2,623 matches
-
el a cedat presiunii familiei și s-a căsătorit cu o mireasă potrivită rangului său. Relațiile dintre cei doi frați, deși cordiale, nu au fost niciodată calde. În 1867 Marele Duce Vladimir a fost numit președinte de onoare al Societății Etnografice ruse. În același an el și-a însoțit tatăl și fratele Alexandru la Târgul Mondial de la Paris, unde tatăl său a fost împușcat de un naționalist polonez. În 1871 el a vizitat regiunea Caucazului, Georgia, Cecenia și Daghestan cu tatăl
Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315338_a_316667]
-
Cele mai importante reparații (restaurări s-au mai realizat în 1960 și 1988) au avut loc în 1975, când a fost refăcut acoperișul și s-a înlocuit tavanul. Persoane implicate în organizarea expoziției tematice a muzeului și în colecționarea obiectelor etnografice necesare organizării expoziției au fost: Z. Grigoriu (descendent al povestitorului), preotul Cosma (preotul satului Humulești). Construcția a fost restaurată în 1937 prin grija lui Nicolae Iorga. Alte restaurări s-au efectuat în: 1960, 1975, 1988. Expune obiecte care au aparținut
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
încăperi micuțe și o tindă. Intrarea scundă este adăpostită de ploile repezi printr-o prispă lată de câteva palme, iar în spatele casei un acoperământ de scânduri cu pantă repede protejează mai multe obiecte gospodărești și unelte agricole cu certă valoare etnografică. În prima încăpere, care este cea mai mare și fiind camera în care locuia familia se află covata pentru copilul mic, hainele de sărbătoare așezate pe culmi și lada de zestre a mamei Smaranda. În dreapta de cum intrăm se observă lavița
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
scrisori, cărți poștale cu autograf, fotocopii ale manuscriselor, fotografii și 14 lucrări de grafică, realizate de plasticianul Eugen Taru pentru ilustrarea ediției din 1949 a "Amintirilor din copilărie". Persoane implicate în organizarea expoziției tematice a muzeului și în colecționarea obiectelor etnografice necesare organizării expoziției au fost: Z. Grigoriu (descendent al povestitorului) și preotul Cosma (preotul satului Humulești). Accesul către muzeu este reprezentat de DN15C. Această rută face legătura între Târgu Neamț și reședința de județ, Piatra Neamț.
Casa memorială „Ion Creangă” din Humulești () [Corola-website/Science/317309_a_318638]
-
a-și expune ideile, de a-și clarifica nelămuririle prin discuții cu regizorii și protagoniștii, oferind publicului o apropiere mai mare de realitățile umane. Pe lângă fluxul de filme și prezentări, festivalul găzduiește spectacole de muzică și dans din diferite zone etnografice, expoziții de fotografie și nu în ultimul rând workshopuri susținute de profesioniști pentru cei interesați să aprofudeze procesul de creație al filmului documentar. Ediția "Astra Film Fest" 2009 înseamnă totodată jubileul festivalului, are loc între 26 octombrie și 1 noiembrie
Festivalul Astra Film () [Corola-website/Science/317430_a_318759]
-
este un fost han medieval construit la mijlocul secolului al XVII-lea în centrul orașului Suceava, pe Strada Ciprian Porumbescu nr. 5. În prezent, aici funcționează Muzeul Etnografic „Hanul Domnesc” din Suceava. Hanul Domnesc, azi Muzeu Etnografic, a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, la numărul 171, având codul . este una dintre cele mai vechi clădiri civile din oraș. Ea are două
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
este un fost han medieval construit la mijlocul secolului al XVII-lea în centrul orașului Suceava, pe Strada Ciprian Porumbescu nr. 5. În prezent, aici funcționează Muzeul Etnografic „Hanul Domnesc” din Suceava. Hanul Domnesc, azi Muzeu Etnografic, a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, la numărul 171, având codul . este una dintre cele mai vechi clădiri civile din oraș. Ea are două nivele (parter și etaj), construite în perioade diferite. În
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
28 iunie 1968, în clădirea fostului han s-a deschis Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Suceava. În anul 1982 expoziția permanentă a fost reorganizată având ca idee de bază tematică reprezentarea complexă a celor șase zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Humor, Rădăuți, Câmpulung și bazinul Dornelor. Clădirea a devenit apoi sediul Muzeului Etnografic al Bucovinei. Clădirea fostului Han Domnesc a fost revendicată în instanță de către Ustinia Colomenschi, moștenitoarea foștilor proprietari ai imobilului. În anul 2004 Tribunalul
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
Muzeului Județean Suceava. În anul 1982 expoziția permanentă a fost reorganizată având ca idee de bază tematică reprezentarea complexă a celor șase zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Humor, Rădăuți, Câmpulung și bazinul Dornelor. Clădirea a devenit apoi sediul Muzeului Etnografic al Bucovinei. Clădirea fostului Han Domnesc a fost revendicată în instanță de către Ustinia Colomenschi, moștenitoarea foștilor proprietari ai imobilului. În anul 2004 Tribunalul Suceava a respins solicitarea de retrocedare pe motiv că imobilul făcea parte din categoria clădirilor de utilitate
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
butoaie pentru băuturi și pentru alimente, iar în a doua încăpere este amenajată o cramă cu mese și laițe cu obiecte din lemn și ceramică. La etajul clădirii sunt expuse piese importante de etnografie și artă populară din principalele zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Humor, Câmpulung și bazinul Dornelor. Sunt de menționat țesături (ștergare, traiste, costume tradiționale, scoarțe, lăicere), haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale), obiecte din lemn (furcă de tors, blidare, tacâmuri), obiecte de ceramică neagră
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
cu poale), obiecte din lemn (furcă de tors, blidare, tacâmuri), obiecte de ceramică neagră de Marginea și de ceramică smălțuită de Rădăuți, salbele de zestre, ornamente de mărgele, coarne pentru praf de pușcă etc. În prezent, muzeul are denumirea Muzeul Etnografic „Hanul Domnesc” din Suceava, aparținând și fiind administrat de Muzeul Bucovinei.
