KorAP: Find »[drukola/base=drăguț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...169 >

4,224 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

picturile lui Mark Rothko, intitulată pe bună dreptate Fără Titlu. Cei doi erau atât de absorbiți de farfuriile lor, Încât nici unul nu l-a auzit pe chelner când i-a Întrebat dacă totul era În regulă. Restul serii a fost drăguț, Însă nu mai mult de-atât. Mâncarea s-a dovedit a fi delicioasă și s-au obișnuit repede să Înfulece opere de artă, În asemenea măsură Încât atunci când a sosit desertul, Matt nu a mai avut nici o reținere să strice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
să te uiți dar care nu rămâne În mintea nimănui. Chipul ei era atât de comun, Încât mulți dintre cei care o vedeau pentru prima oară aveau impresia că o mai văzuseră Înainte. Era extrem de comună. Mai curând decât „frumosă“, „drăguță“ ar fi cel mai măgulitor compliment pe care Îl putea primi În faza aceea, ceea ce era perfect În regulă, numai că acum trecea printr-o fază dureroasă a existenței În care drăgălașenia era ultimul lucru cu care Își dorea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
asemenea tărâmul autonom al amneziei spre care se lăsa purtată, fiindcă și ei i se refuza În mod constant autonomia. Și cu cât bătrâna se Îndepărta mai mult de ele, cu atât mai apropiată se simțea de ea. — Bună dimineața, drăguță strănepoată, a răspuns Petite-Ma, impresionând pe toată lumea cu claritatea memoriei ei. Stând acolo cu telecomanda În mână, mătușa Feride a ciripit fără să se uite la ea: — Prințesa țâfnoasă s-a trezit, În sfârșit. Glasul ei suna jovial În ciuda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
doar pentru ea și, În schimb, și-a turnat Încă o ceașcă de ceai fierbinte. — Ascultă, Asya, poți să continui să bombăni la noi cât poftești, Însă când o să sosească musafira noastră, ar trebui să te abții și să fii drăguță cu ea. Vorbești engleza mai bine decât mine și decât oricine altcineva din familie. Nu era o afirmație modestă din partea mătușii Banu, de vreme ce dădea impresia că ar fi știut ceva engleză când, de fapt, nu știa o boabă. Cu siguranță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
mai face Mustafa, a rugat-o bunica Gülsüm concediind fără drept de apel ultimele informații pe care nu le Înțelesese. — E bine, muncește mult, a spus Armanoush ascultând simultan vocea melodioasă a mătușii Zeliha traducându-i cuvintele. Au o casă drăguță și doi câini. E minunat acolo, În deșert. Iar vremea e Întotdeauna frumoasă În Arizona, știți, frumoasă și Însorită... După ce au terminat supa și aperitivele ronțăite, bunica Gülsüm și mătușa Feride au făcut o vizită la bucătărie și s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
atâta suferință Întregii mele familii. Era Anti-Khavurma din nou. A fost rândul Asyei să facă o pauză. Uite ce e, nu ne Înțelege greșit, nu avem nimic Împotriva ta, OK? s-a alăturat discuției Coexistență-Nefericită. Sunt sigură că orașul e drăguț și pitoresc, Însă adevărul e că nu avem Încredere În turci. Mesrop s-ar răsuci În mormânt dacă, să mă ferească Aramazt, mi-aș uita trecutul atât de ușor. — Cine e Mesrop? a Întrebat-o Asya pe Armanoush aproape În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
era destul de tânără și de hotărâtă să-i dovedescă familiei Tchakhmakhchian că femeia pe care o etichetaseră ca pe o odar și pe care nu o priviseră niciodată ca pe una de-a lor, era de fapt o persoană foarte drăguță și de invidiat. Acum, douăzeci de ani mai târziu, zâmbea doar amintindu-și de tânăra plină de ură care fusese odată. Deși Înverșunarea ei față de primul soț și de familia lui nu se domolise niciodată cu adevărat, Rose Învățase În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
făcut o oală uriașă de ashure pentru tine. Pe chipul ei serios s-a ivit dintr-odată un zâmbet. — Trebuie să spun că ea a fost cea care l-a făcut, Însă eu am ornat bolurile. — O, mulțumesc, ești foarte drăguță, a Îngăimat Mustafa simțind că-l treceau fiori pe șira spinării. Se temuse Întotdeauna de soră-sa cea mare. Orice urmă de glas l-a părăsit În momentul În care a simțit privirea lui Banu cercetându-l. Deși Își făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

