nici eu nu prea dorm. Două-trei ore cel mult. E-adevărat că nici dumneata nu rămîi mai prejos, Daniel. E trecut de miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fier roșu Îmi străbătu inima. Providența mi-o refuza pe Bea, Însă mi-l trimitea pe fratele ei. Funest herald, mă gîndii În sinea mea. Tomás avea o Înfățișare sumbră și un aer oarecum descurajat. — Teribil aer funerar ne aduceți, don Tomás, comentă Fermín. Veți accepta din parte-ne măcar o cafeluță, nu-i așa? N-am să spun nu, zise Tomás, cu reticența lui obișnuită. Fermín Îi turnă o ceașcă din amestecul pe care Îl ținea În termos și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și am bănuit că urzea ceva. În timpul dejunului, Fermín declară inaugurată ziua detectivistică, printr-o schiță generală a enigmei. — Totul Începe cu prietenia sinceră dintre doi băieți, Julián Carax și Jorge Aldaya, colegi de clasă din copilărie, la fel ca don Tomás și dumneata. Vreme de mai mulți ani, totul merge bine. Prieteni nedespărțiți, avînd o viață Întreagă Înainte. Totuși, la un moment dat, se produce un conflict care Întrerupe această prietenie. Ca să-i parafrazez pe dramaturgii de salon, conflictul poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
octombrie a anului 1914, un artefact pe care mulți Îl luară drept un cavou ambulant se opri, Într-o după-amiază, În dreptul magazinului de pălării Fortuny, În Ronda de San Antonio. Din el ieși figura semeață, maiestuoasă și arogantă a lui don Ricardo Aldaya, Încă de pe atunci unul dintre bărbații cei mai bogați nu numai din Barcelona, ci din toată Spania, al cărui imperiu de industrie textilă se Întindea, În citadele și cartiere, de-a lungul rîurilor din Întreaga Catalonie. În mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
deputăției, ale primăriei, ale mai multor ministere, ale episcopiei și ale serviciului portuar al vămilor. În acea după-amiază, chipul cu mustăți luxuriante, favoriți regești și creștet descoperit care intimida pe toată lumea avea nevoie de o pălărie. Intră În prăvălia lui don Antoni Fortuny și, după ce aruncă o privire sumară asupra locului, se uită pieziș la pălărier și la ajutorul acestuia, tînărul Julián, și zise după cum urmează: „Mi s-a spus că aici, În pofida aparențelor, se fac cele mai bune pălării din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de purtat la Madrid, În Cortes. Dumneata Îți notezi sau aștepți să-ți repet?“. Acesta a fost Începutul unui laborios și lucrativ proces În care tatăl și fiul și-au unit eforturile spre a duce la bun sfîrșit comanda lui don Ricardo Aldaya. Julián, care citea ziarele, era la curent cu poziția lui Aldaya și Își zise că nu-și putea dezamăgi tatăl acum, În momentul cel mai crucial și mai decisiv al afacerii sale. De cînd potentatul Îi intrase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
asupra lui Julián. Atunci, spre surprinderea tuturor, izbucni În rîs cum nu mai făcuse de ani de zile. „Puștiul ăsta al dumitale va ajunge departe, Fortunato“, hotărî Aldaya, care nu apucase a Învăța numele pălărierului. În felul acesta, descoperiră că don Ricardo Aldaya era sătul pînă peste cap de oameni care se temeau de el, Îl adulau și i se Întindeau la picioare ca niște rogojini. Îi disprețuia pe pupincuriști, pe fricoși și pe oricine demonstra orice fel de slăbiciune, fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-i vorbească Între patru ochi. — După cum se vede, Fortunato, fiul ăsta al dumitale e un talent, iar dumneata mi-l ții aici, mort de lehamite, să scuture praful de pe gîngăniile dintr-un magazin de doi bani. — E o prăvălie cumsecade, don Ricardo, iar băiatul dovedește o anumită iscusință, cu toate că e obraznic. — Fleacuri. La ce colegiu Îl duceți? — Păi, merge la școala din... — Astea-s fabrici de salahori. În tinerețe, talentul și geniul, dacă sînt lăsate de izbeliște, se răsucesc și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
