2,616 matches
-
o nouă putere, o nouă ideologie dominantă”. Nicolae Constantinescu identifică o ,,antropologie de dinaintea antropologiei” În munca de teren sau În opera câtorva dintre marii etnografi și folcloriști români de la sfârșitul veacului al XIX-lea și Începutul secolului XX. Astfel, studiile etnografice ale lui Simion Florea Marian despre ciclul vieții la români - Nașterea la Români, Nunta la Români, Moartea la Români (1890-1892) - ar prefigura concluziile lui Arnold van Gennep din Les rites de passage (1909). Tudor Pamfile ar fi practicat o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Șepu. La rândul său, folcloristul Dimitrie Caracostea ,,a Îmbrățișat teoria funcționalistă” independent de B. Malinowski, E. Durkheim sau A.R. Radcliffe-Brown. Ținând tot de ,,preistoria antropologiei românești”, cercetările folclorice ale lui Petru Caraman asupra tatuajului la români citează numeroase surse etnografice și istorice asupra originilor acestei practici, Între care F. Ratzel și E.B. Taylor. Giovanni Pizza face mai Întâi o corelație Între ritualul ,,căderii Rusaliilor” descris de Mircea Eliade (1970) și tarantismul din Puglia studiat de Ernesto de Martino (1961), pe
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lamentației funerare. Argumentul lor este găsit În procesul de ,,replăsmuire folclorică” a unor motive și elemente ,,mitico-magice” creștine și păgâne, la nivelul comunităților țărănești din România. Observarea și analiza detaliată a unui ceremonial de Înmormântare din Budești-Maramureș (1994) reprezintă temeiul etnografic al studiului lui I. Benga și O. Benga. Ritualul funerar apare astfel drept un ,,ritual al vieții”, din moment ce el asigură nu doar destinul postum al celui răposat, ci și ,,supraviețuirea” celor vii. În acest punct, concluziile autoarelor concordă cu Înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mineriade În Valea Jiului, față de inițiative private, reconversie ocupațională rurală, emigrație și stabilitate familială În Făgăraș. D. Kideckel și colegii săi constată astfel o ,,variabilitate intra și interregională” În România, fapt esențial În considerarea unor ,,programe distincte de investiții regionale”. Analiza etnografică in situ afirmă așadar un rol ,,angajat”, practic al antropologiei, ca, de pildă, În recomandarea privind aplicarea legislației muncii pentru limitarea muncii ,,la negru” În Făgăraș sau investițiile În infrastructură și diversificarea pieței muncii În Valea Jiului. Cristina Papa și Veronica
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rol ,,angajat”, practic al antropologiei, ca, de pildă, În recomandarea privind aplicarea legislației muncii pentru limitarea muncii ,,la negru” În Făgăraș sau investițiile În infrastructură și diversificarea pieței muncii În Valea Jiului. Cristina Papa și Veronica Redini Își aleg ca ,,obiect” etnografic, oamenii de afaceri ,,transmigranți” din România. Datele de teren provin din zonele Timișoara și Cluj-Napoca și privesc Întreprinzători italieni din industria textilă, de Îmbrăcăminte, Încălțăminte și sectorul lemnului. Autoarele aplică noțiunile de cosmopolitism (Hannerz, 2001) și transmigrație (Glick Schiller, Basch
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Dincolo de preferințele terminologice și de tribulațiile naționaliste ale acestora, practica antropologică central, și est-europeană Își află Însă și Însemnate repere epistemologice. Opțiunea pentru anthropology at home (În raport cu anthropology abroad) este, În acest sens, relevantă fie pentru nevoia valorificării propriului material etnografic (cf. Magdalena Elchinova, Bulgaria), fie din considerente etnocentrice (cf. R. Muršič, Slovenia), fie dintr-o filiație sociologică și coabitare cu bioantropologia (cf. G. Geană, România). Procesul de ,,denativizare” a antropologiei din Europa Central-Răsăriteană (G. Geană) este Încă la Începuturile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Verdery, The Political Lives of Dead Bodies. Reburial and Postsocialist Change (1994). Dintre concluziile autorilor, am reținut observația lui Kürti despre ,,incertitudinea proiectului” unei antropologii postsocialiste În Est, distincte de perspectiva occidentală, ca și recomandarea lui Skalník pentru o muncă etnografică de echipă În regiune, În condițiile În care antropologii străini scriu despre națiuni Întregi pe baza unei ,,experiențe de teren limitate”, ,,nu au În mod automat o mai bună percepție”, iar În Europa Centrală și Răsăriteană ,,subiecții [cercetării] Înțeleg, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și etnice, deschizând o eră nouă pentru viitorime. Așa precum Lavoisier descoperind un dinte a putut, bazându-se pe axioma corelației, să reconstituie un pleziozaurus sau un pterodactil antediluvian, Dvs. pornind de la premize juste ați scos la suprafață adevărate revelațiuni etnografice. La fel se încondeiau ouăle, cojoacele și păpușile de cârpă; la fel se înfloreau ștergarele, maramele și velințele; la fel cusăturile, covoarele și lăicerele; la fel se încrustau fluierele, cavalele și toiegele; la fel se alcătuiau uneltele rudimentare de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
