3,103 matches
-
arătătorul inimii, / primește-mă sub razele tale!“ (Urcior de lut) Autorul este, fără îndoială, un om sensibil și bine intenționat. Dar acțiunea lui de decorare a existenței nu are nici o legătură cu poezia. Aflat la nesfârșit într-o stare de extaz, el dezvoltă o retorică a proslăvirii care devine repede plictisitoare. În plus, generează și asocieri de un comic involuntar. Cum adică „în mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp“? O lacrimă, fie și frământată de timp, nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
metafizică - și povestește într-un stil tenebros ce simte. În plus, în mod frecvent realitatea descrisă este sordid-licențioasă, fără nici o justificare estetică: „și-astfel din adevăr se născu molusca și pocnind începu să se vorbească - fuckme • spermatozoidul varsă negru în extazul geamătului • admirați vaginul meu anal - ooooooîoîo - o!“ Era bine ca autorul să scrie numai două-trei poeme de acest fel, iar după aceea să ia un antinevralgic. O poezie și mai trăsnită ne propune Viorel Savin, care într-un volum intitulat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
debordant, agitația aproape de nesuportat care venea din capacitatea de a te descrie drept un american al secolului douăzeci era la dispoziția tuturor. Tuturor celor ce aveau ochi să citească ziarele sau să se uite la televizor, tuturor celor ce Împărtășeau extazul colectiv de știri, crize, putere. Fiecăruia i se dădea pe măsura excitabilității. Dar poate că era un lucru ce mergea și mai adânc. Omenirea se privea și se descria pe sine prin Însăși Întorsăturile propriului destin. Ea Însăși subiect, trăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fusese aproape omorât În bătaie. Trebuise să ridice corpuri moarte de pe sine. Disperat! Târându-se afară. O inimă ce sta să explodeze! O, odios! Apoi chiar el aflase cum se simte să iei o viață. Aflase că poate fi un extaz. Se ridică. Era plăcut aici - lumina lămpii, camera lui personală. Adunase aici, În jurul său un soi de intimitate foarte plăcută. Dar se ridică. Nu se odihnea, așa că putea foarte bine să se ducă la spital. Nepotul său Gruner avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de natură moartă erau de două ori moarte, autobuzul care-l adusese de la aeroportul Kennedy fusese o limuzină; autostrăzile Îl Întâmpinaseră ca pe un astronaut Încărcat de glorie și Își privea În față Karyera cu dinți rânjiți, lucioși, Într-un extaz din cele mai disperate. (Ca să facă pereche cu rusescul Karyera, aveai nevoie de rusescul Extass!) El și Wallace făceau deja afaceri Împreună. Eisen făcea etichete pentru copaci și tufe. Îi arătară lui Sammler eșantioanele: QUERCUS și ULMUS, În litere gotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Meu!“ sau porunca lui Dumnezeu către Ioșua: Hazak! Cu oarecare interes Sammler Îl urmări cum Înșiră aceste bucăți grosolane, fără noimă. După fiecare, o pauză, timp În care fața cunoscătorului era examinată cu atenție pentru a-i descoperi reacția de extaz evident cuvenită. Aceste pirite de fier, ce-și aveau locul pe fundul Mării Moarte. — Și ce e asta, Eisen, un tanc, să Înțeleg, un tanc Sherman? — O metaforă pentru un tanc. Nimic nu e literal În creația mea. — Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Își dădu brusc seama că ceea ce Îi unea pe toți era beatitudinea prezenței. Ca și cum - da - binecuvântați sunt cei prezenți. Sunt aici, și totuși nu sunt aici. Sunt prezenți și În același timp absenți. Prin urmare, așteptau În acea stare de extaz. Ce privilegiu suprem! Și nu era decât Eisen să pună capăt Încăierării. Care, până la urmă, era o Încăierare ciudată. Sammler nu credea că negrul avea să-l sugrume pe Feffer până Îl lăsa lat; avea doar să continue să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să mă scoată din minți. Doar nu vrei să-mi spui că Elya a auzit asta la radio! — Nu, n-a auzit. Deja cobora cu liftul. — Și zici că Wallace nu e rănit? — Wallace e În al noulea cer. În extaz. A trebuit să Îi pună copci pe obraz. — Înțeleg. O să rămână cu cicatrice. Ce poveste Îngrozitoare! — Îi plângi prea mult de milă. — Recunosc că toată părerea asta de rău pentru oameni te poate epuiza. Pe de altă parte, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ideologie aici, ci despre adeziunea la conduitele politice ale unor persoane sau grupuri concrete. Situația istoricului în acest moment, din câte îmi pot da seama după reacțiile