2,811 matches
-
bucătărie, spălînd vase, făcînd mîncare și alăptînd copilul. Doamne, cîte preocupări casnice și uită-te ce limbaj academic are! Cîte lucrări a publicat în cam toată lumea! Și eu? Omul încearcă să-și găsească un atu, ceva care să-l facă egalul Mirelei și nu prea găsește. Un contabil pîrlit, nici măcar expert nu-s. Un socotitor din CAP-urile comuniste, ăsta sînt. Vocea Mirelei se aude ca un fond sonor și dintr-o frază Marcel înțelege doar 2-3 cuvinte. Interesant este faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a intrat în politică și dădea amuzante declarații de presă. Iubitule, îl ruga soția, nu stăpînești gramatica și devii ținta tuturor răutăților. Eu m-am exprimat corect, dar știi cum sînt cei de la presă... Impresia lui Marcel era că devine egalul celui pe care îl bîrfește. Din acest motiv, țintea sus de tot, la președintele țării, la prim ministru, la miniștri, etc. Ministrul X? Un dobitoc, un escroc. De ce? Păi, nu-l vezi cum arată? Mirela a aranjat o masă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință a ritmurilor la uruitul egal al cărucioarelor Încărcate cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de pe nas, bărbie, chiar de pe manșetele jeanșilor. Pic pic pic pic. — Patru, am spus. Îmi tremurau mâinile. Nu știam ce să fac. — Știți că sunt mort, nu-i așa? spuse Nimeni. Uitați. Întinse palma. De pe vârfurile degetelor, cu un răpăit egal, îi picura un lichid. Pic pic pic pic. — Vedeți? Nu... — Acum vedeți. Totul. E evident. Apoi, ca și când și-ar fi amintit ceva, se răsuci repede în scaun, întorcându-se cu spatele la mine. — Șșș, ce faci? Dezvălui prea multe, dezvălui totul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din robie omul se întoarce definitiv la egalitate. Rațiunea nu se mulțumește cu simpla observație, ea trebuie să creeze. Vom construi alt tip de om. Relațiile raționale se vor întemeia pe o morală conștientă care să-i facă pe toți egali. - Mă simt expulzat din această lume, se împotrivi pictorul. Prin tot ce sînt eu, am dreptul la un loc și la o clipă de reverie care să nu fie controlate. Mă neliniștește rolul de papagal ce mi-l rezervi. Cine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din înalta societate s‑o trateze ca pe una de‑a lor, astfel încât alb/negru se estompează și devine gri, fiindcă e mai deosebit; trebuie să ai ochiul format pentru astfel de diferențe. Sunt unii care vorbesc cu ea de la egal la egal, deși locuiesc într‑o vilă cu douăzeci de camere din Hietzing. Îi încredințează micile lor griji, mai ales griji legate de școală, pe care ea încearcă apoi să le rezolve. Orice profesie îți oferă satisfacții dacă o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
societate s‑o trateze ca pe una de‑a lor, astfel încât alb/negru se estompează și devine gri, fiindcă e mai deosebit; trebuie să ai ochiul format pentru astfel de diferențe. Sunt unii care vorbesc cu ea de la egal la egal, deși locuiesc într‑o vilă cu douăzeci de camere din Hietzing. Îi încredințează micile lor griji, mai ales griji legate de școală, pe care ea încearcă apoi să le rezolve. Orice profesie îți oferă satisfacții dacă o faci conștiincios, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu mult mai satisfăcut de surprinzătoarele și spectaculoasele frumuseți - naturale în primul rând - ale acestui spațiu mirific. Și din acest exemplu se poate trage, sau întări, concluzia că avem unica șansă în Univers de a trăi pe o planetă fără egal. Raiul imaginat de om a avut ca model spațiul în care el își duce existența. Desigur, și iadul. La Réunion, natura oferă ochiului, minții și sufletului, zilnic, spectacole de gală. Spectacole de lumină și culoare pe fundalul unui relief frământat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
gătise spaghetele, Împrăștiate pe pavaj, și a polițistului care le aduna de pe jos și le arunca În grămada de sfărîmături. Mai tîrziu, am avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns să-mi redea, cu un patos fără egal, toată povestea vieții acestui om, căldura lui binevoitoare, prietenia lui zîmbitoare - căci Îl văzusem de multe ori - și strădania lui măruntă și vrednică de milă de a-și duce existența mizeră, Însă plină de speranță, cum putea mai bine, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