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
pasivă. Ei capturau animalele în gropi, cu capcane diverse, cu lațuri, cu curse metalice, declanșate de un arc. Vânătoarea cu arme de foc constituia apanajul nobilimii, dar era practicată și în zonele de țărani liberi, cu atribuții militare. În Muzeul Etnografic al Transilvaniei sunt expuse piese legate de practicarea de către țărani a vânătorii pasive (cu capcane) și active (cu arme albe și de arme de foc).
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
oraș în prima jumătate a secolului al XX-lea), Teatrul de Vară, Cinematograful „Tineretului” și Hotelul „Langer”. Cu toate acestea, câteva clădiri au supraviețuit până astăzi și au statutul de monumente istorice și de arhitectură: Hanul Domnesc (care găzduiește Muzeul Etnografic și reprezintă cea mai veche clădire civică ce s-a păstrat în întregime din Suceava), Muzeul de Științele Naturii, Muzeul Bucovinei (cu secțiile de istorie și de artă), Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”, Colegiul Național „Ștefan cel Mare”, Palatul Administrativ
Centru, Suceava () [Corola-website/Science/328915_a_330244]
-
urmare, „conceptul Piast” a fost acceptat de milioane de polonezi și este în continuare acceptat de numeroși polonezi în zilele noastre. Mai mult chiar, „conceptul Piast” a fost utilizat pentru convingerea Puterilor Aliate, care găseau relativ complicată definirea unui „teritoriu etnografic” polonez, să accepte că ar fi fost profund nedrept să nu „retrocedeze teritoriile”. Datorită faptului că Teritoriile Recuperate au fost sub dominația germană sau prusacă pentru mai multe secole, multe dintre evenimentele petrecute aici au fost considerate în Polonia postvelică
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
pentru sporturi de iarnă. Culmile domoale acoperite de păduri pășuni și finețe, dispunerea în trepte a formelor de relief și peisajul agropastoral conferă pitoresc și armonie peisagitică, iar în plus este un loc ce adaugă la aspectele naturale reale calități etnografice. Obiectivele turistice sînt numeroase. Municipiul Vatra Dornei cu poziție relativ centrală, este singurul centru cu servicii de bază al destinației fiind și un centru consacrat atît pentru turismul balnear cât și o stațiune de schi și are o capacitate de
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
fost propuse metode noi, bazate pe analiza de probe de activitate ale utilizatorilor de sistem. În prezent, activitatea în laboratoare și o parte a metodelor noi este parte din ingineria de utilizare, care face parte din ingineria factorilor umani. Analiza etnografică: Folosind metode derivate din etnografie , acest proces se concentrează pe respectarea utilizării tehnologiei într-un mediu practic. Este o metodă calitativă și de observație, care se concentrează pe experiența și presiunile "lumii reale", precum și pe utilizarea de tehnologii sau medii
Factorul uman () [Corola-website/Science/325929_a_327258]
-
pe lemn, din anul 1833, șapte icoane pe sticlă din sec.XIX. Prin grija preotului Viorel Nan, înanul 2008 casa-muzeu a fost restaurată din temelii și secția religioasă existentă a fost reamenajată, iar în anii 2010-2011 a înființat o secție etnografică în alte două camere. Au fost achiziționate obiecte de uz casnic, industrie locală, port popular, tehnică, din localitățile: Hălmagiu, Bănești, Groși, Luncșoara, Tălagiu, Țărmure, remarcându-se cu cele mai substanțiale donații familiile: Tat Floare, Iorga Marin, Șandru Sabin, More Ștefan
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
veri au dus meșteșugul mai departe dezvoltând două ateliere de valoare în municipiul Rădăuți. Florin Colibaba a creat motive noi, călătorind la târguri de profil din străinătate unde a obținut mai multe premii. Atelierul său se află în incinta Muzeului Etnografic din Rădăuți. Verișorul său, Marcel Colibaba, a creat ceramică după modelul bunicului, participând doar la Târgul Olarilor din Rădăuți. O altă ceramistă din familia Colibaba a fost Olimpia (1959-1999), care se specializase în pictatul icoanelor pe sticlă, lucrând și ouă
Atelierul de ceramică Colibaba () [Corola-website/Science/323629_a_324958]
