2,531 matches
-
este vorba de Iorga". Odată cu instituirea Statului Național Liberal, Rădulescu a schimbat registrul și s-a repezit să-l sfîșie pe Iorga, aflat acum fără apărare. Iorga devenea acum "nu numai autorul moral al persecutării Legiunii, ci și un partizan entuziast al crimei, al uciderii fără judecată... Iorga este un profesor care se bucura atunci cînd studenții lui cădeau morți sub grindina de gloanțe etc." Referirile la Iorga ca dascălul neamului erau întotdeauna puse în bătaie de joc între ghilimele și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vol. II, p.132 166 BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 32,1906, Documentele 59 și 63 167 Volumele 37, 38, 39, 40 și 41 ale corepondenței lui Iorga din 1906 includ zeci de scrisori care conțin laude și aprecieri entuziaste ale acțiunii sale din fața Teatrului Național 168 "Le Temps", Paris, 15 aprilie 1906 și O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 130 169 The European Right: An Historical Profile, H. Roger și E. Weber, editori, Berkeley / Los
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
face o remarcă disprețuitoare la adresa lui Argetoianu 48 Memorii, vol. VI, pp. 94-98, 158 și 179 49 Arhivele familiei Iorga-Pippidi 50 Memorii, vol. VI, pp. 173-177, 311, 318 51 Iorga, Doi ani de restaurare, p. 21 52 Iorga a primit telegrame entuziaste de la Marconi și de la Președintele Mazaryk, care scria: "Ce bine că unii profesori au supraviețuit Războiului cel Mare!" Iorga, Credința mea, București, 1931, p. 169. Gheorghe Brătianu, deși aparținea Noii Școli, voia să-l sprijine pe Iorga, dar n-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1948 și 1952. O sută patruzeci și cinci de „echipe de productivitate europene” au sosit În Statele Unite numai din martie până În iulie 1951, de cele mai multe ori alcătuite din bărbați (rareori femei) care nu puseseră niciodată piciorul În afara Europei. Între timp, entuziaștii susținători ai programului New Deal din structura Organizației pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), Înființată În 1948 ca vehicul pentru fondurile ERP, propovăduiau printre colegii lor europeni libertatea comerțului, colaborarea internațională și integrarea interstatală. Aceste presiuni americane au avut inițial un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vest, și chiar Înaintea primului război mondial se afirma ocazional, din idealism, că viitorul Europei stătea În unirea părților ei disparate. Războiul Însuși, În loc să spulbere asemenea viziuni optimiste, părea să le fi alimentat: după cum insista Aristide Briand, politician francez și entuziast autor de propuneri și pacte europene, venise timpul ca vechile rivalități să fie uitate, iar oamenii să gândească, să vorbească și să simtă ca niște europeni. În 1924, economistul francez Charles Gide și alți semnatari de pe tot continentul au lansat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
11); pe comuniștii evrei din Est se putea conta, mai mult decât pe oricine, pentru realizarea planurilor lui Stalin. În primii ani postbelici, Stalin nu a manifestat nici o ostilitate față de subordonații săi evrei. La Națiunile Unite, URSS era un suporter entuziast al proiectului sionist, favorizând crearea unui stat evreiesc În Orientul Mijlociu ca piedică pentru ambițiile imperiale britanice. Acasă, Stalin Încuviința activitatea Comitetului Antifascist Evreiesc, format În timpul războiului pentru a mobiliza opinia evreiască din URSS și (mai ales) din exterior În timpul luptei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu putea rămâne În afara relațiilor internaționale, Îndeosebi În raporturile cu vecinii ei mari, iar pierderea Indoneziei amintea la timp statutul real al Olandei: un stat european mic și vulnerabil. De voie, de nevoie, olandezii s-au trasnformat În susținători extrem de entuziaști ai integrării economice (și mai târziu politice) europene. Dar acest proces n-a fost simplu și nici nu s-a manifestat ca o schimbare bruscă În sensibilitatea națiunii. Până În primăvara anului 1951, planurile și cheltuielile militare ale guvernelor olandeze postbelice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timpul marii Revoluții franceze. Pe 15 mai, la 48 de ore după ce Încă un guvern francez, condus de Pierre Pfimlin, fusese Învestit la Paris, generalul Raoul Salan, comandantul militar francez În Algeria, striga numele lui de Gaulle În fața unei mulțimi entuziaste adunată În Forumul din Alger. De Gaulle Însuși, care, după retragerea din viața publică În satul Colombey din estul Franței, evitase orice declarații, a apărut În public la 19 mai, pentru o conferință de presă. Rebelii Înarmați au preluat controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rugat, generalul a preluat postul pe 1 iunie; În ziua următoare, Adunarea Națională a hotărât prin vot să Îi confere puteri depline. Prima sa acțiune a fost să zboare la Alger, unde pe 4 iunie a anunțat oracular, unei mulțimi entuziaste, formată din soldați care Îl