3,359 matches
-
rezistă. Izbînda d-sale (i-o dorim cît mai deplină, pînă în cele din urmă) va fi a culturii române." Cultură a cărei față e, cu toate relele asemănări cu prezentul, aproape aceea din relatările despre un interbelic al tuturor eleganțelor, rezerva noastră de reverie. De ajuns să citești articolul lui Camil Petrescu, Mihail Sebastian, sau despre prietenia literară. Trebuia să fie nimic mai mult decît o cronică la recent-apărutul Femei, pînă cînd cronicarul află - benignă indiscreție redacțională... - că autorul, cronicar
Cîteva instantanee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8715_a_10040]
-
2005 dnei conf. dr. Doina Moț, director al filialei Timiș a AOR, decizie validată și de Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român. Această distincție recompensează, prin tradiție, personalitatea a cărei activitate s-a impus prin devotament și pricepere, eleganță și eficiență în activitatea de educație olimpică. Premiul, ce se acordă o dată pe an, unei singure persoane, va fi decernat în cadrul unei reuniuni festive ce va fi organizată la București, la o dată ce urmează să fie stabilită. Dna Doina Moț, care
Agenda2006-12-06-1-general7 () [Corola-journal/Journalistic/284881_a_286210]
-
unitate în varietate; - armonia dintre conținut și formă; - adecvarea materialului la temă; - proporția; - echilibrul; - provoacă un sentiment de satisfacție - prezent în toate operele literare. 2. Grațiosul: - armonia și unitatea realizate aparent fără efort; - mișcare ușoară, armonioasă; - suplețe; - delicatețe; - gingășie; - finețe; - eleganță; - atmosferă de joc; - tensiune psihică redusă. Exemplu: Concertul în luncă - V. Alecsandri Somnoroase păsărele - M. Eminescu Nunta Zamfirei - G. Coșbuc Romanță fără ecou - I. Minulescu Sus - L. Blaga 3. Sublimul: - semnifică superioritatea și demnitatea omului; - eroic; - patetic; - grandios; - înălțător; - impunător
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Iași. D. raportor, Pantazi Ghica, dă citire raportului său, pe care d. Maniu îl califică de " Cîntul unei sirene", confundând astfel pe autorul cu o dihanie fabuloasă. Nu ne vom opri mult asupra analizărei acestui document, lucrat cu "zel și eleganță de stil", tot după d. Maniu, care este om competent. Singurul argument constituțional sau mai bine zicând juridic, adică acel a nerespectărei termenului de 21 zile pentru convocarea colegiului electoral, care se invocă, a fost de mai nainte răsturnat de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ci Feți-frumoși de câte șapte luni, de prin aprilie și mai anul curent. Din aceste producțiuni cititorul nostru va învăța multe lucruri frumoase și instructive; va învăța cum, pentru a-ți face pe cineva prieten, trebuie să-l tratezi cu eleganța bâtei și a reteveiului și cum Mărgăriteștii, Pătărlăgenii, Dimancii, ieri încă numiții ignoranți, inepți, neonești, devin de a doua zi niște dulci prieteni cari te susțin și pe cari-i susții, totul, se-nțelege, in majorem Romaniae gloriam. De aceea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
regățean, taică-său, un om cu stare, proprietar de moară sătească, pe undeva prin Teleorman. Avea rude în orașul nostru și de aceea venise aici, în loc să se fi dus la Pitești sau Turnu-Măgurele. Szekely era un ungur distins, de o eleganță deosebită, simpatizat în tot liceul pentru că vorbea românește perfect și preferase liceul nostru în locul celui unguresc. Nu era singurul ungur printre noi, dar era cel mai inteligent și cu cele mai alese maniere. Asanache era băiat de popă de țară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu sânt de treabă deloc, dacă pot păstra în sufletul lor, atât de multă vreme, o jignire, chiar dacă e gravă. Mă trezi din aceste gânduri Petrică: ajunsesem. Locuia pe o stradă apropiată de centru. Ceea ce mă izbi de la început fu eleganța și somptuozitatea intrării (era o intrare laterală, din curte, spre al doilea etaj al clădirii, o vilă impunătoare), scară largă în spirală, cu trepte parcă de marmoră, în orice caz nu erau din ciment obișnuit, cu ferestre imense de o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la atingerea pîrtîei erau răsucite de schior într-o amețitoare cristiană. Un mic sentiment de admirație și invidie mă stăpânea privindu-i cum se adunau în vale unul după altul și se îndreptau apoi spre telescaune, cu acea mișcare de eleganța pe care mersul pe schi ți-o impune chiar dacă pe pământ ferm n-o ai (schiorii pasionați o capătă cu timpul și în mersul obișnuit). Revenirăm în deal. "Cum era înainte fără telescaune?" o întrebai pe Suzy. "Era istovitor, zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i se dăduse voie să plece.., 7 Supus - cel puțin într-un sens al acestui cuvânt - Gosseyn îl urmă pe băiatul-âmpărat, trecând printr-o cameră mare, decorată cu gust. Dar observă că și aici, ca și în apartamentul său polomar, eleganța, care aici era și mai mare. Era oarecum influențată de cerințele zborului în spațiu. Canapelele, mesele, precum și scaunele erau zidite în perete; totul era fixat de podea. Și, sub covorul de sub picioare se simțea rezistența dușumelei metalice de dedesubt. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
