4,381 matches
-
îl pofti Jack, o să-ți găsesc ceva interesant de văzut la televizor. Ralph îl urmă ca un mielușel. N-o să se supere Carrie? Fran se uită în jur, căutând semne ale prezenței soției lui Jack, încercând să uite scena din după-amiaza aia, când o văzuse aplecându-se să-l sărute pe Laurence. — Doar dacă are puteri telepatice, replică Jack, trăgând un pled peste genunchii lui Ralph. A plecat acum două ore la Londra. N-a mai putut să suporte viața meschină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
modernă îi apare ca un „uriaș reportaj de sinucideri de popoare și de inși în diferite feluri. Totul e trecător și zadarnic. De aci și arta care trebuie să fie o fabricație ușor comercializabilă și ușor de mistuit, pentru digestiile după-amiezelor”. Respingerea artei comerciale era însă și un deziderat al avangardiștilor „laici”... Abhorînd modernizarea („europenizarea”) hedonistă, articolul lui Sandu Tudor pledează în final pentru „mîntuirea” printr-o avangardă a Spiritului: „Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva năzdrăvani căzură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în parte. Le-a vorbit blând și i-a mângâiat. Când a ajuns în colțul țarcului, se opri brusc și privi fix înainte. Pe o rogojină de paie zăceau doi câini, deja țepeni. Muriseră. Unul din ei era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul, zăcea pe-o parte, cu labele din față încovrigate ca și cum înota. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
făcut nici un gest să o alunge. — Ar fi mai bine să plecăm, spuse Tomoe în cele din urmă, punându-i mâna pe umăr. Gaston s-a ridicat, dar arăta ca și când toată vlaga s-ar fi scurs din el. Soarele de după-amiază începuse să coboare spre asfințit când Gaston și Tomoe au plecat de la ecarisaj. Amândoi au avut impresia că drumul de la intrare și până în strada principală devenise extrem de lung. Vânzătorul de înghețată care trecuse pe lângă ei mai devreme se întorcea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
albastru. — Gas-san, la revedere, îi șopti Takamori, încet, păsării. Era duminică dimineață. Pe floarea albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor gingașe și a trilurilor lui, căldura insuportabilă a după-amiezei. Takamori stătea ghemuit în așternut, ca un pui la grătar. Visa nori de vată pe cerul albastru și aer proaspăt de munte. I se păreau atât de aproape, încât avea senzația că dacă întinde mâna ajunge la ei. Pe munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deși știu că e cel mai rău lucru pe care-l pot face, trîntesc receptorul, iar preț de o secundă, mă simt răcorită. Ne Întîlnim la apartament cu cîteva minute Înainte de șase și jumătate. Eu, desigur, mi-am petrecut restul după-amiezii simțindu-mă Îngrozitor, urîndu-mă că am fost așa de rea, convinsă că e vorba mai ales de stresul de dinainte de nuntă, dar asta nu mi se pare cine știe ce scuză. Mă simt chiar și mai prost cînd văd clar cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
recent primit de Dan și evaluării surprinzător de generoase a apartamentului meu, ne-am trezit din senin cu mai mulți bani decît ne-am așteptat, ceea ce Înseamnă că Primrose Hill nu mai e doar un loc unde mă plimb În după-amiezele de sîmbătă, dorindu-mi să-mi pot permite să locuiesc acolo. MÎine vom avea un schimb simultan, care urmează a fi definitivat la două săptămîni după ce ne Întoarcem din luna de miere. Deci, mai e oare de mirare că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ta astăzi?“, iar asta mă face să rîd. Timp de cîteva săptămîni, ele nu reprezintă decît niște nume pentru el, dar, În cele din urmă, amicele mele și cu mine complotăm să strîngem pe toată lumea laolaltă, după care, Într-o după-amiază de duminică, Lisa (care, În ciuda faptului că e necăsătorită sau, poate, grație acestui lucru, este cea mai „casnică“ dintre noi) ne invită la ceai. — Acesta este soțul meu, Gregory, spune Trish, În timp ce un bărbat scund și zîmbăreț se Întinde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ochi plini de entuziasm și de chef de discuție, mă așez dinadins lîngă Trish și Lisa și Începem să discutăm chestiuni legate de modul În care Îi Învățăm pe copii să doarmă la ore fixe. Și astfel, Îmi petrec restul după-amiezii evitînd Încercările lui Andy de a mai deschide discuția. — Ei bine, ce părere ți-au făcut? Dan, Tom și cu mine ne-am Întors acasă. L-am Îmbăiat și hrănit pe Tom, i-am citit, și acum doarme dus, Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
