KorAP: Find »[drukola/base=emblematic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 >

2,539 matches

Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566

în consemnările unor critici, consemnări uneori ironice în cazul lui Tudor Arghezi. "Sculptorul vrea să ridice un monument lui Eminescu, pe cont propriu ... și al publicului benevol (...)263. Sculptorul urma să surprindă într-o simbolistă încercare de sinteză trei vârste emblematice: adolescența, maturitatea și agonia, unde masca mortuară urma să joace un rol esențial. În tripticul nerealizat putem recupera cele trei ipostaze reprezentative care vor fi actualizate de diverșii artiști. Sensibilitatea rodiniană a sculptorului îl orientează către reprezentarea unei figuri daimonice

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
o privire scrutătoare, un titanism al compoziției care nu derivă din dimensiunile, ci din forța imprimată de expresivitatea chipului conlucrează cu sugestia melancolică, cu un tragism ineluctabil, aliaj care conferă nota simbolistă. Fritz Storck realizează câteva sculpturi ale unor figuri emblematice pentru istoria culturii europene, asociate geniului. Este vorba despre Johan Wolfgang Goethe (ronde-bosse în bronz, 65 x 43 x 4,5 cm, semnat și datat pe postament dreapta cu monograma: FS1922, inventar 915500), Friedrich Schiller (ronde- bosse în bronz, 68

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
a sfincșilor și himerelor decadente, care abundă în pictura de sensibilitate simbolistă de la Gustave Moreau la Franz von Stück, de la Alexandre Séon la Jacek Malczewski. Sculptorul pare să se fi detașat de codul simbolico-mitologic consacrat, prin care bufnița o desemnează emblematic pe zeița Pallas Atena, pentru a nu a împrumuta nici altor coduri mitologice, spre exemplu, pe Lilith, zeița ebraică a morții infantile, reprezentată printr-o bufniță. Și Khnopff pictează o serie de himere cu aspect aviar, lipsite de orice indiciu

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
tăcerii (1900). Ambii pictori scot în evidență caracterul de taină fără sfârșit, transformând sfinxul într-o paradigmă a misterului. Un alt numitor comun al acestor tratări este insolitarea umanității în fața enigmei pe care o reprezintă sfinxul. Foarte posibil ca imaginea emblematică pentru acest profil reflexiv, cu un fel de tragism condensat, să-l constituie Eminescu și felul în care acesta utilizează tema geniului în poezii precum "Luceafărul", "Geniu pustiu", "Odă în metru antic" etc. Tânărul sfinx pare adâncit într-o contemplatio

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
avatar al acestuia, reprezentare a unui geniu rău al unei umanități aflate în criză. Aceasta este zona în care poate fi decelată o notă expresionistă a sculpturii sale. De data aceasta, tot ceea ce era distructiv pentru decadenți și simboliști, plasat emblematic sub semnul acestui animal mitologic, sfinxul, și a feminității agresive, este trecut acum în patrimoniul unei masculinități războinice. Petre Oprea citează o foarte interesantă considerație a lui George Călinescu din articolul "Realitate și himere", publicat în Contemporanul, în 1957. "Paciurea

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
a pornit ca imagine a unei femei îmbrățișând tandru gâtul iubitului ei, a fost progresiv transformat în viziunea unei malefice, vampirice, curmând viața"356. În mod evident, ceva s-a schimbat în tratarea unor personaje precum Salomeea sau Judith, prima emblematică pentru instrumentalizarea seducției în vederea uciderii Sfântului Ioan, asociată exercițiului propriei sexualități opuse spiritului și sfințeniei, pe care le incarnează Sfântul Ioan Botezătorul, iar cea de-a doua reprezentând un elogiu adus feminității ca element activ, salvator, unde sexualitatea și seducția

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
ei poartă amprenta unei androginii la care contribuie și un fel de anorexie de factură isterică, o anorexie mentală, pe care Rodolphe Rapetti o asociază câtorva cazuri celebre în epocă, precum cel al lui Elisabeth de Wittelsbach, împărăteasa Austriei, "figură emblematică a instabilității mentale în inima puterii politice"363, precum și cel al lui Rudolf de Habsburg și Maria Vetsera, care se sinucid la Mayerling în 1889, pentru a nu vorbi de celebrul caz al "feminizării" președintelui Schreber. În opinia lui Rodolphe

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
Artă al României constă în faptul că, în cazul ilustrației de copertă, femeia are în dreptul pântecului o floare neagră, o floare tropicală care-i acoperă sexul, sau mai precis i se substituie. Coșmarul pe care-l are Des Esseintes, personajul emblematic al lui Huysmans din romanul În răspăr, relevă această substituție, această metamorfoză a sexului în floare, o floare carnivoră, o vagina dentata, expresie a bolii venerice, a sifilisului. Elementul angosant vine și din faptul că horticultura genitală păstrează nu doar

