KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

aș găti o masă ca pentru gurmanzi, și am mânca la lumina lumânărilor, pe terasa mea cu vedere spre piscină și în sunetele de jazz care se aud ușor din boxe. Geraldine pufnește. ― Așa... ― După cină te-aș conduce în dormitorul meu și ți-aș face un masaj. Ți-aș desface bluza și mi-aș turna niște ulei în palmă. L-aș încălzi între mâini, după care te-aș pune să te întinzi în pat, în timp ce eu ți-aș freca încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
n-o vreau, la alegerea redactorului-șef, însă pe care se presupune că dacă n-o vreau, o pot trimite înapoi în douăzeci și opt de zile. Inutil să mai spun că parcă nu le termin niciodată, așa că jumătate din rafturile din dormitorul meu gem sub greutatea unor cărți pe care nu le-am vrut și pe care nici nu le-aș citi. Dar azi am să mă răsfăț. Am hotărât să cumpăr cel puțin trei cărți, și am să răsfoiesc altele preț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
voi vedea cu dragostea vieții mele, numai noi doi. ― Am avut o zi minunată azi. Dumnezeu știe de ce mă obosesc să le-o spun tocmai lor, dar trebuie să vorbesc cu cineva, așa că în loc să stau pur și simplu în ușa dormitorului lui Sophie, cum fac de obicei înainte să dispar în camera mea, de data asta intru și mă așez pe pat - știu că trebuie să li se pară ușor ciudat. ― O, spune Sophie și apoi și Lisa. Minunat. Îmi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
N-ar fi un coșmar dacă ar vrea să mă vadă? ― Nu fi fraieră. E la mii de kilometri depărtare, ești în siguranță. Hai să mergem să bem un ceai. ― Te-a sunat mama ta, îmi strigă Sophie din ușa dormitorului ei când ajung acasă. A zis că dacă poți, s-o suni când ajungi. ― Mersi, strig și eu de pe scări, mulțumită că nu va trebui să stau la discuții când trec prin sufragerie. Bună, mamă, îi spun mamei, când ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
l-a furat și sunt la fel de conștiente că nu e sfârșitul lumii, chiar dacă asta cred pe moment. Dar Jemima n-a avut o adolescență precum majoritatea fetelor. În vreme ce colegele ei mergeau la petreceri, experimentând machiaje și haine, și bâjbâind prin dormitoare întunecate, pe paturi acoperite cu multe haine, Jemima stătea acasă cu mama ei: mânca, se uita la televizor și visa cu ochii deschiși. Jemima n-a fost la nici o petrecere până ce a ajuns la facultate; chiar și acolo, se aventura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
e jurnalist, și Ben a întâlnit multe femei ca ea, și știe exact care e treaba cu ele. ― Rich, tu chiar crezi că vreau să mă trezesc duminică și să citesc în News of the World despre isprăvile mele din dormitor? ― Nu ți-ar face ea așa ceva! spuse Richard. ― Ba fii sigur că da. ― De unde știi? ― Ai încredere în mine, spuse Ben, cât pe ce să adauge „sunt jurnalist“, dar se abținu în ultima clipă. Știu, pur și simplu. Așa că Richard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
să vină și să găsească casa goală. ― Brad? strigă ea, după ce a tot încercat cheia la ușă. Parcă a durat ore întregi. Reușește să intre, își aruncă geanta și urcă încet scările. Dragule? mai spune ea ușor, deschizând larg ușa dormitorului. A, spune ea, văzând patul gol. Jemima verifică fiecare cameră din casă, dar el nu-i acolo, și Jemima nu se simte prea bine. Nu, nu se simte bine deloc. De ce toți ceilalți au parte de mahmureală a doua zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-l iubească, că totul ar putea merge bine, până la urmă. ― Îmi iau liber azi, spune Brad, în timp ce se duce la duș. Vreau să-mi petrec toată ziua cu tine, fără întreruperi. Mă sărută pe omoplat când trec pe lângă el spre dormitor, goală și - veți fi foarte fericiți să auziți asta - fără nici un fel de inhibiție. ― Serios? Toată ziua? ― Serios, spune el, întorcându-se către mine. M-am gândit că am putea lua prânzul împreună, poate ne dăm cu rolele mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cu hotărâre în trecut. ― Sigur nu e vreun fost iubit de-al tău? Brad îmi zâmbește, dar eu nu-i zâmbesc, pentru că nu-mi pot ridica privirea de la pozele cu Ben. Nu mai zic nimic și mă duc doar în dormitor și mă arunc pe pat, încercând să nu mai tremur, în timp ce devorez fiecare cuvânt în parte. Nu prea sunt eu sigură cum reușesc să mă temperez, dar în cele din urmă reușesc, și rezist chiar și chemării de a pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
una în alta, ajungem la un preludiu nebunesc, ud și plin de săpun în cadă - când sună telefonul. ― Lasă-l, murmur eu, la un pas de orgasm. ― Nu pot, geme Brad, care se ridică și se duce la telefonul din dormitor, iar eu mă rostogolesc și mă vait. Alo? îl aud spunând. A, bună. Se lasă o tăcere scurtă, timp în care presupun că ascultă pe cineva. Trag un prosop de pe suport și mă înfășor în el, încă încălzită de delicioasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