energia, așa că repet. — Bine. Deci, a dormit cam o oră și jumătate În loc de cele trei cu care e obișnuit, ceea ce Înseamnă că, pînă la ora cinci, va deveni de nesuportat. Mersi mult, Linda. O să ai tu grijă de el În după-amiaza asta cînd o să fie complet epuizat și va urla? — Da, sare ea plină de entuziasm, bineînțeles. O să-mi facă mare plăcere. Mă mulțumesc să-mi dau ochii peste cap și plec, călcînd apăsat În direcția piscinei. — Nu pot să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
grămadă de lucruri În casă, de care am nevoie și trebuie să discutăm despre Tom, să aranjăm lucrurile Între noi. Știu că am vorbit să vin să-l văd În weekend, dar mă gîndeam să-mi iau, poate, și o după-amiază liberă În cursul săptămînii, ca să pot să-l văd și atunci. — Oh. Tonul meu e neutru. La asta nu mă așteptasem. — M-am gîndit că aș putea trece pe acolo În după-masa asta, să-mi iau niște lucruri și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de genul ăsta. — Știu că lucrurile merg mai repede decît mi-ar plăcea, dar Tom ar putea veni să stea cu mine În weekend? Să zicem de vineri seara pînă duminică seara? Ar fi bine așa? Și apoi, poate o după-amiază În cursul săptămînii? — Ăăă, sigur. Încă Încerc să-mi revin după senzația de umilință, rugîndu-mă să nu fi crezut că voiam să merg la cină cu el, căci nu doresc să aibă o asemenea putere asupra mea sau să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nou, senzația dată de faptul că nu știe cînd o să sune (cu Lisa, nu se pune problema dacă persoana sună, ci cînd va face asta) și de alegerea unei ținute pentru prima impresie. Îi place la nebunie să-și rezerve după-amiaza pregătirilor, chemînd o bonă pentru Amy și o coafeză pentru sine, etalîndu-și hainele, scufundîndu-se În cadă și petrecînd ore În șir ca să se facă frumoasă. Adoră senzațiile date de un flirt, să descopere cine e persoana, dacă există vreo atracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe spătarul scaunului, și pipăi cartea de vizită ce Încă mai stă acolo, cuminte. — Neah. Probabil că nu. Clatin din cap și mă aplec să o gîdil pe burtică pe Amy, care se zvîrcolește și chițăie de fericire. Într-o după-amiază de joi, pe cînd urc pe cărare către apartament, zăresc o figură cunoscută șezînd În prag. E familară și ciudată, căci nu am mai văzut-o pe Emma de luni de zile. Nu am știut cum să continui prietenia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mîna, iar cînd am luat loc pe scaune, mă cuprinde cu brațul, trăgîndu-mă aproape și sărutîndu-mă pe creștet. Îi destăinuim Lindei prin ce chinuri am trecut ca să păstrăm secretul și-o facem să rîdă istorisindu-i pățania lui Jake din după-amiaza asta, după care o privim cum izbucnește În plîns cînd realizează că și nepoții ei sînt aici, adormiți În camera de hotel. — Despre asta e vorba, spune Linda cu simplitate, surîzÎnd printre lacrimi și ridicînd paharul ca să ciocnească cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în întâmpinarea dorințelor mele, astfel că o lună întreagă m-am lăsat răsfățat ca un copil de mama sa, ajungând să-i las ei până și inițiativa în privința plăcerilor carnale. Într-o zi cosea ceva la fereastră, profitând de lumina după-amiezii, reflectată de zăpadă. După obiceiul roman, pusesem la fereastră pergament de asin atât de subțire, încât nu numai că reușea să oprească vântul rece, dar îngăduia luminii să pătrundă. Eu leneveam lângă vatră și mă uitam la striațiile și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oamenii care-i aduceau vinul și mâncarea la masă, ca să nu mai vorbim despre numeroșii liberți și sclavi de la cuhnii. Am început cu aceștia din urmă, și succesul a fost nesperat de rapid. M-am dus la bucătărie într-o după-amiază cu pretextul că trebuia să aleg un bucătar pentru palatul ducal din Brescia și m-am uitat cu atenție la toate câte mi-au văzut ochii. Totul părea a fi în ordine, și un intrus ca mine producea oarece șovăială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în scriptorium să mă uit la copiștii care rescriau puținele cărți pe care le