public foarte bine definit: instituțiile de cercetare și de învățământ. Interviurile tratează teme precum: sângele, consangvinitate și structură socială, moștenirea științifică a Școlii sociologice de la București inițiate de Dimitrie Gusti, cercetarea socială românească din perioada regimului comunist, muzee și colecții etnografice din România comunistă, descoperirea meșterilor țărani din România înainte și după 1989. Lucrarea este captivantă prin bogăția și ineditul informațiilor despre propria persoană și despre oamenii cu care Paul H. Stahl a lucrat și pe care i-a îndrăgit. Paul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
obține ca una dintre echipele studențești să-și desfășoare activitatea în satul amintit. În 1936, Dodeștii sunt gazda unei alte echipe. Corespondența pe care o publicăm atestă acest aspect inedit al activității scriitorului. Victor Ion Popa se interesează de activitățile etnografice oferite de satul din partea de sud a Moldovei. Materialul documentar va fi utilizat în monografia „Dodești - un sat de răzeși din Moldova de Jos”, rămasă în manuscris. Scrisorile ce urmează arată și un alt aspect a activității scriitorului. Este vorba
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93469]
-
fost adunate de S. în volumul Realități, apărut în 1894. Încercarea de roman istoric Inimi de femeie. Strănepotul lui Țepeș, publicată în 1904-1905 în foiletonul ziarului „Adevărul”, e o construcție compozită, cuprinzând cam tot ce intră în rețeta genului: secvențe etnografice (nunta, botezul) și folclorice (legenda Meșterului Manole, miracolul icoanei făcătoare de minuni), aventură complicată, amintind romanul de mistere, scene erotice, momente de exaltare eroică etc. Narațiunea e plasată în vremea lui Neagoe Basarab, în anii în care acesta construiește mănăstirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
oameni de diferite pregătiri să colaboreze. Condon descrie trei abordări în studiul Comunicării interculturale: etnografia, etnocentrismul și echitatea.19 Fiecare se asociază cu diferite discipline, limbi, slogane, și deși se încearcă să fie tratate separat, ele se întrepătrund. Pentru domeniul etnografic se are în vedere opera lui Edward Hall, cel care a situat comportamentul uman în context. Antropologia și lingvistica sunt influențele acestei abordări, cultura și comunicarea sunt aproape invizibile. Accentul în abordarea etnografică cade pe descoperirea sensurilor în termenii dinamicii
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
tratate separat, ele se întrepătrund. Pentru domeniul etnografic se are în vedere opera lui Edward Hall, cel care a situat comportamentul uman în context. Antropologia și lingvistica sunt influențele acestei abordări, cultura și comunicarea sunt aproape invizibile. Accentul în abordarea etnografică cade pe descoperirea sensurilor în termenii dinamicii specifice a oamenilor, adică cultura. Se presupune că nu suntem conștienți de ceea ce spunem sau facem, pentru că toate aceste lucruri devin rapid o rutină. Metodologia acestei abordări etnografice este de a face studii
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
aproape invizibile. Accentul în abordarea etnografică cade pe descoperirea sensurilor în termenii dinamicii specifice a oamenilor, adică cultura. Se presupune că nu suntem conștienți de ceea ce spunem sau facem, pentru că toate aceste lucruri devin rapid o rutină. Metodologia acestei abordări etnografice este de a face studii de caz și de a se îndrepta spre studiul oamenilor. Abordarea etnografică a fost preferată în studiile interculturale pentru că este cea mai detașată emoțional (participarea trebuie să fie obiectivă, etnograful este interesat de a aduna
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cultura. Se presupune că nu suntem conștienți de ceea ce spunem sau facem, pentru că toate aceste lucruri devin rapid o rutină. Metodologia acestei abordări etnografice este de a face studii de caz și de a se îndrepta spre studiul oamenilor. Abordarea etnografică a fost preferată în studiile interculturale pentru că este cea mai detașată emoțional (participarea trebuie să fie obiectivă, etnograful este interesat de a aduna, a înregistra fapte) și a fost considerată cea mai profesionistă abordare. Condon vede studiul etnocentrismului axându-se
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Intercultural Communication Annual, editat de Alberto Gonzalez și Dolores V. Tanno încearcă să identifice și să confrunte provocările în ceea ce privește criticile acțiunii retorice atunci când studiul conține tradiții și practici culturale, dorindu-se crearea de posibilități critice interculturale. Perspective critice specifice (postmoderne, etnografice, istorice) sunt relaționate cu criticismul retoric intercultural. În Handbook of International and Intercultural Communication, 2001, editorii Gudykunst și Bella Mody explorează comunicarea cross-cultural, interculturală și internațională, și dezvoltarea comunicării. În 2003 a apărut Cross-Cultural and Intercultural Communication, editat de Gudykunst
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
acelorași legi istorice. Modelul explicativ dezvoltat de antropologii secolului al XIX-lea sfârșește și de o manieră mult mai netă decât în secolul al XVIII-lea, în măsura în care el este în același timp mai bine informat și respectă mai mult realitatea etnografică în aceeași contradicție care caracteriza schema de dezvoltare presupusă de teoreticienii Luminilor: "este vorba în continuare de a subsuma evoluția ansamblului societăților umane în mișcarea istorică abuziv universalizată a unei culturi particulare, subiect privilegiat și predestinat al procesului civilizator, deci