am terminat cu toate planurile mele de a mă împrieteni cu Jenny, urăsc confruntările. Totuși, altceva nu mai accept, așa că în ceea ce mă privește, asta înseamnă război. Merg în bucătărie, unde îmi torn o cola dietetică și mă întorc în dormitor, mă urc în pat și mă întind după telecomandă. Dar când ajung la ea, mi se varsă paharul, și cola dietetică se împrăștie peste tot pe cearșafurile albe de in. Rahat! Fug la bucătărie după un șervet, dar oricât aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
o favoare? Poți să-l întrebi unde sunt cearșafurile curate? E o urgență. Aștept câteva minute, uitându-mă la pata de cola și îndemnând-o în gând pe Charlene să se grăbească. ― În dulapul de deasupra garderobei? Mă uit prin dormitor și văd la ce se referă. ― E perfect, Charlene. Mersi. Da, o zi frumoasă și ție, spun eu, și cu asta închid telefonul. Tocmai când sunt pe cale să mă ridic, afurisitul de telefon sună din nou. E Lauren. ― Tocmai am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
De ce vrea să rămân? De ce eu? Încep să simt cumva că toate conexiunile sunt acolo, în mintea mea, numai că nu prea au loc așa cum trebuie. Dar nu trebuie să mă gândesc prea multă vreme la asta, pentru că deodată, ușa dormitorului se deschide și Brad apare în ușă. Știu că e el, așa că nici măcar nu mă deranjez să-mi ridic privirea, n-am nevoie s-o fac. Aștept ca el să spună ceva, dar n-o face, și tot ce aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
valiza și încep să-mi strâng hainele, aruncând lucrurile la grămadă, fără să mă mai deranjez să le chitesc sau să le netezesc sau să le îndes. Deodată, simt nevoia copleșitoare să ies de-acolo. Rapid. Brad se întoarce în dormitor. ― Jenny a plecat, spune el încet. ― Și eu am să fac la fel, îl anunț cu răceală. Imediat ce am împachetat, am și plecat de aici. ― Nu trebuie să pleci, spune el. Ce? Am auzit oare ce cred eu că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-aici, spune Lauren, dându-mi niște șervețele. Îți aduc un pahar cu apă. Vine înapoi și mă ajută să mă ridic în picioare. ― Sărăcuța de tine, spune ea. Tremuri toată. Mă conduce pe canapea, după care dă fuga înapoi în dormitorul ei și vine înapoi cu o pătură cu care mă învelește. Lauren nu spune nimic, stă doar lângă mine și-și pune brațele în jurul meu. Când în sfârșit mă lovește durerea și șocul, îmi sprijin capul de umărul ei: de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
al chefului din seara asta - dar cu cât îl mângâi mai mult, cu atât mai mult îmi place. Îl simt rotund, feminin, de femeie. După o vreme mă ridic, curioasă să văd cum se vede în oglindă, și merg în dormitorul lui Lauren; trag oglinda de mărime normală, ca să mă uit în ea. Îmi ridic tricoul până la cap și stau acolo, goală, privindu-mă. Îmi văd silueta încordată și musculoasă, care e atât de lipsită de grăsime acum, că arăt mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ai împrumutat mașina, strig eu, aruncând cheile de la mașină pe masa din sufragerie. ― Nici o problemă. Ți-ai luat ce vroiai? ― M-am dus să mă uit un pic prin librărie, am cumpărat două romane noi. ― Hei, JJ? ― Da? Intru în dormitorul lui Lauren și mă așez pe pat, cât probează ea lucrurile noi pe care și le-a luat ieri. ― Mai știi eșarfa aia pe care o aveai tu când ne-am cunoscut? Vocea ei are deja o nuanță rugătoare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
vrei să ți-o acum, aduc să vezi cum pică? ― N-ai vrea? Îmi deschid valiza și scotocesc prin grămada de lucruri: nu este acolo. Deschid sertarul unde-mi țin lenjeria: nu-i nici acolo. Mă uit în baie, în dormitor și în bucătărie. Mă uit sub canapea, pe canapea și în spatele canapelei: Nicăieri. ― La naiba. Îmi dau seama că știu exact unde se află și am impresia că mă prăbușesc. Atârnă pe spatele ușii de la dormitorul lui Brad. ― Ai pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
uit în baie, în dormitor și în bucătărie. Mă uit sub canapea, pe canapea și în spatele canapelei: Nicăieri. ― La naiba. Îmi dau seama că știu exact unde se află și am impresia că mă prăbușesc. Atârnă pe spatele ușii de la dormitorul lui Brad. ― Ai pierdut-o? Lauren intră din dormitor. ― Nu. Am uitat-o la Brad. La dracu’! ― Stai liniștită, spune Lauren, dar îi pică fața. Nici nu-mi trebuie așa de tare. ― Nu mă gândesc la tine acuma! E eșarfa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
uit sub canapea, pe canapea și în spatele canapelei: Nicăieri. ― La naiba. Îmi dau seama că știu exact unde se află și am impresia că mă prăbușesc. Atârnă pe spatele ușii de la dormitorul lui Brad. ― Ai pierdut-o? Lauren intră din dormitor. ― Nu. Am uitat-o la Brad. La dracu’! ― Stai liniștită, spune Lauren, dar îi pică fața. Nici nu-mi trebuie așa de tare. ― Nu mă gândesc la tine acuma! E eșarfa mea preferată. ― Vrei să-l sun eu? ― O, Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și sare din pat. Trebuie să prind avionul. Mă ridic din pat, și atunci aud un ciocănit la ușă. ― Ben? Sunt Simon. Plecăm în zece minute. Ești gata? ― Aproape, strigă Ben, poticnindu-se în pantofi. Rahat! mormăie el, fugind prin dormitor. ― Te ajut să împachetezi, spun eu, dându-mă jos din pat fără ezitare, cu toate că sunt complet goală. Ben stă și se uită la mine, apoi își lasă hainele să cadă și-și pune brațele în jurul meu, oftând: ― Nu-mi vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