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
la figurile-portret ale lui Khnopff, spre exemplu, tabloul pe care-l face sorei sale, Marguerite Khnopff, Portretul Margueritei Khnopff (1887), sau femeia care apare într-o litografie, Afișul celei de-a opta Expoziții a lui XX (1891), ceea ce sugerează caracterul emblematic al dominantei posturale. Este vorba de o eleganță împinsă spre severitate fără a deveni austeră, care se precizează atât prin vestimentație o rochie albă care se închide până aproape în dreptul bărbiei și ascunde complet picioarele, după canonul modei din epocă

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
influența seccesionului Münchenez când pictează Ofelia, (ulei pe lemn 0,840 x 0,439 cm, inventar 244, semnat jos, MNAR), se pot sesiza și o serie de stângăcii, dar este un tablou de început al pictorului. Ofelia devine figura feminină emblematică a melancoliei care fuzionează cu nebunia, valorificată astfel în pictura de sensibilitate simbolistă sau prerafaelită de la Prima nebunie a Ofeliei (1884-1888) a lui Dante Gabriel Rosetti și Ophelia (1851-1852) lui Millais la Ofeliile lui John William Waterhouse, de la Ofelia (1891

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
Ioan, și cea a capului lui Orfeu prezentat pe suprafața alcătuită de corzile lirei, se înrudesc simbolic în aceeași arie a imaginarului decadent. Elocvente din acest punct de vedere sunt cele două tablouri ale lui Gustave Moreau conținând aceeași imagine emblematică, Fecioară tracă cu capul lui Orfeu (1865) și Salome în grădină (1878), tablouri care par pictate în oglindă ca variațiuni pe aceeași temă. Asocierea actului crud al lui damnatio capitis cu feminitatea este clar subliniată în ambele tablouri, fecioarele crude

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
alegerea subiectului. Subiecte "Poetice" nu există pentru pictor 432. Și Francisc Șirato remarcă decorul teatralizat, artificialitatea postúrilor, a gesturilor, în aceeași manieră literaturizantă care se constituie, pe un alt versant, ca o trăsătură simbolistă, în măsura în care pictorul încearcă să redea situații emblematice, decupaje ale unei coregrafii hieratice. "D-sa pictează cu predilecție scene din povești cu zâne clorotice, feți frumoși cu gesturi teatrale, convenționale, ce-și plimbă spleen-ul într-un mediu, tot teatral conceput, cu lacuri, lună, nori, stânci, castele etc.

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
etc.) din picturile unui Gustav Klimt, Franz von Stück, Jean Delville, Edvard Munch etc. Ne-a rămas un desen intitulat Ofelia, un chip de fată care pare să plutească cu ochii închiși pe apa unui vis sau a unei reverii. Emblematic pentru personajul feminin circumscris reveriilor simboliste și senzualității Jugendstilului, ea poartă flori în păr. Imaginea Ofeliei e indisociabil legată de elementul floral, așa cum o demonstrează tratările afine ale acestui personaj, rezultat al decupajului dramatic al scenei shakespeariene. Tema era tratată

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
se află în stânga, îngenuncheată pentru a culege flori și gestul acestei femei din anturaj pare să o indice pe mireasă, deși relația nu se stabilește la nivelul privirii. Asemeni miresei, acest personaj feminin are o atitudine devoțională condensată în gestul emblematic. Coregrafia ceremonială face posibilă această deplasare către centrul de semnificație a sensurilor acumulate la periferie. Pictura se desface la rândul ei în trei, asemeni unui triptic, două volete laterale și partea centrală. Lectura se organizează fie pornind de la margine către

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
în trei, asemeni unui triptic, două volete laterale și partea centrală. Lectura se organizează fie pornind de la margine către centru, centripet, fie centrifug, de la centru către periferie. Fiecărui volet îi corespunde un dublu simbolic al miresei, surprins într-o atitudine emblematică. Toate aceste personaje se mișcă într-un spațiu edenic, pe jos se află un covor de flori pe care ele pășesc cu picioarele goale. Deasupra, într-un balcon elementul arhitectonic este la rândul său prezent, oferind în oglindă locul menit

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
Indépendants. În 1890 are loc scindarea Societății Artiștilor Francezi, iar în 1891 apare un alt salon al cărui nume revendică secesiunea, Salon de refusés. În 1900 este constituită Société Nouvelle, condusă de Gabriel Mourney și după el de Rodin, personaj emblematic pentru arta simbolistă și pentru înnoirea limbajului sculpturii, artist frecventat un timp și de Constantin Brâncuși. La începutul secolului au loc unele din cele mai importante expoziții colective: Van Gogh (1901), Lautrec (1902), Seurat, Van Gogh, Manet (1905), Gauguin (1906

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
474. Rops definește excelent nu propria sa inaderență la un program estetic, ci spiritul noii grupări, deschis inovației, experimentului. În opinia lui Philippe Roberts-Jones475, generația care a creat Les XX a reușit să impună patru mari artiști belgieni: Fernand Khnopff, emblematic pentru simbolismul belgian și european, James Ensor, legat deopotrivă de simbolism și cultivând un expresionism incipient, neoimpresioniștii Théo van Rysselberghe și Guillaume Vogels. Artiștii simboliști erau percepuți ca un grup aparte în revista L'Art Moderne, în 1888. Khnopff, De