sale publice din ultima vreme și după acest dialog, este cumva comparabilă cu extazul pe care l-ar încerca un mare cronicar sportiv dacă i s-ar permite, pentru un scurt interval de timp, să alcătuiască echipa națională de fotbal. Scuzată-mi fie comparația rudimentară, dar în destule momente post-raport istoricul și-a consumat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Împins sânii Înainte cu un gest de transfigurare simulată. E grețos, a zis Farah. Eu plec imediat, Johan. Nu-mi pasă dacă vii sau nu. Femeia se lupta cu pitonul, care o Încolăcise strâns. Chipul ei exprima totodată durere și extaz. Johan nu se dumirea dacă era prefăcătorie ori adevărată durere. și-a făcut loc prin mulțime, prin amestecul penibil de fluierături și de aplauze cu care era Însoțit fiecare gest exagerat de pe scenă. Nu s-a uitat În urmă. A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
măsura. E în noi ceva mai adânc decât noi înșine. Suntem separați de prăpăstii lăuntrice de netrecut și, totuși, viața ne pune alături: femei, bărbați, copii, sensibili, insensibili, indiferenți, credincioși, atei, frumoși urâți, scunzi, înalți... În adânc, nu există decât extazul creativ al Vieții și expresiile lui sunt multiple. Nu există, nu este Real decât Unul - Multiplu, restul nu suntem. Există numai înțelegerea, fără a judeca, fără a alege. Exista doar Martorul, starea de martor. Ceea ce te doare, mi-a spus
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
a înghețului frustrat și el de lumi invizibile ne va conduce harul spre un UNIVERS înjumătățit de întrebări. Cine să fie pe acea PARDOSEALĂ A HAZARDULUI, dacă nu această noapte cu toate viețile ei de iubire, prin nesomnul vândut unui EXTAZ FLĂMÂND DE DORURI ȘI VIEȚI ÎNSINGURATE unde o simfonie a visului îmi tresare sufletul și-mi preschimbă întunericul în lumină. Dezordinea vieților albe într-o totală ordine și pentru ca să fiu, Eu, atât de CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cunună de stele, cu genele nopților, pe-un trup ce e vers și m-apasă prin țărâna de dragoste vie, sub un cer de iubire ce-mi știe, și gândul și ziua și CEASUL și TIMPUL și SOMNUL și însăși EXTAZUL, EL știe și vede-n distanțe de ani. Mă las purtată de vreme. Prin culorile universului, ce-mi îngenunchiază durerea în trăiri de zbor milenar. DELIR IMPOSIBIL OPREȘTE DOAMNE noaptea, să pot să iubesc iubirea, Să pot să iubesc NINSOAREA
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
continuă să scrie pe un nor de CEAȚĂ la fel de ARSĂ ÎN MEMORIA CORALILOR de unde o mare de doruri învinge în capcanele geroase ale întâmplărilor Dar și ciudățenia de chipuri albastre și de cuvinte albastre răstignite în amorțeala licorilor aglomerate-n extazuri mâloase de lumi. Și lumea e o CONTEMPLARE DE SPIRIT de lumini și infernale iubiri, iubiri separate de glasuri, iubiri separate de ploi, iubiri separate de altele noastre iubiri prin desprinse Trupuri de aer. DUREREA EXTAZULUI DUREREA EXTAZULUI Oamenii fără
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
amorțeala licorilor aglomerate-n extazuri mâloase de lumi. Și lumea e o CONTEMPLARE DE SPIRIT de lumini și infernale iubiri, iubiri separate de glasuri, iubiri separate de ploi, iubiri separate de altele noastre iubiri prin desprinse Trupuri de aer. DUREREA EXTAZULUI DUREREA EXTAZULUI Oamenii fără SPIRITUL DIVIN, își pun întrebări și câteodată încearcă să definească negarea IMPOSIBILULUI, ca o rătăcire într-o simplitate fără ieșire a unui CONCEPT. Dar ADEVĂRUL e pe jumătate dureros și pe jumătate neînțeles, de aceste ființe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aglomerate-n extazuri mâloase de lumi. Și lumea e o CONTEMPLARE DE SPIRIT de lumini și infernale iubiri, iubiri separate de glasuri, iubiri separate de ploi, iubiri separate de altele noastre iubiri prin desprinse Trupuri de aer. DUREREA EXTAZULUI DUREREA EXTAZULUI Oamenii fără SPIRITUL DIVIN, își pun întrebări și câteodată încearcă să definească negarea IMPOSIBILULUI, ca o rătăcire într-o simplitate fără ieșire a unui CONCEPT. Dar ADEVĂRUL e pe jumătate dureros și pe jumătate neînțeles, de aceste ființe lipsite de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