pe malul mării, lângă Trouville. Acolo fură toți foarte fericiți. Elliot rămase la castelul din Touraine, pentru că-l Închiriase pentru toată vara. El și doamna Elliot Încercară din răsputeri să facă un copil, În patul foarte larg și tare din dormitorul uriaș și fierbinte. Doamna Elliot Învăța să bată fără să se uite la claviatură, dar descoperi că, deși bătea mai repede, greșea mai mult. De fapt, prietena era cea care bătea acum toate manuscrisele. Elliot Începuse să bea vin alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
cred despre el chiar acolo, pe Gran Via, În fața prietenilor lui, dar acum, când ne mai Întâlnim, Îmi vorbește de parcă am fi prieteni. Din ce-o fi făcut un om ca ăsta? Un cititor ne scrie Stătea la masa din dormitorul ei, cu un ziar deschis În față, și nu se oprea decât ca să arunce câte o privire pe fereastră la fulgii de zăpadă ce cădeau, topindu-se pe acoperiș. A așternut conștiincioasă următoarea scrisoare, fără să trebuiască să taie sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293

mămica atunci când va fi acasă. Au început să trebăluiască. Bunica a făcut patul; Sorina ar fi vrut să-l facă ea dar, văzând că nu reușește, s-a lăsat păgubașă. În schimb, după aceea, bunica a trecut la bucătărie, de dormitor urmând să se ocupe numai fetița. A măturat, a pus lucrurile în ordine, apoi s-a dus la baie și s-a spălat pe mâini, pe față, pe gât, pe dinți. Când a venit, iarăși, în dormitor, a dezbrăcat pijamaua

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
la bucătărie, de dormitor urmând să se ocupe numai fetița. A măturat, a pus lucrurile în ordine, apoi s-a dus la baie și s-a spălat pe mâini, pe față, pe gât, pe dinți. Când a venit, iarăși, în dormitor, a dezbrăcat pijamaua și și-a scos din șifonier cea mai frumoasă rochiță a ei. După ce a îmbrăcat-o, s-a privit, un timp, în oglindă, apoi s-a îndreptat către bucătărie, unde robotea bunica. Ce spui, îți place? Ce

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]