permisese odinioară celor cinci fete și unicului ei fiu, atunci cînd, Înapoindu-se de la liturghia de la miezul nopții, intonau În bucătărie: „s-a născut pruncul divin“, să brodeze alte cuvinte și să Încheie: „s-a născut drăguța noastră mamă!“, care drăguță mamă Îi spusese la telefon că nu voia să fie organizată nici o sărbătorire a celor optzeci de ani ai ei: „Nu-mi place să mi se reamintească ce vîrstă am. Dacă mi-ar putea fi dăruiți pe o tavă cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
se lasă așteptată: o primim Încă de cînd ne naștem. O moștenire perinatală... Apoi totul vine cu pipeta. Părinții sînt cei care ne picură angoasa, dar cei care nu ar moșteni nici un fel de angoasă ar fi tare săraci. E drăguț că Încerc să-l scuz pe tata Înduioșîndu-mă de angoasele lui, se gîndea François, dar asta nu le rezolvă pe ale mele. Nu mai discutam cu el de multă vreme, e adevărat. Mergeam pînă acolo Încît Îl lăsam să creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
articol. Îl certau pe bietul om cînd avea ghinionul să scoată din valiză pungi cu bomboane și pachete cu biscuiți pentru copii. Venea de la Liège vineri și pleca Înapoi duminică. Îi cedam camera mea. Mă străduiam să fiu cît mai drăguț cu el, ca să compensez răceala de neînțeles a tatei, căruia n-aș fi Îndrăznit să-i fac nici cea mai mică remarcă, dar asta nu Înseamnă că nu o gîndeam... Oare ce se putuse Întîmpla Între apariția paginilor lirice pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
totuși șaptesprezece ani! CÎnd ne-am urcat În autocar la Saint-Michel-l’Observatoire, m-am prefăcut că descopăr prezența Marysei, care era așezată În partea din spate a mașinii: „E singură, m-aș putea duce să stau lîngă ea, ar fi drăguț“. Răspunsul mamei: „Dacă a venit singură, Înseamnă că dorește să fie singură. Las-o-n pace. SÎnt două locuri libere, o să ne instalăm acolo“. CÎnd am ajuns la Simiane, am așteptat ca Maryse să coboare ca s-o Îmbrățișez. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
banii pentru o sticlă și n-ai să fii dezamăgit“. M-a condus pînă la ușă și m-a sărutat pe buze. Afară, am Întors de mai multe ori capul ca să-i fac semn cu mîna. Mi se păruse extrem de drăguță și doream deja s-o revăd. În sfertul de oră cît ținuse Întîlnirea - din care douăsprezece minute de panică a hormonilor mei testiculari - nu pusesem nici o clipă la Îndoială faptul că era studentă. Să confunzi o animatoare experimentată cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
articolele lui și s-a umflat În pene: — Apărute În reviste care devin de negăsit de Îndată ce numele meu figurează În sumar. „Sumar pe naiba!“, am gîndit eu, dar, ca Întotdeauna cînd cineva mă enervează, am căutat să-i spun ceva drăguț: — Doctore, ești ultima mea speranță! — Ei, ei, să nu ne ambalăm. Ne-am Înțeles pe dată, Félix Zscharnack și cu mine, ca hoții la furat. Dacă n-ar fi trebuit să-i plătesc la sfîrșitul fiecărei ședințe, am fi devenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

aruncă o privire rugătoare în direcția lor. Niciunul nu îi sesiză intenția. Trebuie să întorc corpul, explică el. Trebuie să mă uit și la spate. Fețele martorilor oficiali dădeau semne de oroare. ă Domnule locotenent Salitov, ordonă Nicodim Fomici. Fii drăguț și ajută-l pe doctor. ă Permiteți-mi să vă dau și eu o mână de ajutor, se oferi Porfiri, simțind nevoia să intre în contact cu pielea, și, poate astfel, prin atingere să înțeleagă ceva. Se așteptase la răceală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
detașare, singurul lucru pe care îl aveau în comun. În rest, fiecare ascundea altceva în spatele fardului: plictiseală, frică, stupoare sau disperare, precum și un plus de licențiozitate mecanică. Îi era clar că Lilia ar fi fost cea mai tânră și mai drăguță dintre toate. ă Acestea sunt toate? întrebă Porfiri dând drumul la fum. ă Toate care sunt disponibile. Nu este niciuna pe gustul dumitale? ă știți prea bine că nu este vorba de așa ceva. ă Așa să fie, Mein Herr. Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ă Stângul? întrebă doctorul Pervoiedov. Diener-ul aprobă. ă Este foarte roz. Nu-i sănătos. Nu-i sănătos deloc. Da, eu l-aș descrie drept inflamat, dumneata nu, Porfiri Petrovici? ă Dumneata ești expertul. ă Ha! Eu sunt expertul! Drăguț! Foarte drăguț. Doctorul Pervoiedov dădu din cap. Apoi îi făcu semn diener-ului care așeză plămânul pe balanță. Tava cu greutăți căzu cu un zgomot ascuțit, ca și cum era supărată că fusese deranjată. Diener-ul adăugă greutăți progrsiv până când celălalt braț se ridică și rămase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
aproape că-l înțelese. ă Nu-i aici, spuse ea cu vocea goală. ă De ce te bate bărbatul dumitale? întrebă Porfiri și păru uimit de propriile sale cuvinte. Frică și perpelxitate i se puteau citi pe fața. ă Ai fi drăguță dacă nu te-ar bate. ă Când a fost aici ultima dată? Virginski? lătră Salitov. Haide! Haide! ă Tocmai acum. Se uita încă la Porfiri în timp ce răspunse, ca și cum nu-și mai putea lua ochii de la el. și ea găsise ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