aclamau și europeni plini de recunoștință:Je vous ai compris („V-am Înțeles”). Noul lider francez Îi Înțelesese Într-adevăr pe suporterii săi algerieni, chiar mai bine decât Își imaginau ei. Era foarte popular printre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Roma pe considerente „naționale”, În timp ce unii socialiști și radicali de stânga (inclusiv Pierre Mendès-France) s-au opus formării unei „Europe mici”, fără prezența liniștitoare a Marii Britanii. În Germania, Ludwig Erhard, ministrul Economiei În guvernul lui Adenauer și un adept entuziast al comerțului liber, s-a opus „uniunii vamale” neomercantiliste, care ar fi putut să afecteze legăturile Germaniei cu Marea Britanie, să restricționeze fluxurile comerciale și să dea peste cap prețurile. În viziunea lui Erhard, CEE era „un nonsens macroeconomic”. Cum observa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trebuia să-și inverseze prioritățile dacă dorea să-și atingă scopul. Dorința lui Willy Brandt de a renunța la convențiile politicii vest-germane se baza În mare parte pe experiența lui ca primar al Berlinului de Vest. Nu Întâmplător cei mai entuziaști susținători ai Ostpolitik În toate formele ei erau foști primari ai Berlinului: Brandt, Richard von Weizsäcker, viitorul președinte al federației, și Hans-Jochen Vogel, succesorul lui Brandt la conducerea SPD. Acestor oameni le era clar că Aliații vestici nu-și vor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îl tulburau pe Spínola (instinctele lui conservatoare erau la antipodul proiectelor radicale ale colegilor lui mai tineri) - așa Încât, În septembrie 1974, a demisionat. În următoarele paisprezece luni, Portugalia a părut că se Îndreaptă spre o adevărată revoluție socială. Cu sprijinul entuziast al MFA și PCP (intransigentul Partid Comunist Leninist condus de Álvaro Cunhal), băncile și industriile au fost naționalizate și s-a demarat o amplă reformă agrară, mai ales În Alentejo, grânarul din sudul Portugaliei, unde pământul era Încă În proprietatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inseparabile În cultura politică radicală a Franței: simpla victorie În alegeri implica o apropiată confruntare socială. Precum Marx, stânga franceză identifica orice schimbare veritabilă cu revoluția politică În general și marea Revoluție franceză În particular. S-au făcut așadar comparații entuziaste cu 1871 și chiar 1791. Ce spusese Mitterrand În campanie era perfect compatibil cu interpretările celor mai febrili susținători. Ca să neutralizeze comuniștii și aripa stângă a propriului partid, Mitterrand le furase straiul revoluționar. În campania electorală crease așteptări pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proprietatea statului (părțile neprofitabile pe care cumpărătorii particulari nu le doreau rămâneau, de regulă, proprietate de stat), injecția de capital din vânzarea acțiunilor putea fi folosită pentru viitoare investiții. Din acest motiv, chiar și managerii din sectorul public erau adepți entuziaști ai privatizării parțiale; altfel, profiturile lor n-ar fi servit decât la cârpirea găurilor bugetare. Forma și amploarea proprietății de stat varia considerabil În Europa. Sectorul public industrial era cel mai redus În Olanda, Danemarca și Suedia și cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de justificat deoarece (din nou: pentru majoritatea oamenilor obișnuiți) nu părea necesară. Nu te puteai aștepta decât la „fapte neeroice, realiste”. Discursul intelectualilor se adresa mai mult celorlalți intelectuali decât Întregii comunități: În unele cazuri, ei Își rectificau implicit pozițiile entuziaste din trecut. Mai mult, ei erau urmașii (În unele cazuri, copiii) clasei conducătoare din prima generație a puterii socialiste - iar educația și privilegiile s-au transmis destul de eficient de-a lungul generațiilor, Îndeosebi În Polonia și Ungaria. Prin urmare, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rece a readus În prim-plan un pericol disproporționat față de problemele aflate În dispută - sau de intențiile participanților. În Europa Occidentală a reînviat mișcarea antinucleară pentru pace, Întărită acum de o nouă generație de activiști „verzi”. În Marea Britanie, un amestec entuziast și tipic englezesc de feministe, ecologiști și anarhiști, Împreună cu prietenii și cunoștințele lor, au organizat un asediu prelungit asupra bazei de rachete de croazieră de la Greenham Common, spre stupefacția greu-Încercatei garnizoane americane. Cea mai puternică opoziție s-a Înregistrat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult Înainte de a pierde puterea, Gorbaciov ieșise din grațiile opiniei publice. Dar numai acasă: În alte părți, „Gorbimania” era În floare. În vizitele tot mai dese peste hotare, Gorbaciov era copleșit cu onoruri de politicienii vest-europeni și aclamat de mulțimi entuziaste. Către sfârșitul anului 1988, Margaret Thatcher, care se număra printre cei mai Înflăcărați suporteri ai lui Gorbaciov, a proclamat „sfârșitul” Războiului