2,734 matches
-
feminin și neutru schimbând în așa-numit „nemasculin” la plural). Limba poloneză este unica limbă slavă în care atât în limbajul comun cât și literar se poate pune adjective înaintea substantivelor, depinzând de semnificare cerută, aceasta fiind rezultatul influenței latinei ecleziastice și limbajului biblic, deosebind poloneza din ce în ce mai mult de alte limbile slave. Este important să observeze că ordinea cuvintelor în propoziție nu și-a schimbat așa semnificativ în nicio limbă înrudită. Înfluența latină și romanică (în special a limbii franceze) este
Gramatica limbii poloneze () [Corola-website/Science/314580_a_315909]
-
turnului-clopotniță pe latura de vest sau a unui pridvor închis pe latura de sud. Toate aceste monumente, biserici și-au datorat existența aportului comunităților locale, libere sau aservite, unor ctitori sau donatori cu stare mai bună, companii de negustori, personalități ecleziastice sau politice. Începutul ridicării lăcașului datează în anul 1787 ” 22 a lunii iunie” ( N. Iorga, 1906), prin ” osteneala și dania bunilor credincioși”. Ca mărturie al acestui episod stă o inscripție bilingvă, română cu alfabet chirilic și latină, aflată în altarul
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
Emmanuel ÎI - nu a devenit Victor Emmanuel 1 al Italiei. Pe plan social și religios, Cavour continuă opera începută de Massimo d'Azeglio. în ciuda reticentelor lui Victor Emmanuel al II-lea, care dorește să menajeze papalitatea, Cavour impune reducerea privilegiilor ecleziastice. Partizan al unei "Biserici libere într-un stat liber", el structurează net congregațiile, a căror expansiune încearcă s-o frâneze, și obține suprimarea avantajelor fiscale ale Bisericii și totodată confiscarea bunurilor ordinelor contemplative. Romă ia imediat poziție și își recheamă
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
lui Stephen de Blois în 1154. Disputele legate de succesiune au slăbit puterea regală centrală, iar nobilimea și biserica au devenit influențe. Pentru a-și consolida poziția, Henric a încercat să uniformizeze sistemul juridic. Reformele au scăzut însă autoritatea tribunalelor ecleziastice. Henric I a refuzat să admită întâietatea legislației romane față de învestitura laică și intervențiile pontificale în afacerile interne ale clerului insular. Acesta a intrat în conflict cu Anselm, arhiepiscop de Canterbury și cu papalitatea, conflict ce a fost rezolvat în
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
cazul în care regele se făcea vinovat de încălcarea legii, având interdicția de a limita dreptul senioral de judecată. Regele își păstra libertatea de a-și alege consilierii și de a conduce activitatea consiliului regal. Prevederile se refereau la libertățile ecleziastice, garantarea vechilor privilegii urbane și dreptul oricărui om liber de a fi judecat conform legii. Regele era supus în față legii, baronii considerând a fi arbitrariul monarhic și restrângea astfel sfera puterii regelui și a consiliului sau. Actul era apreciat
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
un compromis ce menținea în vigoare Magna Charta și clauzele Prevederilor de la Oxford în schimbul conservării structurilor administrației monarhice. Statutul regalității era și mai precar, confruntându-se cu o nouă instituție apărută-Parlamentul. Era alcătuit la început din marii baroni laici și ecleziastici. S-a lărgit, incluzându-i, pe Eduard I și pe reprezentanții aleși ai clerului inferior, orașelor și cavalerilor rurali-proprietari funciari mijlocii. Cele patru camere s-au restrâns, în două: Camera Lorzilor-formată din marii seniori laici și ecleziastici, și Camera Comunelor-constituită
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
baroni laici și ecleziastici. S-a lărgit, incluzându-i, pe Eduard I și pe reprezentanții aleși ai clerului inferior, orașelor și cavalerilor rurali-proprietari funciari mijlocii. Cele patru camere s-au restrâns, în două: Camera Lorzilor-formată din marii seniori laici și ecleziastici, și Camera Comunelor-constituită prin combinarea cavalerilor cu orășenii, dar fără clerul mărunt, retras din acest organism, având propriile adunări anuale. Extensiuunea compoziției parlamentului și la alte categorii decât cele privilegiate nu a fost deliberată, ci s-a impus că urmare
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
XII-lea, Papa Alexandru al III-lea a decretat că ceea ce forma o căsătorie era acordul reciproc liber exprimat de către soți, nu decizia părinților sau tutorilor lor. După aceea căsătoriile clandestine au început să prolifereze, ceea ce a făcut ca tribunalele ecleziastice să aibă de hotărât care dintr-o serie de căsătorii a fost prima și prin urmare singura validă. Deși „detestate și interzise” de biserică, ele erau recunoscute drept valide. Astăzi, în mod similar, catolicilor le este interzis să încheie căsătorii
