2,768 matches
-
defecte: mitomania și lipsa de sinceritate față de mine însumi. Giglio mi-a spus-o ieri-seară la restaurant și Mihai a fost de acord. La rândul lui, Giglio se acuză de lașitate. Cel mai mare defect al lui Mihai: după mine - egoismul; după Giglio - ipocrizia. Discuții pe stradă, la orele două noaptea: despre toleranță. Mihai este apostolul intoleranței. Fără îndoială că are dreptate, dar dreptatea lui îmi face rău: mi-l face dușman... Apropo de Mihai: am arborat o nouă atitudine cu privire la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Ceea ce mă surprinde de la început în Canada, dar chiar de la început, este lipsa de generozitate "firească" a oamenilor, osificarea teribilă a administrației (care din multe puncte de vedere pare și mai monstruoasă decât cea românească), consumul fără limite, fără măsură, egoismul teribil din societate... Banal și imposibil de crezut de către cei de acasă, dar nu mă pot abține să scriu aceste rânduri: a trebuit să vin până aici, în Canada, pentru a-mi da seama ce țară minunată este România! O
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și că cei din țară nu prea dau semne că ar dori să invadeze viile cu Bordeaux, ei fiind reglați mai mult pe vodcă. Personal, percep de aici din exteriorul Europei acest vot ca pe un semn de zgârcenie și egoism, de repliere a Bătrânei Doamne în ea însăși. Iar tonul este dat de națiunea cea mai "epuizată" de istorie din interiorul ei, națiunea franceză. Scriu iarăși că un Cioran de mâna a șaptea, o știu, dar... Îmi aduc aminte că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și cu o conștiinciozitate bovină. Bos suetus aratro. Bou deprins cu plugul. Mi-a plăcut întotdeauna să dăruiesc, să mă dăruiesc. Îmi face mult mai multă plăcere să dăruiesc decât să primesc. Nu e altruism, ci tot o formă de egoism, vă asigur. Și nu sunt vorbe goale. Mi-aș fi dat oricând un braț, un rinichi, un plămân ca să-mi salvez soțul. Nu cred însă că mi-aș fi dat și viața. Până aici. Dac-aș fi fost mamă, cred
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ca pe un mijloc de uitare de sine, de acceptare și reconciliere? I.M. Nu cred într-o „unitate primară“. Dragostea mea este legată de realitatea obiectivă, de cunoaștere, de descătușarea din propriul „eu“, de eliberarea de obsesii, de anxietăți, de egoism. (Și Arta, la rândul ei, este legată de toate acestea.) Dragostea împrumută multe forme și multe voci. Cred însă că drumul spre această eliberare presupune un proces de purificare a erosului. A.R. În numele cititorilor revistei Secolul 20, în care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
regimului burghezo-moșieresc și aceea din zilele noastre deosebirea este tot așa de mare și în ce privește eficacitatea ei. Activitatea de cercetare nu era legată de nevoile generale ale maselor. Individualismul, sub diferite forme, care se confundă, de multe ori, cu un egoism cras, constituia trăsătura caracteristică a activității științifice din acele vremuri.“ („Realizări în științele istorice și filologice“, România liberă, 14 mai 1961) „Faptele prezentate aici, sumar și stângaci, explică și justifică ridicarea în masă a țărănimii noastre în primăvara anului 1907
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
numai ambiția părinților de a arăta ce urmași de valoare fuseseră ei în stare să lase în urmă. Acest mod eronat și plin de orgoliu de a privi lucrurile au dus în unele cazuri la adevărate drame. Era vorba de egoismul părinților care pentru a epata, în multe cazuri își sacrificau practic copiii forțându-i să facă ce voiau ei și nu contau dorințele copilului. Voiau să le facă ,,bine” cu forța; ,,știu eu mai bine ce ai de făcut”. În
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fi angrenată în acest joc murdar, adică va fi pervertită pentru niște avantaje oarecare, atunci nu mai sunt speranțe reale de mai bine pentru viitorul apropiat. S-ar putea ca, antrenați fiind de cuvintele escrocilor „profesioniști”, să aleagă instinctul primar, egoismul primitiv care duce societatea la dezastru. Deci, generația tânără trebuie să fie foarte atentă la opțiunea pe care o va lua. Spre deosebire de alte timpuri, astăzi se poate lupta pentru ideea de dreptate și adevăr! Dar dacă vor merge pe un