va mai ucide-n cuvinte, și nimeni nu va mai putea să-ți mai facă vre-un rău, deoarece toți vor fi îngropați într-o țărână a UNIVERSULUI, unde Sori te vor proteja pentru o EVADARE ASTRALĂ desprinsă din DUREREA EXTAZULUI RĂUTĂCIUNILE TIMPULUI Nu am desfăcut lumina să văd unde îmi este destinul. Știam despre întuneric că e un Hazard în care zac cei muritori și nelegiuiți ai infernului. Dar astăzi m-am decis pe ce fior de gând să-mi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Am trecut prin ceruri de vis să pot să pipăi UNIVERSUL cu o AȘCHIE DE NOAPTE UCISĂ. Distanța dintre plânsul surd al iubirilor și foamea de scrumurile albe ce au venit, să-mi liniștească pentru un timp imposibila sensibilitate a extazului, ce a separat NEBUNIA de o altă NEBUNIE, cea care era îmbrăcată în negru și alb al unui DELIR UCIS, de o Zdreanță de umbre. Înserările dor, pământul îmi doare, lacrimile dor, iar APUSUL de UMBRE mă vinde. Undeva o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dori nemurirea va trebui să înghită culorile anilor așa de ușor încât în ideea arderii să rămână un amestec de suflete. DE-ATÂTA DECEMBRIE Mi-am dus viața în umezeala unor aripi de vis cu gesturi palpabile de-a lungul extazului dureros și înfometat înlăuntru-mi... Frumoasele mele deprinderi cleveteau Cu furia surdă a pietrei pământului, ros de pe tălpile cuvintelor... O lume foșnise peste veacuri Și cine mai știe despre sângele îngropat despre pruncii ce nu s-au mai născut datorită
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
O lumină de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet de sori din suflet de noapte Și năvălindu-mi trupul cu-o flacără ninsă, Prin TÂMPLA DE NOAPTE, doar nepătrunsul fior, Întuneric, extaz, prin AGONICUL DOR, O mare de vise prin noapte să-mi spună, Că lumina uitării, e rănită în țărmul durerii. Că lumina din iubire e un pământ de IERTARE. Din ABURUL CE SE RIDICĂ spre cer; Dumnezeu veghează o viață
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rezolve ei problema minciunii la întrebarea: "Unde ai fost?" S-a stins la un moment dat relația lor. Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că petrecusem prea multe momente mișto împreună. Nu poți compara plăcerea voleiului pe plajă cu extazul descoperirii planetei. Mai ales că eu fusesem cel desemnat să fiu IARNA, vara ei. Și dovada faptului că noi am avut viață împreună e și faptul că acum relația noastră este perfectă, indiferent de cu cine ne împărțim viața. Ne
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ucide și imaginez scenarii care de care mai violente. Faptele devin aproape reale și, de fiecare dată, cruzimea mea se infectează de tandrețe. Împlîntarea pumnalului se cere dublată de o mîngîiere. Trebuia s-o fi făcut atunci cînd, în voluptatea extazului, stiletul ar fi pătruns două suflete dintr-o singură mișcare. Așa, supraviețuirea mea lîngă cadavrul ei nu m-ar întoarce decît la nobila problemă a sinuciderii. E revoltător cum, în plină viață, lumea poate exista coerent iar eu, nu. Căci
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă sufoce. Ce minunat ar fi să-mi pot popula caverna sufletului doar cu încrîncenări și gelozii locale, să repopulez un univers interior cu atîta viață încît lumea din jur să-mi pară săracă și să-mi consum nenorocirea și extazul într-un mod suficient ca fericirea celor pierduți în propriile lor minți rătăcite. „-Nu, tinere,” -îmi șoptește din nou în ureche gura celui din spital-„cînd reușești să te închizi în lumea ta, deja ai dăruit vieții totul. Iar dobîndirea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu se pot găsi. Numai cu totul întîmplător, printr-o coincidență incredibilă din milioane de întîlniri, cele două jumătăți se întîlnesc din nou. Trebuie să fie o mișcare sălbatică atunci cînd se întîmplă un astfel de lucru, un moment de extaz atît de mare că timpul se oprește din nou. Uneori mă gîndesc că David și cu mine eram două astfel de particule. Nici măcar nu știu dacă-mi amintesc bine povestea și dacă această căutare a celeilalte jumătăți are vreo legătură
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Întuneric și nu are nici cea mai mică șansă să ajungă la lumină. Din acest motiv, demonstrat de știința voastră, după prima doză de drog, care reprezintă Nirvana, atingerea absolutului preț de o secundă, niciun drogat nu mai poate atinge extazul primar. Din simplul motiv că prima oară corpul fizic nu este afectat, este prima doză care Îi provoacă plăcere, dar ceea ce resimte după echivalează cu o foarte mare agresiune asupra corpului. Urmează decăderea, urmează intrarea În Întuneric. Iar faptul că
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]