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
dorește să i se pună cruce la cap (eventual fluier sau tobă), tot așa cum nu dorește să fie îngropat în cimitir. Analizând atitudinea păstorului din punct de vedere ideologic, Adrian Fochi ajunge la concluzia că acesta “opune elemente profane (...) celor ecleziastice, din această pendulare ieșind sporit sentimentul de dragoste a ciobanului față de meseria lui” În schimb, Ion Taloș (1983) asociază secvența cu refuzul păcurarului de a fi acoperit cu pământ și concluzionează: “...această imagine ne dă dreptul să afirmăm că cel
Obiectele meseriei de păstor în „Miorița” () [Corola-website/Science/314214_a_315543]
-
și 50.000 de periodice, multe dintre ele rare și de patrimoniu; la rândul său, fiecare filială județeană beneficiază de câte o bibliotecă proprie. Până la începutul secolului al XVIII-lea, arhivele din Țările Române erau păstrate de către Cancelaria domnească, autoritățile ecleziastice și de către demnitarii de diferite ranguri în cadrul ierarhiei boierești. Cele mai vechi locuri de conservare a documentelor erau mănăstirile, care, fiind locuri considerate ca sigure, păstrau și documente laice. Spre exemplu, se știe că în 1775 Mitropolia Bucureștilor avea în
Arhivele Naționale ale României () [Corola-website/Science/314304_a_315633]
-
ușor de înțeles că cine avea fortăreața, era stăpânul orașului. În compensație, Godefroy se lipsea de un titlu care nu-i era indispensabil pentru a-și exercita puterea. Noul stat creat de cruciați era, incontestabil, un stat laic feudal, nu ecleziastic. În el au fost cuprinse, prin sistemul ierarhico-vasalic, posesiunile deja intrate în stăpânirea feudalilor apuseni și cele ce aveau să fie cucerite în viitor. De altfel, succesorilorlui Godefroy nu li s-a mai infirmat titlul de rege, pe care ei
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Efes în Asia Mică, unde a fost hirotonisit ca preot. În toamna anului 416, 67 de episcopi din Africa Proconsulară s-au adunat într-un sinod la Cartagina, care a fost prezidat de către Aurelius, în timp ce 59 de episcopi din provincia ecleziastică Numidia, de care aparținea și Episcopia Hippo, a Sf. Augustine, a ținut un sinod în Mileve. În ambele locuri, doctrinele lui Pelagius și Caelestius au fost iar respinse ca fiind contradictorii credinței catolice. Pornind de la principiul că rezoluțiile sinoadelor provinciale
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
al Săliștei au fost încorporate scaunului Sibiului, ca filiale ale acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
confirmarea papei. Prepozitura avea sediul la Sibiu, dar au fost cazuri ca cel al prepozitului Theodoricus din anul 1245 care îndeplinea simultan și funcția de preot la Sebeș. În anul 1219 papa Honoriu al III-lea a pus bazele organizării ecleziastice a Țării Bârsei, în scopul înființării unui nou episcopat neafiliat episcopatului Transilvaniei, numind un decan propriu. În plus a fost înființată Episcopia Milcoviei, pusă sub protecția cavalerilor teutoni, a căror inițiativă era creștinarea cumanilor așezați pe aceste pământuri. A urmat
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
iulie 1585, Biertan) a fost un pastor luteran și poet umanist sas din Transilvania. După studiile gimnaziale făcute la Brașov, urmează din 1556 Universitatea din Wittenberg. După absolvirea studiilor universitare în 1558, s-a întors în Transilvania, consacrându-se vieții ecleziastice. Prin sinodul de la Mediaș, din 1561, Schesaeus este ales pastor la Dupuș (lângă Mediaș), locul în care a început să scrie lucrarea "Ruinae Pannonicae". Lucrarea a fost scrisă în limba latină în dactili hexametrici, după modelul Eneidei lui Publius Vergilius
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
egiptean al secolelor al XX-lea și al XXI-lea. Nazeer Gayed Roufail s-a născut în data de 3 august 1923, în satul Salăm, care din punct de vedere administrativ aparține guvernoratului din Asyut, din Egiptul de Sus, dar ecleziastic aparține diocezei Manfalut. A fost cel mai mic dintre cei 8 frați. Mama lui a murit la puțin timp după nașterea sa. A fost crescut de fratele său mai mare, Rafael, în Damanhur, în Egiptul de Jos, unde a frecventat
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