-
în primăvara anului 1945, ea a scris o operetă cu titlul " Le Verfügbar aux Enfers", o comedie descriind viața nefericită a deținuților din lagăr, pentru a-i ajuta pe ceilalți supraviețuitori să se distreze, fiind în același timp o analiză etnografică precisă a lagărului de concentrare. În anii '50 ai secolului al XX-lea, în cursul Războiului Algerian de Independență, Tillion a activat pe postul de consilier pentru politici sociale al guvernului francez în Algeria, ajutând guvernul să înființeze "Centre Sociale
Germaine Tillion () [Corola-website/Science/323242_a_324571]
-
încrețite la gât, au și elemente aparte în croială: ciupag, fodor, platcă. Ornamentele sunt specifice: în tablă, ciocănele, picături, umeraș, 'peste cot' etc. „Costumul românesc este un monument în sensul propriu al cuvântului. El nu stă în căsuța sociologică sau etnografică a îmbrăcămintei, ci în linie cu piramidele egiptene, cu catedralele franceze și cu digurile Olandei. El are acest drept pentru că este o probă adusă la maturitatea existenței unei civilizații închegate. El este una din mărturiile vizibile și tangibile ale civilizației
Ie (vestimentație) () [Corola-website/Science/324222_a_325551]
-
editura Constantin Gebauer " Cântecul ciobanului", altă melodie notată de la același lăutar. În 1897 se retrage de la conducerea propriului taraf. În 1898 îi transmite compozitorului Tiberiu Brediceanu numeroase melodii ce aveau să-i servească drept inspirație în niște piese scurte ("Poemul etnografic", "Ardeleana" și "Iederea"), prelucrate în caietele sale „Jocuri românești pentru pian”. În 1899, compozitorul Ion Vidu, publică piesa vocală "Ana Lugojana", în colecția „Severina”. Moare la data de 25 ianuarie 1903 la Lugoj, orb, într-o iarnă cumplită.
Nică Iancu Iancovici () [Corola-website/Science/324284_a_325613]
-
sunt așezate de-a lungul peretelui de vest; tribunele de lemn, cu balustradele lor pictate, datează din 1717, iar stranele de pe latura de sud din 1783. Acest mobilier pictat rustic conferă o notă aparte, intimă, interiorului, prezentând totodată o valoare etnografică. Din incinta ovală a secolului XIII s-au păstrat sectoarele de sud, est și nord-est, zidul din piatră de râu și de câmp, atingând între 5,5-7 m înălțime. Poarta a fost probabil întotdeauna situată în sud-est, drumul urcând spre
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
câteva lupte de mică anvergură, mica forță de apărare poloneză a fost aproape cu totul îndepărtată." În 1919, chestiunea a fost luată în discuție la Paris în fața reprezentanților țărilor Antantei. Watt afirmă că polonezii și-au motivat revendicările pe motive etnografice și că cehii și le-au motivat prin nevoia de cărbunele din Teschen, util pentru a influența acțiunile Austriei și Ungariei, ale căror capitale erau alimentate cu cărbune din ducat. Watt a trecut cu vederea minoritatea cehă din zonă și
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
renumit pictor muralist și pictor de icoane pe lemn care a activat în Transilvania timp de peste șase decenii, în a doua parte a secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea. În călătoriile sale de cunoaștere etnografică și cultură a Ardealului de la începutul secolului al XX-lea, Nicolae Iorga a evocat, între primii, figura unui mare și vestit pictor de biserici și de icoane Simeon Silaghi Zugravu, stârnind preocupările similare ale unui istoric ardelean, Ștefan Meteș, un
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
și folclor (1945), cu Romulus Vuia. Toate titlurile poartă calificativul "Magna cum laude". A ocupat de timpuriu posturi universitare, a fost director al Secției de Artă Populară a Muzeului Național de Artă și Arheologie din București, apoi director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Urmează o perioadă de 20 de ani în care profesorul Pavelescu, din cauza condițiilor politice, își desfășoară activitatea în învățământul de cultură generală, predând la școlile din Sebeșul de Jos, Săliște și Cisnădie. Din 1972 revine în mediul universitar
Gheorghe Pavelescu () [Corola-website/Science/325613_a_326942]