10,740 matches
-
frecventează cursurile Facultății de Litere a Universității din București, unde în ultimul an școlar a funcționat și ca preparator la Catedra de istoria limbii române, condusă de Al. Rosetti. Din 1950 până în 1987, când se pensionează, se dedică activității de editare a clasicilor literaturii române, ca redactor și șef de redacție, succesiv, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, Editura pentru Literatură și, din 1969, la Editura Minerva. Reprezentant al școlii de editare a textelor clasice, R. s-a remarcat
RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
când se pensionează, se dedică activității de editare a clasicilor literaturii române, ca redactor și șef de redacție, succesiv, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, Editura pentru Literatură și, din 1969, la Editura Minerva. Reprezentant al școlii de editare a textelor clasice, R. s-a remarcat atât ca redactor de editură, cât și ca autor de ediții critice elaborate cu acribie științifică, potrivit unor norme textologice riguroase. Cărțile îngrijite de el asigură o maximă acuratețe filologică operelor publicate, cuprinzând
RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
II, 1960), în cadrul căreia a fost inclus textul lucrării Românii supt Mihai Voievod Viteazul, pentru prima oară reprodus după criterii științifice, pe baza unei colaționări migăloase cu manuscrisul aflat la Biblioteca Academiei Române. Mulți ani de activitate tenace a dedicat R. editării operelor lui G. Călinescu, îndeosebi în cadrul seriei Opere, inaugurată în 1965, chiar în anul morții scriitorului, serie ajunsă în 1983 la volumul XVII. La început „redactor de carte”, iar de la volumul V ca „îngrijitor de ediție” (realizată în redacție) s-
RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
cât și (în colaborare) ediții critice de mare autoritate științifică din opera lui I. L. Caragiale, Ion Barbu și Camil Petrescu. Îngrijește, de asemenea, câteva volume de scrisori primite de la G. Călinescu - din care rezultă, mai ales, rolul său esențial în editarea lucrării Istoria literaturii române de la origini până în prezent - și de la alți scriitori, ca și epistolele sale către marele critic. Două lucrări ale lui R. se situează la granița dintre lingvistică și folcloristică. În Colindele religioase la români (1920) el opinează
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
iar în 1979 îi apare prima carte, Valori lirice actuale. Titular al rubricii „Cronica edițiilor” din „Orizont”, se numără printre cei mai consecvenți și avizați specialiști în domeniu. Este preocupat deopotrivă de cronica literară și de istoria literară, precum și de editarea unor autori importanți. Colaborează la „Familia”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Adevărul literar” ș.a. Este redactor responsabil adjunct la „Studii de literatură română și comparată”, publicație a Universității de Vest. În 1999 i se acordă Premiul
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
Materia cărții e structurată după teme, modalități, linii stilistice, totul abordat cu simț istoric și în contextul specific al culturii zonei. Cu același echilibru al judecății se apleacă istoricul literar asupra contribuției Transilvaniei. După tentative mai reduse ca anvergură, realizează editarea operei lui Aron Cotruș, mai întâi într-o ediție „populară” (I-II, 1991), necesară dat fiind faptul că se publica acum pentru prima oară în țară poezia de exil și se reeditau cărțile din jurul lui 1940, excomunicate de regimul comunist
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
catedrele la dispoziția umaniștilor din veacul al XVIII-lea. Toate aceste întrepătrunderi și-au găsit locul în scrierile cu caracter istoriografic ale unui Mitrofan Grigoras sau N. Chiparissa, pe care R. le-a cercetat minuțios, în parte publicându-le. În privința editării textelor vechi, a compus - din însărcinarea Comisiunii Istorice a României - un „manual al editorului”, Critica textelor și tehnica edițiilor (tipărit chiar în primul volum, cel din 1912, al buletinului Comisiunii), aducând multe limpeziri, căci manevra cu egală abilitate și instrumentele
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
mai târziu, sub titlul Expres ’65, altă proză de gen, reflectând de această dată lumea lucrătorilor feroviari și a muncitorilor de la Atelierele CFR. Chiar dacă în spatele narațiunilor se întrezărește miza propagandistică a construirii „noului tip de societate”, element indispensabil în „protocolul” editării, nu lipsește capacitatea de a accentua nu atât importanța „realizărilor”, cât înregistrarea experiențelor de viață ale celor care se străduiesc să le facă posibile. Acuitatea reporterului, gata întotdeauna să decupeze instantanee din cotidian și să surprindă faptul divers, se asociază
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
rețeaua de autobuze preferată de săraci și de negri -, ce străbate de la un capăt la altul teritoriul Statelor Unite ale Americii, reprezintă „un simbol al unității în diversitate ce caracterizează fenomenul american”. După 1990 activitatea lui R. este consacrată în exclusivitate restituirii și editării unui important fond documentar, încurajării dezbaterilor și analizelor prin intermediul cărora să se poată defini imaginea reală a comunismului românesc. Alături de Ana Blandiana, organizează anual Școala de Vară de la Sighet, simpozioane la Memorialul din aceeași localitate ș.a. SCRIERI: Râul ascuns, pref.