indic să-l accepte pe fiul dumitale În aceeași clasă cu Întîiul meu născut, Jorge. Mai puțin de atîta, ar Însemna să rămînă În mizerie. Pălărierul făcu ochii cît cepele. La colegiul San Gabriel se plămădea crema Înaltei societăți. — Dar, don Ricardo, eu n-aș putea plăti... — Nu ți-a spus nimeni că trebuie să plătești vreun sfanț. De educația băiatului o să mă ocup eu. Dumneata, ca tată, nu trebuie decît să spui da. Dar sigur că da, asta-i bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián Îl urmă, ascultător, pe băiat, Însă pămîntul Îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase În Mercedes Benz cu don Ricardo Aldaya, pricepu care era sensul. O visase de nenumărate ori, cu aceeași scară, cu rochia albastră și cu expresia aceea din privirea ei cenușie, fără să știe cine era și de ce Îi zîmbea. CÎnd ieșiră În grădină, se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
erau mai asemănătoare cu ale prietenului său Julián decît ar fi crezut el cu putință. Odată, cu cîteva luni Înainte de intrarea lui Julián la colegiu, feciorul portarului tocmai strîngea frunzele uscate din curtea interioară cînd sosi fastuosul automobil al lui don Ricardo Aldaya. În după-amiaza aceea, industriașul nu era singur. Îl Însoțea o vedenie, un Înger de lumină Înveșmîntat În mătase, ce părea că plutește pe deasupra pămîntului. Îngerul, care nu era altcineva decît fiica sa Penélope, coborî din Mercedes și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-o vreodată pomenind numele Penélopei a fost Jacinta Coronado. — Jacinta Coronado? — Doica Penélopei. I-a crescut pe Jorge și pe Penélope. Îi iubea la nebunie, mai ales pe Penélope. Uneori, venea la colegiu să-l ia pe Jorge, fiindcă lui don Ricardo Aldaya nu-i plăcea ca odraslele lui să iasă nici o secundă de sub vigilența cuiva din casă. Jacinta era un Înger. Auzise că eu și Julián eram băieți cu mijloace modeste și Întotdeauna ne aducea cîte ceva de-ale gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prieten din copilărie de-al lui Aldaya și Carax, ca să vezi dumneata cum stau lucrurile. Și, pe deasupra, mai avem și povestea cu Jacinta, doica cea bună, care poate că e veridică, Însă prea sună a ultim act de-al lui don Alejandro Cassona. Ca să nu mai pomenesc de apariția stelară a lui Fumero În rolul criminalului. Prin urmare, dumneata crezi că părintele Fernando ne-a mințit? — Nu. SÎnt de acord cu dumneata că pare cinstit, Însă uniforma trage mult la cîntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
astăzi este intersecția străzilor Bruch și Mallorca, proiectat de Puig i Cadafalch la comanda bunicului Penélopei și al lui Jorge, Simón Aldaya, În 1896, cînd pe locul acela nu erau decît cîmpii și șanțuri. Fiul cel mare al patriarhului Simón, don Ricardo Aldaya, o cumpărase În ultimii ani ai secolului al XIX-lea de la un personaj foarte pitoresc la un preț derizoriu, Întrucît casa avea o faimă proastă. Casasús mi-a zis că era blestemată și că nici vînzătorii nu cutezau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bucurat că excentricitățile lui Salvador Jausá se sfîrșiseră. Ca Întotdeauna, se Înșelau: acestea abia Începuseră. Poliția și avocații lui Jausá s-au Îngrijit să Închidă cazul, Însă indianul Jausá era dispus să continue. În acea perioadă l-a cunoscut pe don Ricardo Aldaya, Încă de pe atunci un prosper industriaș cu faimă de donjuan și cu temperament leonin, care s-a oferit să-i cumpere proprietatea În intenția de a o demola și de a o revinde pe bani grei, deoarece valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]