Rece. În Europa de Est această afirmație ar fi putut părea hazardată - dar și acolo Mihail Gorbaciov era extrem de popular. „Democrațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economia RDG se află Între primele zece din lume (oaspetelui Mihail Gorbaciov i-a scăpat un pufnit sonor). Un domeniu În care regimul excela era fabricarea și exportul de date false: mulți observatori occidentali Îl credeau pe Honecker. Cei mai entuziaști admiratori ai RDG se aflau chiar În Germania Federală. Succesul vizibil al Ostpolitik În dezamorsarea tensiunilor și Înlesnirea comunicațiilor interumane și economice dintre cele două jumătăți ale Germaniei a făcut ca Întreaga clasă politică să spere În prelungirea sa pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost ales președinte al Adunării Federale. Președinția i-a revenit lui Václav Havel - o idee atât de neverosimilă cu doar cinci săptămâni mai Înainte, Încât el a respins-o cu blândețe când a fost propusă pentru prima dată de mulțimile entuziaste de pe străzile Pragăi: Havel na Hrad! („Havel la Palat!”). Pe 7 decembrie, dramaturgul a conchis totuși că acceptarea postului ar putea facilita ieșirea țării din comunism. Pe 28-29 decembrie, același parlament comunist care aprobase automat legislația care Îi condamna la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revolta Împotriva părinților Îndepărtați de credință și care Își căuta rădăcinile În moștenirea mai veche a Islamului otoman. Elita mediului de afaceri și a profesiilor liberale din Turcia se găsea În proporție covârșitoare În orașul european Istanbul și se identifica entuziast cu codul vestimentar, cultura și practicile occidentale. Ca și alți estici ambițioși, ei vedeau În Europa - În valorile, instituțiile, piețele și carierele europene - singurul viitor posibil pentru ei și pentru țara lor situată ambivalent. Scopul lor era limpede: să evadeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rețea națională de cinémathèques unde rulau și erau păstrate filme clasice și moderne. Dacă În Germania marea artă era declarat cosmopolită (Vladimir Derevianko, directorul rus al Operei-Balet din Dresda, Îi comanda lucrări coregrafului american William Forsythe pentru un public german entuziast), subvențiile pentru artă În Franța aveau ca scop conservarea și etalarea tezaurului național: celebra exception culturelle. Era un adevăr general acceptat că marea cultură păstra În Franța o funcție pedagogică; canonul teatral, mai ales, era inculcat sistematic prin programa națională
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însă părerile lor despre războiul din sud-estul Asiei nu s-au transformat atunci În aversiune față de americani sau America În general. Patruzeci de ani mai târziu, exista pe tot continentul (și nu În ultimul rând printre britanici, Înfuriați de identificarea entuziastă a premierului cu aliații americani) o impresie generală că America a luat-o pe calea greșită - sau, cum insistau unii, că fusese dintotdeauna pe o cale greșită. Mai mult: calitățile presupus „neamericane” ale Europei s-au transformat peste noapte În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trebuie îndeplinite de persoana care urmează să ocupe un anumit post, pentru ca în felul acesta să se mărească valoarea relativă a postului; folosirea unor fraze fără sens în redactarea profilurilor personale sau a unor calificative fără valoare, ca de exemplu: „entuziast”, „cu aptitudini de comunicare”, „bine motivat”, „excelent coleg” etc.; introducerea în descrierea cerințelor sau a profilurilor personale a unor criterii restrictive nejustificate. De exemplu, mulți oameni consideră limitările de vârstă o formă de discriminare, ca acelea legate de sex sau
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
romantic, sentimental. Profesional pot fi orientate către cultură, artă, dans, muzică, poezie sau fotografie. Cei care manifestă acest tip de dispoziție sunt orientați spre viitor, valorifică foarte mult latura emoțională a vieții și pun preț pe legăturile afective. Se manifestă entuziast În susținerea punctelor de vedere și se bazează pe argumente afective. Tipul orientat spre perfecțiune. Oamenii care manifestă acest tip de dispoziție de consum sunt cătători ai securității. Sunt persoane evaluatoare și protective. Se prezintă celorlalți ca oamnei de Încredere
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
adaptabilitate. Comportamentul de consumare se poate exprima prin cuvântul „spectacol”. Persoanele cu dispoziție spre căutarea de senzații au Încredere În forțele proprii și deasemenea În conceptul de cumpărare și posesie materială. În rolul de consumator aceste persoane sunt cele mai entuziaste dintre toate cele patru tipuri. Atunci când se lansează noi tendințe În modă căutătorii de senzații sunt primii care le Încearcă și Împărtășesc bucuria apropiaților. Tendința care se manifestă dominant În structura lor de personalitate este aceea de a genera impact
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]