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
Topîrceanu, inedit (1997) nu este propriu-zis o monografie, ci o ediție a unor texte necunoscute (sau mai puțin cunoscute) ale poetului: studiul despre geneza comicului (scris în limbile română și franceză), Dicționarul de rime, variante ale unor poezii, participarea la editarea liricii eminesciene (alături de G. Ibrăileanu), toate fiind văzute drept contribuții necesare la înțelegerea unui autor considerat facil. Extrem de utile se dovedesc informațiile reunite în volumul Contribuții inedite la istoria literaturii române (2001), referitoare la câteva personalități literare. Este vorba despre
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
timp liber al comercianților și meseriașilor „prin bucăți literare potrivite: versuri, povestiri instructive din viața comerțului, glume, aforisme, vorbe înțelepte, eventual romane etc.”. Odată cu mutarea la Cluj, directorul transformă publicația într-un supliment politic și cultural al foii care patrona editarea acestei reviste ce își propune să ofere „lumina” pe care „o așteaptă poporul nostru”. L. publică de predilecție lirică aparținând lui St. O. Iosif, Radu D. Rosetti, Zaharia Bârsan, Ecaterina Pitiș, I.U. Soricu, precum și versurile unui consecvent colaborator, Constantin
LUMINA-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287909_a_289238]
-
trei numere), pentru ca în perioada 1955-1971 să fie bilunară (cu excepția anului 1967, când apar doar patru numere); din 1972 până în 1991 este din nou lunară. În 1992 iese un singur număr, triplu, iar în 1993, din lipsă de mijloace financiare, editarea este întreruptă. Din 1994 L. apare trimestrial. Redactori sunt Vasko Popa (1947), Mihai Avramescu (1948-1956), Radu Flora (1951), Ion Bălan (1956-1976), Slavco Almăjan (1977-1981), Simeon Lăzăreanu (1982-1989). Din 1995 redactor este Ioan Baba. În primul număr Vasko Popa semnează articolul-program
LUMINA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287911_a_289240]
-
1966) și Gromovnic (1973) cultivă o poezie civică de oarecare vibrație, concesiile fiind aici mai rare. A scris și eseuri despre scriitorii clasici (Mihai Eminescu, V. Alecsandri, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu ș.a.) și despre limba literară. A contribuit la lansarea editării clasicilor români în Republica Moldova și la trecerea de la alfabetul latin la cel chirilic. A tradus mult, fără să exceleze: Hamlet de William Shakespeare, Cântecul șoimului de Maxim Gorki, Vladimir Ilici Lenin de Vladimir Maiakovski ș.a. SCRIERI: Poezii, Chișinău, 1947; Lumina
LUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
iar după 1990, „Promoția reformată” (Laurențiu Ulici), „Povestea vorbei”, „Solilocvii” ș.a. În primii ani de apariție L. se dorea a fi și o școală de creație, oferind tinerilor scriitori „lecții” de poetică (Mic dicționar de poetică, Măiestria literară). Importantă este editarea pe parcursul câtorva ani, începând cu 1962, a unui Dicționar de istorie literară contemporană, în care și-au găsit loc portretele celor mai cunoscuți autori contemporani. A doua perioadă de activitate a publicației se leagă de numele lui Eugen Barbu, care
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
exil (2001), culegerea de folclor Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, în traducerea lui Mac Linscott Ricketts (1996), precum și ediții din scrierile lui Ernest Bernea, Vasile Posteuca, Ștefan Baciu ș.a. A doua plachetă de versuri, Împotriva metodei, predată spre editare în 1985, apare în 1991, la București. Continuă să scrie în revistele literare din țară și în cele ale exilului românesc - „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), „Lumină lină” și „Lumea liberă românească” (New York), „Mele” (Honolulu, Hawaii) și la „Signal”, publicația Universității
STANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
redacția „Universului literar” (dând, și aici, poezie între 1938 și 1944). Nu a profesat avocatura, preferând o slujbă modestă, de funcționar în Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale. Mutat în 1935 la Craiova (fusese numit inspector-șef al PTT), va contribui la editarea revistei „Condeiul” (1938-1942). În 1937 îi apăruse o carte de poeme, Arca lui Noe, distinsă cu Premiul Fundației pentru Literatură și Artă, acordat în același an și lui Emil Botta, pentru volumul Întunecatul April. Continuă, la intervale mari, să publice
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
Literatorul”, „Lectura pentru toți”, „Dreptatea” (Chișinău), „Moldova de la Nistru”, „Viitorul Orheiului”, „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Basarabia”, „Bugeacul” ș.a. Face parte, alături de fratele său Constantin T. Stoika, din comitetul de redacție la „Tinerimea literară și artistică” (Pitești, 1909-1910), se implică în editarea revistei „Văpaia” (1914-1915), iar la „Moldova de Răsărit” (1931-1932) este redactor. A semnat și Alcest, Cesara, Cesto, Cleante, Delacrâng, Don Razec, Luceafărul eterului, Parsifal, Raicica, Tania, Vera. Prima carte, Fiori de primăvară, îi apare în 1912. Lirica lui S. este
STOIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289960_a_291289]
-
în engleză fiind iscălita de asemenea cu un pseudonim, Heathrow O’Hâre. Din 2000 este redactor la „Caiete internaționale de poezie - Internațional Notebook of Poetry”, anuar scos tot de Gabriel Stănescu. Interesul de o viață pentru poezie se concentrează asupra editării unei antologii a poeților români din Statele Unite și Canada. SCRIERI: Dicționar de literatură engleză (în colaborare), București, 1970; Romanian Poetry în English Translation. An Annotated Bibliography and Census (1740 - 1996), Iași, 1997 (în colaborare cu Charles M. Carlton și Thomas
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
și întîmplătoare, iar Chiril nu atinge nici profunzimea și nici coerența metodologică a lui Origen sau a lui Didim (a cărui influență, de altfel, nu se manifestă în opera lui Chiril). Bibliografie. Indicăm edițiile curente ale textelor grecești, însă, în ce privește editarea ulterioară a unor fragmente - mai ales în versiuni antice - aceste date trebuie completate cu CPG III, nr. 5200-5210 (reproducerea întregului detaliu ar fi prea lungă). închinarea și cultul în duh și adevăr: PG 68, 133-1125. Glaphyra: PG 69, 9-678. Comentariu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
degrabă ca persoană a Logosului întrupat decît ca natură proprie a Logosului, ca la Chiril. Fără să fie un teolog original, Proclus, prin efortul său de mediere, a contribuit serios la evoluția care a dus la formula de la Calcedon. Bibliografie. Editarea a 25 de omilii în PG 65, 680-850 trebuie completată în special cu cele editate de J.-F. Leroy, L’homilétique de Proclus de Constantinople. Tradition manuscrite, inédits, études connexes, Biblioteca Apostolica Vaticana, Città del Vaticano, 1967; cf. indicațiile detaliate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care se folosește acum, publicată la Paris de Morel în 1638 și reprodusă în PG 78, conține 2.012 epistole repartizate în cinci cărți (numerotarea lor nu e lipsită de probleme). Starea actuală a epistolarului este rezultatul unei munci de editare prin care unele scrisori au fost împărțite în una sau mai multe epistole diferite, iar din altele s-au păstrat doar extrase. Unele nu sînt scrisori propriu-zise, ci doar exerciții de stil (de exemplu, II, 216, care e o parafrază
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alții (Chadwick) îl consideră o distanțare de calcedonism. Bibliografie. Textul tratatelor 1-10: PG 65, 905-1140; însă pentru 1, 2, 5, mai bună este ediția din Macarie din Corint, Nicodim Aghioritul, Philokalia tôn hierôn neptikôn, Venezia, 1782, pp. 91-123. Tratatul 11: editarea fiecăruia din cele două manuscrise în J. Kunze, Markus Eremita: ein neuer Zeuge für das altkirchliche Taufbekenntnis, Dörffling & Franke, Leipzig, 1895, pp. 6-9; J. Cozza-Luzi, Nova Patrum Bibliotheca ab Angelo Maio collecta X/1, Sacrum Consilium propagando Christiano nomini, Roma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trecute sub tăcere (în primul rînd Melania cea Bătrînă, Rufin, Ieronim), sau sînt amintite în trecere (de exemplu, Paulinus de Nola sau Augustin). Numeroase și importante, deși risipite, sînt amănuntele referitoare la liturghie, cărora textul le acordă multă atenție. Bibliografie. Editarea textului grec, trad. fr., amplă introducere de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris, 1962, care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma, 1905 (care conține și textul latin, o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Z. Ornea Dl Mircea Handoca s-a devotat, încă în timpul vieții lui Mircea Eliade, conservării și editării operei marelui cugetător. I-a cîștigat încrederea încît acesta, la moartea surorii sale Corina, i-a încredințat custodia arhivei sale bucureștene. A vrut mai mult decît asta și a scris, în 1992, un fel de monografie, ratată, despre crîmpeie din
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
ediție critică, fără restricții de conținut. Sunt vizate edițiile semnate de profesorii Victor Slăvescu și Ion Veverca, ambii economiști, Ion Veverca fiind cel care îi atribuie lui Nicolae Suțu titulatura de "întâiul economist ideolog din România", încă din 1936. Abia editarea și reeditarea, după caz, a acestei opere ar permite judecarea în cunoștință de cauză a contradicțiilor iremediabile dintre relațiile domnilor pământeni și fanarioți, abilitatea în mișcări a lui Nicolae Suțu, înscrierea cu toată ființa sa în viața Moldovei, ca țară
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]