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
această destinație aprobându-se prin legea bugetului de stat pe anul respectiv. CULTURĂ Politicile culturale pentru minorități au obiective precum folosirea și păstrarea limbii/limbilor minoritare, păstrarea/dezvoltarea culturii scrise și a mass-media etnice, păstrarea patrimoniului material (colecții muzeale și etnografice), păstrarea patrimoniul imaterial (artele spectacolului, meșteșuguri tradiționale, tezaure umane vii, sărbători, festivaluri). At��t politicile culturale pentru ansamblul populației, cât și elementele specifice pentru minoritățile etnice, se bazează pe câteva principii precum participarea populației la activitățile culturale, idealul egalității accesului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239021_a_240350]
-
În ochii tăi e cer senin de vară/ Și fermecata mea copilărie/ Mi-o readuci de tine-ademenită...” ( Când seara-n ceasuri de singurătate). Panourile reprezentând scene rurale sunt diafane, transparente; nu e satul transilvan al lui Coșbuc, cu particularitățile lui etnografice și sociale, ci satul ca tablou general, nelocalizat, într-o perspectivă deschisă reveriei. Tratate în frescă, la suprafață, figurile umane par lipsite de nervi și sânge, rămase undeva în trecut. „Frumoasă de nespus”, bunica e o suavă amintire. Imaginea ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
de ceremonii este sumară și incompletă (spre exemplu, În mod neașteptat, Catherine Bell ignoră un rit de amploarea pelerinajului!). În schimb, literatura de specialitate cunoaște nenumărate lucrări consacrate diverselor tipuri de comportamente rituale sau de constructe mitice. Cele mai multe sunt descrieri etnografice ale manifestărilor simbolice specifice unui colectivități sau unui grup de colectivități. Altele sunt Încercări de a extinde aria teoretică și de a Îngloba aceste descrieri, prin comparație și prin abstractizarea trăsăturilor comune, Într-o clasă mai largă. Chiar dacă aceste sinteze
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
scientificității” metodelor ei. Aceste dezbateri, violente și patimașe uneori, au creat nu numai un curent de idei, ci și o antropologie paralelă (dacă nu chiar o antiantropologie prin vehemența negației) - „critică”, „reflexivă”, „interpretativă”, „postmodernistă”. Începută printr-o reflecție asupra autorității etnografice, această dezbatere a ajuns să pună la Îndoială chiar legitimitatea antropologiei ca știință: astfel, s-a negat statutul de știință al antropologiei. Altfel spus, capacitatea sa de a oferi cunoștințe, empiric verificabile, și generalizări, coerent construite, care să conducă la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
spre exemplu, ideea că poetul Verlaine Își scria poeziile numai În stare de beție. Primele două familii de sensuri sunt utilizate mai ales În antropologia culturală (primul În studiile de mitologie comparată, al doilea cu predilecție În cercetările de tip etnografic). Sensul extins apare În multe investigații de tip sociologic, iar sensul abuziv În studiile literare, În semiotică, În politologie sau În cultural studies. Cele mai multe dintre definițiile pe care le consider adecvate perspectivei antropologice și ancorate Într-o investigare substanțială a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
doua reflectează asupra lor” (J. Pépin, 1958, p. 33). Pentru că nu poate fi culeasă, În integralitatea ei, direct, pe un anumit teren (dintr-o societate „primitivă”, „folclorică” sau din „arhivele” civilizațiilor antice), mitologia nu apare În fața cercetătorului ca o evidență etnografică (asemenea mitului sau actelor rituale), ci, mai degrabă, ca un construct secund, produs de un proces de organizare și interpretare, construct care Își ascunde Însă cu grijă caracterul elaborat și care se prezintă ca fenomen originar, „autentic”. Este Însă greu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o experiență cu adevărat religioasă, pentru că ea se deosebește de experiența ordinară, de viața de zi cu zi (M. Eliade, 1968, p. 139). Ideea că individualitatea mitului derivă dintr-un conținut aparte pare a fi susținută de două argumente: unul etnografic și altul metodologic. Primul se bazează pe identificarea, În diferite culturi, a unor sisteme de clasificare asemănătoare cu cele prin care noi separăm mitul de povestirile obișnuite (după modelul distincției antice dintre mythos și epos). Al doilea pornește de la tradițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
social dramas (V. Turner), public events (D. Handelman) sau performances (R. Schechner). Pentru majoritatea autorilor, conceptul de rit este sinonim cu cel de ceremonie - cu toate acestea, există și savanți care susțin că ritul și ceremonia se referă la realități etnografice distincte. Aceste dificultăți conceptuale derivă din ambiguitatea structurală a universului ritual: pe de o parte, acesta beneficiază de o vizibilitate șocantă (oricine, chiar și outsider, poate identifica o manifestare ceremonială) și, pe de altă parte, de o obscuritate a semnificațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]