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Înapoi, Înainte de a-i invidia pe zei am dorit să ne epuizăm pasiunile. Am Întors capul numai cînd am descoperit cum fuge timpul. Zeii nu sînt decît protestul Împotriva morții noastre umane. Trebuie să recunoaștem În ei o formă de egoism și de amînare. Muntele În aproape toate destinele de excepție din lumea greacă există la origină un munte, chemat de exemplu Citeron, unde a fost abandonat la naștere Oedip, sau Pelion, unde Înțeleptul centaur Chiron l-a crescut și l-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
inimă cu un pumnal. Căci tot ce era firesc Înainte Îi apare deodată fără sens lui Narcis. Acum nu mai are nici o importanță iubirea inițială care l-a Împins să se uite mai atent la imaginea sa din apă. Chiar egoismul cel mai tenace nu poate Înainta prin vid și cu atît mai puțin un Însetat de absolutul din sine. Privirea sa emite parcă o radiație funestă care Îl ucide treptat, fibră cu fibră, chipul său din fîntînă devenind conturul propriului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deoarece sufletul e nemuritor și se va reîncarna În alte ființe ori Într-un mineral. Nu-l mai putem Însă crede și trebuie sa avem grijă cum justificăm acest singur paradis... Poate că nu e aici decît o formă de egoism, de a nega morții orice glorie pentru a o risipi În toate detaliile ce ne Înconjoară. Dar nu cred că acest egoism merită să fie condamnat. Și dacă din această pricină aș fi acuzat că folosesc un limbaj prea rațional
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trebuie sa avem grijă cum justificăm acest singur paradis... Poate că nu e aici decît o formă de egoism, de a nega morții orice glorie pentru a o risipi În toate detaliile ce ne Înconjoară. Dar nu cred că acest egoism merită să fie condamnat. Și dacă din această pricină aș fi acuzat că folosesc un limbaj prea rațional, aș răspunde că nu cunosc altul. Cei care atacîndu-l pe Descartes au decapitat statuia rațiunii au rămas dinaintea soclului gol fără să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vieții intrau în acțiune rapid ca un vârtej în mintea lui, devenind o pradă prinsă în ghearele deznădejdii. Ochii îi erau mult mai triști și mult mai tulburi ca de obicei. Într-o zi Carlina îi reproșă: - Leon, e un egoism din partea ta ceea ce faci! Nu ești deloc cooperant! - Știu, știu! Am primit atât de multe din partea ta, iar eu ți-am dat atât de puțin în schimb. - Detest să cred că discuțiile noastre în legătură cu alcoolul mai au vreun rost. - Nu știu ce
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
masă, sau să i se aducă pe tavă un apéro, aici pe biuroul pe care eu scriu acum. A!, copii, copii, ce grea și sălbatică e depărtarea și despărțirea. Fără să vreau mă tânguiesc, dar, credeți-mă, nu e nici egoism, nici dorința despotică de a-mi continua viața, tangibil, văzând trăind pe Monica, ci o boală adâncă cu rădăcini dureroase în mine: dorința inassouvie să te văd, să te aud; mi e groază uneori că nu pot realiza imediat dulcele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întâlni oricând, dar dacă întreținem această atmosferă de țipete de dor o să slăbim amândouă și ne vom îmbolnăvi și ne vom periclita viața. I-am spus că nu îl las să-ți scrie așa ceva și m’a acuzat de gelozii, egoism și nesăbuință. Și eu ți le transmit totuși. Desigur că nu am intenția să te iubesc mai puțin și chiar de m’aș sili să o fac - spre binele nostru - nu aș putea, draga mea Monica. Decât asupra unui lucru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Orl[eanu] și d-na Fot[ino]) și dacă tu începi să te amesteci în povestea asta, riscăm foarte tare să ni se întrerupă acest ultim mijloc de corespondență, fiindcă ceea ce ni se îngăduie este o mare favoare... Nu este egoism feroce din partea mea, ci prudență. Iar eu, care supraviețuiesc la școală din minciună și din prudență, eu, care aș vrea să trec de partea cealaltă a baricadei, eu, care înțeleg că s-a sfârșit totul pentru noi, nu mai am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am petrecut viața iubindu-te. [...] 