posedau, redactau biografii ale lui Colombano sub dicteul călugărilor mai vârstnici, țineau la zi analele abației. Duhovnicul meu a izbutit să-mi schimbe convingerile într-o după-amiază de la sfârșitul iernii, când, dezamăgit, mă gândeam să mă-ntorc la Pavia. Adăstam în incinta mănăstirii furat de gânduri, desenând ceva cu un bețișor, în zăpadă, printre frunzele uscate și înghețate de frig. De îndată ce m-a văzut, a măturat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cine știe cât de stânjenit o fi. Are un aer atât de rătăcit. — Încercă-i, Kevin, și spune-mi dacă e mărimea potrivită. Nu era prea sigură dacă era talia corectă. Buonocore Jr. părea destul de Îndesat. Prea mulți cartofi prăjiți, prea multe după-amieze singur În fața televizorului. — Nu, spuse Kevin Îngrijorat, și o trase de mânecă obligând-o să se apropie. Își lipi gura de urechea ei și voi să-i șoptească: nu am bani. Dar când buzele lui atinseră perla Înghețată a doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-l din urmă pe agentul care o aștepta nerăbdător la intrarea dormitorului. Aris se clătină ca și cum i-ar fi dat un pumn În cap. O, nu, asta nu. În 1998 se Înscrisese În Asociația pentru Extincția Umană Voluntară. Într-o după-amiază, când se odihneau prea aproape unul de altul, pe canapelele pline de păr din mansardă, În timp ce Mabuse Îi lingea și-i sâcâia cu limba lui aspră, după un schimb serios de opinii asupra sistemelor majore (decadența concepției occidentale, tragismul globalizării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
obraz și cele trei puncte de sutură destul de vizibile și sângele de pe cămașă aveau să-i dea Întâietate. Aveți răbdare, doamnă, răspunse plantonul. Sergentul e ocupat, voi sunteți mulți, iar noi suntem puțini. Emma deschise fereastra. În lumina nemișcată a după-amiezii soarele zăcea fără viață În spatele unui cearșaf boțit de nori. Stoluri de pescăruși brăzdau cerul ca niște foi albe de hârtie. Sfârcurile de ciment ale colinelor - diforme excrescențe ale caselor. Roma crescută pe ea Însăși ca un organism viu - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
greutăți până când oboseala Îi Încețoșă mintea, iar corpul lui, tare ca piatra, Îi deveni străin - și doar când consideră că se calmase Îndeajuns și că se golise cu totul, se ridică, traversă sala de antrenamente pustie la ora aceea a după-amiezii și intră la saună. După câteva minute, geamurile se aburiră cu totul, iar el avu impresia că era izolat În afara Universului. Așa ar fi trebuit să fie moartea. Odată - erau căsătoriți de vreo doi-trei ani - Emma Îi spusese că existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o vulvă, traversată de trecători minusculi, ca niște spermatozoizi În spațiul acela imens, dominat de un obelisc masiv de granit. O imagine pe care Emma o considera neliniștitoare. Roma se lăfăia În fața lor, caldă și rumenă În lumina solară a după-amiezii. De cafeneaua aceea știa și ea, era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În revistele pe care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici actrițe și prezentatoare de televiziune. Era un local scump. Ospătărițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încât, În cele din urmă, ajungeai să crezi că sunt mai adevărate decât adevărul. În manifestele lui electorale, cu ochelari și cu părul răvășit, avea o față simpatică și onestă, Îți inspira Încredere. Chiar dacă nu o merita, Îi oferise această după-amiază Împreună cu copiii, iar el avea să-i fie recunoscător pentru totdeauna. Îi adresă un salut. Nu te supăra, domnule avocat, tu nu știai, nu aveai cum să știi. Palatul Parlamentului era Întunecat. Îi păru fals ca decorurile unui teatru. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
repetă Elio, abandonându-se fără voie Îmbrățișării bunicii Carlotei. Când am sosit, era deja plecat. Am ajuns târziu, ar fi vrut să adauge. Nu am putut să cânt karaoke cu Camilla, deși Îi promisesem. Maja a avut grijă de această după-amiază nesfârșită aici la Palazzo Lancillotti, ea a avut grijă să-i distreze pe toți copiii aceia, pe mamele lor insolente, astfel Încât familia Fioravanti să pară În același timp intangibilă și la Îndemână, elitiști și totuși milostivi, astfel Încât nimeni să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]