viteză prea mare și Opelul s-a zdruncinat ca o ladă de cartofi. În plus, am reușit să pulverizez toată apa pe-o bătrânică ieșită în poartă. Am tras o înjurătură, una din puținele din ultimii ani. Mă stăpâneam cu eleganță, încercând să par sobru și cuviincios, ca un stră-strănepot de boier pașoptist. Sau poate chiar eram. „S-a zis cu băbăciunea!“, a observat Mihnea. „Tocmai a prins baia trimestrială.“ „Nu fiți măgari!“, ne-a admonestat Maria. Ar fi putut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o zi de emoții și fugăreli, mi-am dat seama că nu mai rezist: stomacul își bolborosea nemulțumirea. Trebuia să ies. Maria dormea cu perna în brațe, tânărul Lupu cu sacoșa la piept. Până și hainele lor semănau, aranjate cu eleganță pe spătarul scaunului. Pentru o fracțiune de secundă, m-am simțit gelos. Apoi am cercetat împrejurimile. Camera avea o singură ușă: o împingeai și treceai direct în bucătăria lui Mihnea. Pe-acolo îmi făcusem planul să evadez. Am apăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de fanarioți, toate numele de familie ale clasei boierești se terminau cu ESCU. Poate-i doar o anagramă sau o invenție?“ „Dacă îmi permiteți...“, ne-a întrerupt tânărul Lupu, răsucindu-și mustăcioara. Te lovea cu stilul lui enervant, intervenea cu eleganță, când ți-era lumea mai dragă. „Există.“ Ne-am întors cu toții privirile spre el, parcă și cafeaua se uita acolo. „Domnul respectiv există. E invitatul principal al întâlnirii de la Neptun.“ „Întâlnirea scriitorilor-juriști?“, m-am mirat eu. „Exact. Patronată de Uniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poftelor mele cu-o satisfacție întunecată, dându-mi orice-i ceream și răsplătindu-mi insistența c-un zâmbet mușcător și-o mișcare finală a fundului. Își păstra întotdeauna ultimul cuvânt; mă călărea metodic, robust, stăpânindu-mi plăcerea cu discreție și eleganță, fără a mă umili, dar arătându-mi limpede cine trebuie să iasă învingător. Uneori, consimțea să împărțim puterea, se lăsa încălecată până la capăt, dar zâmbetul se-afla acolo, întipărit între corpurile noastre sau păstrat cu demnitate sub pleoapele închise. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Domnul Dinu păstrase în grijă apartamentul de la etajul întâi, administrația blocului și bunăstarea combinată a fiicei sale și-a celor doi câini. Apartamentul arăta rezonabil (Maria s-a ferit multă vreme să mi-l arate), într-un ușor contrast cu eleganța și stilul ei, venite parcă dintr-o altă lume. Cele trei camere păreau blânde și primitoare, dar singura pe care-o îndrăgeam rămânea ultima: albă, proaspătă, austeră, cu un pat mic, de-o singură persoană, la colț și-un crucifix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
admiram puloverul maro, de mătase cu ochiuri, strâns discret pe talie, fusta lungă cu volane vernil-aurii și pantofii de catifea, cu toc scurt și botul rotunjit, cum se purta pe vremuri. Mă simțeam ca-n romanele lui Camil, însoțit de eleganța discretă a anilor ’30; corpul degaja un aer de austeritate lubrică, o măreție temperată, înfrânată de dificultățile economice și politice ale recesiunii. Chiar și-n mișcarea nelimitată de măști și cuvinte, existau lucruri pe care nu le puteam nici face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
desfășurau așa: să caut sursa disfuncției sau să întrerup jocul înainte ca rolurile să se termine mi-ar fi perturbat liniștea și comoditatea. Stranietatea unora dintre momente, la fel ca farmecul urât al altora, nu mă împiedica să particip cu eleganță și dezinvoltură, convins că nimeni n-are de pierdut. Cât despre povestea cu întăritul sfârcurilor, multă vreme am crezut (sau doar m-am prefăcut) explicația cu frigul de la aerul condiționat, până când, într-o dimineață, zâmbind cum numai femeile cumințite știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vitalian îl pierduse la o partidă de cărți: robust, consolidat, în cercuri concentrice prin care invadatorii nu puteau trece, iar femeile frumoase se rătăceau și rămâneau prizoniere. Capitala Mittel-Europei rezista neatinsă. Armura ei de straturi și epoci o proteja cu eleganța și răceala unui tablou medieval, de care e mai bine să te ferești, dacă nu-l poți aprecia. Doar balegile caleștilor de pe Ring, aplatizate de coloanele interminabile de mașini, mai aminteau că aici se încrucișaseră cândva drumurile habsburgilor cu-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar nu crescusem degeaba alături de Doru, Țurel și ceilalți. Leneveam în tricou lângă Mihnea, cu nasul în calculatorul lui. Rula niște algoritmi, ca de-obicei, bombănind câte-un „băi, nene“ sau „ce kilu’ meu“ printre dinți. Maria îl suporta cu eleganță și înțelepciune, preferând să nu-i răspundă. „Robane, știi, cât ați fost voi plecați de dimineață, am pus cap la cap niște lucruri.