indiferent, o fărîmă de răsplată neînsemnată pentru truda sa amară și tenacitatea sa răbdătoare - țelul modest, dar poleit, alcătuit din siguranță, libertate, descătușare și liniște, pentru care toate ființele de pe fața pămîntului au muncit și-au suferit. Iar nepăsarea fără egal cu care orașul mare și Îngrozitor a strivit Într-o clipă această viață neînsemnată, pîngărind cerul strălucitor și măreția zilei cu sînge, imensa ironie a loviturii Întîmplătoare - căci treilerul uriaș care a distrus camioneta și a ucis un om a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plecau de pe peron fără a vedea Însă, de fapt, nimic altceva decît silueta Înaltă și frumoasă a femeii ce se depărta Încet, cu capul plecat, cu mersul unduitor, cu pași mari și măsurați, de o grație și o voluptate fără egal. Se opri pentru a mai privi o dată Înapoi, apoi se Întoarse și plecă mai departe la fel de Încet. Deodată, femeia stătu locului. Din mulțimea de pe peron cineva se apropiase de ea. Era un tînăr. Femeia se opri uimită, ridică o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În apropierea locului tău natal, privești În juru-ți și-ți vine să spui că miroase a primăvară. Miroase a primăvară În preajma locului tău natal? Atunci sigur că nu ai de ce te teme! Lumea Întreagă e de partea ta. Tu ești egalul tuturor oamenilor. Personalitatea ta e totuși inconfundabilă. Oricând după aceea, la auzul numelui satului tău, gândul tău, ca o lacrimă de mândrie, tresare. N-am nimic de adăugat. Zare P.S. Acum sunt În concediu și cred că Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dramatism și de resemnare în același timp, trecând, așadar, de la Unde ești? la Ah, unde ești?, astfel că Jurământul, cea de a doua parte a cărții, este o privire din pisc, retrospectivă, încărcată de satisfacție, eul contemplându-și opera, femeia, egalul meu de zbor, cu încrederea că, la fel ca și până acum, iubirea are toate resursele pentru a metamorfoza vidul, privind fără de margini / pustiul pe care va trebui să-l rodești, deși întrebarea ultimă - Tu unde ești?!... - pare a-și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Fiecare pește ocupă un spațiu, să zicem v. Spațiul din iaz, deși mare față de spațiul unui pește, e finit și se poate nota cu V. Astfel, există o valoare a numărului n, ușor de aflat, la care n ori v egal cu V. Dacă se mai știe că în fiecare zi, numărul de pești din iaz se dublează, e floare la ureche să se calculeze în câte zile iazul se va umple de tot. Dar nu asta-i cel mai interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
părere personală. Profesorul, deși absorbit de construcțiile sale erudite, observă în ochii ei când admirație, când fugare umbre de neîncredere. Îi acordă (tacit) libertatea de a-l aproba sau nu. Știe că dacă nu ar fi „tratat-o” totdeauna de la egal la egal, Teodora nu s-ar fi deschis niciodată față de el, încât, în mod sigur, n-ar fi putut să se bucure de farmecul ei de femeie. Își dă seama încă o dată că ceea ce l-a atras de la început nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Profesorul, deși absorbit de construcțiile sale erudite, observă în ochii ei când admirație, când fugare umbre de neîncredere. Îi acordă (tacit) libertatea de a-l aproba sau nu. Știe că dacă nu ar fi „tratat-o” totdeauna de la egal la egal, Teodora nu s-ar fi deschis niciodată față de el, încât, în mod sigur, n-ar fi putut să se bucure de farmecul ei de femeie. Își dă seama încă o dată că ceea ce l-a atras de la început nu a fost
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