rar pot reduce la tăcere acea voce din mine care șoptește: «O, Doamne!». Am fost educată să fiu fermecătoare și seducătoare, așa că adesea mă simt ca o gheișă, ca o femeie care distrează bărbații, al cărei rol este să fie drăguță și spirituală. De când m-am despărțit de Ashton, acum un an, aproape la fiecare Întâlnire sau când sunt În pat cu vreun bărbat mi se Întâmplă să-mi imaginez cum plec pur și simplu pe ușa din dos, fără rămas-bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Dan. Guvernatorul și senatorul Crosby tocmai m-au sunat să-mi spună că nu pot să ajungă. Ce ghinion! Toată lumea venise să-i vadă. Dan o să Înceapă să vorbească imediat. Apoi i se vor pune Întrebări. Te rog să fii drăguță cu el. Am dat petrecerea asta ca să-l ajut pe bietul om. Kitty se Încruntă ușor. Nu-i plăcea să i se spună ce să zică sau ce să facă. Se uită plină de curiozitate la „bietul om“. Dan Zachary

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
se vede că dantela e destul de uzată. — Serios? Femeia cu părul negru clătină din cap a neîncredere. Dar cizmele? Seamănă cu ale mele. Sunt de la Prada. Reducere de la 599 de dolari la 299 de dolari. Dar ale tale sunt mai drăguțe. Kitty râse. — Sunt de la Payless 1. 19,99 dolari. Astăzi le-am cumpărat. Draga mea, par scumpă, dar nu sunt. Doar mă prefac, ca toată lumea. Nu? — Eu sunt exact opusul tău, chicoti Desert Rose. Sunt scumpă, dar mă prefac. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Îi Întinse o carte de vizită și zâmbi. De Îndată ce Desert Rose se Îndepărtă, Roger o trase pe Kitty deoparte. — Cum ți se pare? — Mi s-a părut puțin ciudată la Început, dar a sfârșit prin a mă cuceri. — Da, e drăguță, spuse Roger. Câștigă imediat simpatia tuturor. — E de Încredere? — Foarte. O cunosc de zece ani. E o tipă inimoasă și foarte talentată. Îmi place la nebunie tabloul ei. E atracția camerei, nu-i așa? Kitty aruncă o privire spre tabloul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
În ultima săptămână o sunase În fiecare zi; era prima oară când Îi răspundea. — Hei, ai chef de vorbă? Începu el nesigur. Mai ești supărată? Întrebă Sam prudent, cu vocea lui ușor disonantă. Chiar și când se chinuia să fie drăguț, tot nesuferit era. — Nu. De ce ești așa deprimat? zise, convinsă că cel mai bun mijloc de apărare era atacul. — Pentru că nu m-am distrat deloc aseară și am obosit să tot caut În van pe cineva cu care să am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Rimbaud și Mickey Spillane 1, dar piesele erau prea scurte și prea experimentale. În seara aceea Sam fusese Îngrozitor de enervant și la un moment dat voise să plece. Nu te prosti, mai stai! spusese Kitty, din dorința de-a fi drăguță și de-a păstra grupul intact. — Dacă rămân, Îmi faci cinste cu ceva de băut? Întrebase el. — Nu aprob mita, râsese Kitty. Și În plus nu mai am decât cinci dolari. Erau banii pe care Îi scosese din vânzarea numărului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
trecută. 60 de fire. Cantitatea compensează calitatea. Dar gestul contează, nu-i așa? Se uită În jur, vag dezaprobator. Înțeleg, e Îngrozitor de mic. — Mulțumesc..., spuse ea și se duse să pună florile În apă. Fără cutii e, de fapt, foarte drăguț. — Nu-i rău. De fapt e de două ori cât apartamentul meu. Dar holul de jos te face să te-aștepți la ceva imens. Sam Își scoase haina, puse sticla de vin pe blatul din bucătărie, apoi se Întoarse brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]