“ „N-am fost plecați!“, a sărit Maria, „Măgarul a ieșit singur, m-a încuiat cu perna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru a asigura funcționarea produsului), cheltuieli de mentenanță (întreținere, reparații), transport, depozitare, scoatere din exploatare. Pe lângă acestea, produsele mai sunt individualizate de caracteristici referitoare la aspectele determinate de cultura și așteptările implicite ale consumatorului: stil, modernitate, linia exterioară, aspectul plăcut, eleganța culorilor, a nuanțelor, soluțiile grafice și cromatice, gradul de finisare, estetica produsului. Se adaugă la cele de mai sus caracteristicile de nepoluare a mediului, proprietățile ergonomice. În epoca modernă, produsele nu mai sunt rezultatul activității unui producător singular, patronul unui
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
zbătut să înțeleg realitatea socio-umană. În cărțile și scriitura dânsului am descoperit un model care conjugă armonic plasticitatea expresiei cu rigurozitatea analitică. Prof. univ. dr. Traian Rotariu mi-a fost, fără s-o știe, călăuza metodologică și un reper de eleganță stilistică prin claritatea, simplicitatea și sobrietatea scriiturii sale. Convingerile lor epistemologice, crezul din care se împărtășesc în filosofia științei și viziunea lor comună despre sociologie mi-au structurat propria mea profesiune de credință epistemologică. Prof. univ. dr. Traian Vedinaș m-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care-i o minunăție! Recent m-a impresionat o astfel de mostră, și unde credeți că am găsit-o din întâmplare? În Elveția! Iar aceasta este o scriere simplă, cea mai obișnuită și pură scriere englezească: mai departe de-atât eleganța nu poate merge, totul e splendoare, mărgele, perle; aici nu mai avem ce adăuga; dar iată și o variantă, iarăși franțuzească, pe care am împrumutat-o de la un comis-voiajor francez; e aceeași scriere englezească, dar linia neagră e un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atunci îndrăgi în mod special acest sătuc pierdut în imensitatea stepei, venea aici în fiecare vară, zăbovea câte două sau chiar trei luni și așa se scurse destul de mult timp, patru ani, trăiți în tihnă și fericire, cu bun-gust și eleganță. Odată s-a întâmplat că la începutul iernii, la vreo patru luni după una dintre vizitele estivale ale lui Afanasi Ivanovici la Otradnoe, care de data aceasta nu ținuse decât două săptămâni, se auzi, sau mai bine zis această veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în față ca doi dușmani adevărați... Ha-ha... ha! Voi toți îl urâți pe Burdovski pentru că, după părerea voastră, se poartă urât și dizgrațios cu mama lui, nu-i așa? Așa-i? Așa-i? Doar tuturor vă plac grozav frumusețea și eleganța formelor, numai asta contează, nu-i așa? (De mult bănuiam eu că numai ele contează pentru voi!) Aflați dar că nimeni dintre domniile voastre, poate, nu și-a iubit atât de mult mama ca Burdovski. Prințe, știu că prin Ganecika i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de-a susține concurența manufacturii străine. In această privire am putea releva mai cu seamă încălțămintele și pălăriile. Amândouă ramurile, deși nu bat la ochi prin o mulțime extraordinară de obiecte expuse, se disting însă prin extrema îngrijire și prin eleganța cu cari sunt lucrate exemplarele. Din natura obiectelor expuse se poate constata că meseriașul român are o înclinare hotărâtă pentru lucrări de lux. Rezervîndu-ne plăcuta datorie de-a reveni cu de amăruntul asupra expoziției și de-a lua pe rând
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
transformând totul într-un spectacol plin de dinamism și culoare; o nouă „invitație la bal”, dar la unul cu o figurație de eden primitiv, sugerând o vârstă a unității cosmice originare, ca în aceste Bucurii îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglica nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc înălțimile, ploaia dăruie scoarțe
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]