puterea lui să-l apere. Acela care devine principe cu ajutorul celor mari se menține în această situație mai greu decît acela care o obține cu ajutorul poporului; căci, deși principe, el este înconjurat de oameni care i se par a fi egalii lui și de aceea nu poate nici să-i guverneze, nici să le poruncească după voia lui. Dar acela care ajunge principe prin favoarea poporului, este singur pe locul lui și nu are împrejur pe nimeni sau prea puțini care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i expune, pentru cauze frivole și deșarte, la tot ceea ce este mai înspăimîntător pentru omenire. Suveranii care-și privesc supușii ca pe niște sclavi, îi expun fără milă, îi privesc murind, fără regrete; dar principii care-i consideră pe oameni egalii lor, care văd poporul ca pe un corp în care ei sînt inima, sînt zgîrciți cu sîngele supușilor. Îi rog pe suverani, la sfirșitul acestei cărți, să nu fie ofensați de libertatea cu care le vorbesc; scopul meu este de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
strigăt; sângele îi șiroia de-a lungul brațului, prelingându-se în nisip. — Nenorocitule, șuieră Flamma, dar Valerius se îndepărtase deja, asurzit de strigătele mulțimii. Se opri. Îi făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă tridentul, vădit furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua să-i sângereze, dar Flamma nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi șiroia de-a lungul brațului, prelingându-se în nisip. — Nenorocitule, șuieră Flamma, dar Valerius se îndepărtase deja, asurzit de strigătele mulțimii. Se opri. Îi făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă tridentul, vădit furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua să-i sângereze, dar Flamma nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unde Vitellius stătea cu mâinile încleștate pe balustradă, privind pierdut spre arenă. Un spectator începu să aplaude ritmat. În curând, toți, chiar și cei de pe treptele de sus, aplaudau, îndemnându-i pe cei doi să lupte după regulile lor, de la egal la egal. Skorpius se ridică. Un îngrijitor îi aduse un trident, iar alții scoaseră din arenă trupurile neînsuflețite ale soldaților. Rețiarul și secutor-ul continuară să lupte. Fentară și își înfipseră pumnalele în trupul adversarului. Valerius rămânea mereu în gardă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
stătea cu mâinile încleștate pe balustradă, privind pierdut spre arenă. Un spectator începu să aplaude ritmat. În curând, toți, chiar și cei de pe treptele de sus, aplaudau, îndemnându-i pe cei doi să lupte după regulile lor, de la egal la egal. Skorpius se ridică. Un îngrijitor îi aduse un trident, iar alții scoaseră din arenă trupurile neînsuflețite ale soldaților. Rețiarul și secutor-ul continuară să lupte. Fentară și își înfipseră pumnalele în trupul adversarului. Valerius rămânea mereu în gardă și ataca din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la bivol, pentru că el este un simbol al luptei noastre nesfîrșite pentru neatîrnare, și, cum am rămas nesfîrșiți și neatîrnați, ar rezulta la prima vedere că sîntem la pămînt, pămîntul de vis și de neînchipuit al patriei, această patrie fără egal, fără nume, cu șurub, România. Astăzi mă găsesc Într-o insuportabilă dispoziție patriotică. Asta Înseamnă că umbra mea sufletească se deplasează. Iar bătrînii Își pierd cîmpul magnetic. „În om sînt trei lucruri: trupul, sufletul și umbra.” (Legenda de aur) Bătrînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
va domoli, o victorie secundară. Că tot sîntem obezi, Ne e Congresul IX, spre comunism o treaptă / Spre viitor de aur, convorbirile ni se vor desfășura de-acum Înainte Într-o atmosferă caldă, prietenească, metoda va Înrîuri gîndirea, epocă fără egal În multimilenara noastră istorie, se va ajunge În cele din urmă la gîndirea de lemn, poate că s-a și ajuns, Deplini Încrezători În destinul țării / Și În izbînda bravului popor, cînd din capul fiecărui cetățean se va răspîndi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simțea din nou apărat, la adăpost de surprize. Simțea, de asemenea, o energie și o încredere pe care nu le mai cunoscuse din timpul războiului când, la Piatra Neamț, organizase o "mișcare de Renaștere culturală" (așa o denumiseră ziarele locale) fără egal în restul Moldovei. Vorbise de ea, lăudînd-o, chiar Nicolae Iorga în conferința pe care o ținuse la liceu. Petrecuse o parte din după-amiază la el acasă și nu-și ascunsese surpriza descoperind acele multe mii de volume de orientalistică, filologie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]