care Shenouda devenise Papă, și l-a alungat la o mânăstire veche, în deșert. Însă creștinii din Egipt au continuat să-l considere Papă al lor, și singurul lider, și Shenouda a continuat să-și exercite atribuțiile de la acea mânăstire. Ecleziastic, decizia lui Sadat nu a avut efect. Președintele a fost asasinat o lună mai târziu, la 6 octombrie 1981, de către extremiștii islamici. În ianuarie 1985, Papa Shenouda al III-lea a fost repus în funcție de către succesorul lui Sadat, Hosni Mubarak
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
lui Filip al II-lea August nu i-a fost greu să impună un impozit general, cunoscut cu numele de decima lui Saladin, plătit, cu excepția câtorva ordine religioase și spitale, de către toți cei ce nu se făceau cruciați fie nobili ecleziastici sau laici, fie țăran sau orășean. Nimeni nu s-a opus hotărârii regale. Era primul mare succes al politicii de centralizare. Henric al II-lea Plantagenetul a subscris la ideea unui impozit, dar nu a avut timp să îl aplice
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
danie așezările Mediaș, Micăsasa, Furkeschdorf (dispărută) și Dupuș, localități care au aparținut bunicului său. Ambele danii nu specifică nimic despre populația săsească și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza că organizarea ecleziastică era una săsească ținând cont de componența sa: Walter
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.Nagler crede că în ciuda lipsei menționării sașilor în aceste documente, este veridică ipoteza că organizarea ecleziastică era una săsească ținând cont de componența sa: Walter, decan de Alțâna, Johanes din Biertan, Heinrich din Richiș, Peter din Moșna, Adam din Mediaș, Siffridus din Bratei, Heinrich din Șaroș și Theoderich din Copșa Mare. Situația juridică a celor până în
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
sub dreptul sibian, satele din capitulul Șeica purtau numele de „"întemeieri noi"” (în ). Apariția acestor "novella plantatio" se explică prin faptul că multe comunități sătești și-au răscumpărat libertatea de la proprietarii lor, ceea ce a avut ca urmare și reorganizarea Decanatelor ecleziastice Mediaș ("Mediasch") și Șeica ("Schelk"). Începând cu anul 1315 cele Două Scaune au aplicat dreptul sibian, fără a constitui totuși împreună cu Sibiul o singură unitate administrativă. Prin alt privilegiu, din anul 1318, regele i-a scutit de serviciul militar pe
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
plan mondial, cu valoare de reper științific și cultural universal - "Complexul Național Muzeal „ASTRA”" Sibiu a inițiat, în anul 2001, organizarea "Festivalului Național al Tradițiilor Populare". Festivalul este conceput ca o manifestare spectaculară și interactivă, de prezentare scenică sau lucrativă, ecleziastică sau laică, printr-un dialog direct între actanți și publicul vizitator, exprimat în spirit comunitar și interactiv (povestind, cântând, dansând, exersând în cadrul atelierelor de arte plastice sau arte mecanice, gustând mâncăruri tradiționale etc.) împreună cu țăranii actanți, reprezentanți ai comunităților care
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
în mod deosebit puterea episcopatului. În perioada episcopului Notger de Liège, episopatul primește de la împărăteasa Teophanu, mama împăratului Otto III și regenta acestuia, Comitatul Huy. Astfel episcopul devine în același timp prinț (sau conte) al domeniului său, având pe lângă puteile ecleziastice și puteri temporale, dar pe un teritoriu mai restrâns. Pentru următoarele opt secole, principatul episcopal își păstrează statutul și autonomia ridicată din cadrul Imperiului, poziționarea sa în vecinătatea Franței permițânu-i de-a lungul timpului să joace un rol importan în politica
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
la 19 martie 1921 și la scurtă vreme după aceea a primit un doctorat în drept canonic de la Facultatea de Teologie Catolică de la Universitatea din Innsbruck. Și-a continuat studiile religioase la Romă și în 1925 a absolvit Academia Pontificala Ecleziastica. La 18 noiembrie 1926, Papa Pius al XI-lea l-a numit pe Georg prelat intern cu titlul de "Monsenior". În anii 1930, Georg a fost numit preot la biserică Sf. Petru din Romă. La 12 noiembrie 1941, Papa Pius
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
Pavel, pentru construirea unui așezământ monahal. Încă de la început, datorită patronilor ei spirituali, abația se bucura de numeroase privilegii, cum ar fi independența de orice putere laică, inclusiv de rege. De asemenea abația de la Cluny beneficia și de o independență ecleziastică, fiind autonomă față de episcopul de Mâcon și supusă direct Sfântului Scaun de la Roma. Până la Cluny nu a existat niciodată o abație care să beneficieze de astfel de privilegii. urma regula benedictină, dar o interpreta în manieră proprie, astfel a apărut
Abația Cluny () [Corola-website/Science/332982_a_334311]