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
contestări, sau, dimpotrivă, exaltări conduse de critici profesioniști sau de literați deveniți redutabili critici de artă Baudelaire, Huysmans, Péladan, Lemmonier, Apollinaire etc. în lipsa unei tradiții configurate la nivelul receptării estetice, a unor repere sigure, poate cu excepția lui Nicolae Grigorescu, figură emblematică pentru desprinderea de pictura academică, opțiunile estetice rămân cantonate în zona unor modele exemplare, legate de mediul formativ occidental al fiecăruia dintre artiști. Opțiunile privind eliberarea artei de canonul academic și intrarea ei pe poarta modernității nu fac sistem la

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
Bacante etc. În afară de un Hors textes, Studiu pentru Lira lui Orfeu, studiu realizat pentru tabloul cu același nume expus în 1898, Al. Séon apare în revistă cu un mic desen ilustrând o Himeră. Elev al lui Puvis de Chavannes, personalitate emblematică pentru simbolism în artele plastice, Al. Séon (1855-1917) este elogiat și pentru pictura murală, fiind socotit drept un maestru al frescelor și un artist-intelectual, prezentat drept un estet recluzat în turnul său de fildeș. Altfel, pictorul era asociat cu salonul

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
pagina 26 și cea a D-nei S. Roguska 513, "Siestă" la pagina 30. Mircea Demetriad numele îi este ortografiat uneori Dimitriad semnează un articol despre Friedrich Nietzsche. Revista reușește să dobândească coeziune și prin familiarizarea publicului românesc cu aceste figuri emblematice ale culturii europene a timpului. Se poate observa, însă, o lectură de sensibilitate franceză a lui Nietzsche, al cărui "Supraom" devine pentru anarhiști un model al revoltatului lipsit de prejudecăți, al rebelului fără cauză, al aristocratului "de drept divin". Alexandru

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
în cadrul acestei etnii. Vermont își dirijează modelul pentru a obține poza unei senzualități convenționale, spre deosebire de Cecilia Cuțescu-Storc,k care îi conferă modelului o totală libertate, în linia unei dezinvolturi pe care o scontează, fotografiind acel gest memorabil, genuin, acea atitudine emblematică, extrasă pitorescului, senzualității, sau oricărei alte contingențe. Pictorul vizează în primul rând cuprinderea în poza adoptată de model a unei dimensiuni senzuale. În Țigancă florăreasă (ulei pe pânză, P.N. 2283, Bacău 1915, 1,195 x 0,756 cm), fata stă

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
Ion Totu, în "Pocăința Salomeii" 536, apariția Salomeii se face după tipicul decadent, în cadrul orgiastic al curții imperiale. Ca și în piesa lui Oscar Wilde, Salomeea dansează dansul celor șapte văluri, care prefigurează fiecare o dimensiune sau un moment înscris emblematic în ritualul-coregrafic al dansatoarei, transformată în preoteasă a unui cult păgân. Fiecare văl circumscrie fascinul Salomeii într-un registru cosmologic, așa cum zaimful lui Tanit reprezintă condiția sacerdotală a lui Salammbô, în romanul omonim al lui Gustave Flaubert. Plăcerea și cruzimea

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
compus poemul Salomeea 539 în urma acestei experiențe de neuitat: poemul îi este dedicat lui Alexandru Bogdan-Pitești. Fictiv sau nu, episodul biografic, infuzat cu sadismul anecdoticii malițioase de conte cruelle à la Villiers de l'Isle Adam sau Catulle Mendès devine emblematic, dat fiind faptul că Salomeea chintesențializează cruzimea asociată artei, fie ea și coregrafice. Scriitorul debutase sub semnul unei deconstrucții a simbolismului în formula unor prozopoeme cu ludicul și în spiritul avangardei, Figurile de ceară, în 1912, iar Salomeea apărea în

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
unei balustrade trebuia să exprime unitatea întregului"569. Arhitectul ar fi dorit să extindă principiile Gesamtkunstwerk la scara unui oraș întreg. La rândul său, Gabriele D'Annunzio își amenajează o casă menită să servească drept templu închinat propriei sale personalități emblematice pentru cultura națională italiană. Își și intitulează "villa" la care începe modificările în 1920, "Vittoriale degli Italiani", o altă "maison théâtrale" concepută după spiritul și sensibilitatea locatarului ca și casa lui Moreau, reprezentând și un fel de legat testamentar autocelebrativ

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
orice senzualitate de expresie literară, sunt puse în relație cu maladivul, reflectat în felul în care esteții își decorează saloanele pentru a întreține deopotrivă și leacul și otrava sau, în accepția pe care Jacques Derrida o conferă termenului, pharmakonul decadent. Emblematic pentru felul în care literatura și arta sunt recuperate în spațiul pe care artiștii îl locuiesc sunt trei personalități distincte: poetul Alexandru Macedonski, socotit și fondatorul școlii simboliste în literatura română și patronul unui cenaclu de poezie, Alexandru Bogdan-Pitești, patron

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]