29 ianuarie [1949], sâmbătă [...] Mouette, iubita mea, te rog, profită de răstimpul ăsta de exil. Fii veselă, eliberează-te de deprimare, fiindcă tu, tu nu ești în primejdie și, fără a vrea să fac elogiul egoismului, Mamie, gândește-te în primul rând la sănătatea ta morală, psihică și fizică, și abia apoi la ce se întâmplă aici. Îți spun deschis, și nu ca să mă laud, că accept orice, numai să poți tu trăi din plin și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chestiunea, e pentru că aș fi vrut să știu că ai pe cineva lângă tine, pe cineva care, la nevoie, m-ar putea înlocui. Să știi că e strigătul inimii mele, dorința mea cea mai fierbinte. Și n-o repet din egoism, ci ca să te apăr, de dincolo de mormânt, împotriva disperării și a trecutului: împotriva mea. Te rog, nu-ți zăvorî inima ca și cum ai spune: „N-am să intru în camera asta decât după teză, n-am să deschid cartea asta decât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sau într-o încruntare, după cum este sau nu este acolo cartea ta poștală. [...] Caloriferul totuși funcționează, dar n am reușit să mă încălzesc toată ziua, să simt căldura aceea bună care te face să te gândești - cu tristețe și cu egoism - la oamenii sărmani, fără cămin și fără lemne. Mi-am zis că poate s-o fi schimbat clima, dar, vai! adevărata iarnă rece și aspră vine încărcată cu tot crivățul din răsărit. Fata mea dragă și mult preaiubită, mi-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
România a fost un Eldorado al tuturor refugiaților și asupri ților din toată lumea. A domnit aici o toleranță religioasă cât se poate de largă și nemărginită, traiul a fost patriarhal, toate trebuințele vieței ieftine ca nicăieri, poporul blând și fără egoism. De aceea au venit În țară lipovenii, bulgarii, grecii, ungurii și izraeliții, mai cu seamă după revoluțiunea din 1848. Astăzi lucrurile s-au schimbat. [...] Egoismul sub numele de apărare națională a inspirat multe res- tricțiuni, Încât străinii nu mai privesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nemărginită, traiul a fost patriarhal, toate trebuințele vieței ieftine ca nicăieri, poporul blând și fără egoism. De aceea au venit În țară lipovenii, bulgarii, grecii, ungurii și izraeliții, mai cu seamă după revoluțiunea din 1848. Astăzi lucrurile s-au schimbat. [...] Egoismul sub numele de apărare națională a inspirat multe res- tricțiuni, Încât străinii nu mai privesc România ca pe o țară unde pot să găsească fericire și un trai bun, mai ușor decât acolo de unde au să vie” <endnote id="(285
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1931) al scriitorului evreu Emil Dorian, criticul notează În 1941 : „Românilor li se recunoaște [În roman] doar calitatea de «popor ospitalier și bun», ceea ce e În fond o slăbiciune, căci asemeni tuturor națiilor civilizate românii trebuie să manifeste un sănătos egoism, curmând definitiv orice imigrație” <endnote id=" (130, p. 851)"/>. În 1935, Mircea Eliade crede că acest tip de reacții, câteodată alarmiste, sunt generate de un „imbecil complex de inferioritate” față de străini. Cu acest prilej, și el glosează pe marginea toleranței
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se spunea că „inteligența jidanului e curat materialistă, ocupându-se numai În găsirea de combinații care Îi pot mări averea personală fără să facă nici un efort fizic, adică fără să furnizeze nici un fel de muncă productivă. Baza acestei inteligențe este egoismul Împins până la exces. Din cauza aceasta, inteligența jidanului, deși intensă, e cu toate acestea mărginită În orizonturi strâmtorate. Astfel se poate explica fenomenul atât de curios că acest popor, care trăiește de mai bine de trei mii de ani și care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Atunci când occidentalii invocau totuși „lașitatea și frica evreului”, era vorba mai degrabă de evreul oriental. Referindu-se la evreii din Orientul Apropiat, englezul Henry Blount (Voyage Into the Levant, 1636) adăuga „lipsa de curaj” la clișeele psihosomatice cunoscute (degenerare fizică, egoism, răutate, Înșelătorie, aptitudini comerciale etc.). „Caracterul evreilor este atât de nefiresc de timid - spunea el -, Încât ei nu pot să lupte În armată. Din acest motiv ei nu sunt nicăieri soldați” <endnote id=" (688, p. 35)"/>. Evreul real la războiul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În anii ’90), evreii devin din victime călăi. Pentru a fi mai convingător, Tudjman a preluat o declarație (despre care știa că e falsă) a unui supraviețuitor sârb din lagăr : „Evreul tot evreu rămâne, până și În lagărul de la Jasenovac... Egoismul, șiretenia, minciuna, zgârcenia și Înșelăciunea sunt principalele lui caracteristici” <endnote id="(852, p. 84 ; 853, p. 61)"/>. Iată cam aceeași zicală folosită de un Ilie Neacșu la sfârșitul anilor ’90 În revista ultra- naționalistă România Mare (nr. 443, 8 ianuarie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]