KorAP: Find »[drukola/base=farfurie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...199 >

4,972 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

pe un ton ascuțit: — O să stai la masă pîn-o să mănînci ultima fărîmă. Sau: Așteaptă tu, pînă o să-i spun lui taică-tu, drăguțule. Atunci el lua o bucățică, o mesteca fără să-i simtă gustul și o vomita în farfurie. Apoi se încuia în dormitorul din spate. Uneori, maică-sa venea la ușă și spunea: „Nu vrei să mănînci nici măcar o bucățică? De dragul meu?“ Atunci, Thaw, simțindu-se crud striga: „Nu!“ și se ducea la fereastră să se uite la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
la plăcinta ciobănească adusă la masă în seara aceea. în cele din urmă, arătă cu degetul și întrebă: — Poți să-mi dai o porție? Doamna Thaw se uită la soțul ei, apoi luă lingura și-i trînti o bucățoaie în farfurie. El privi lung terciul de cartofi cu bucățele de morcov, varză și carne tocată prin el și se întrebă dacă și creierul arată așa. Gustă un pic, temător, plimbînd mîncarea prin gură cu limba. Era bună, așa că mîncă tot și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Se simțea încrezător și hotărît, pentru că citise o carte intitulată Tînărul naturalist și intenționa să-și noteze toate lucrurile interesante. Pietrișul luneca spre stîncile abrupte între care se aflau bolovani și băltoace. Se ghemui lîngă o băltoacă de dimensiunea unei farfurii de supă și se uită în ea încruntîndu-se. La fundul apei cristaline văzu trei pietricele, o mică anemonă de culoarea ficatului crud, un smoc de ierburi și cîțiva melci de mare; melcii erau oliv sau violet-închis, și i se păru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
iar doamna Thaw a obținut un post de vînzătoare într-un magazin, după-amiaza. Curînd a început să se simtă foarte obosită și să sufere de depresii, despre care doctorul credea că erau efectul schimbării stilului de viață. Seara, după ce strîngea farfuriile și ceștile de ceai, cosea sau tricota, uitîndu-se din cînd în cînd la Thaw, care stătea încruntat cu un manual în față sau își trecea degetele peste frunte sau obraji. Ea făcea comentarii pe seama lipsei lui de atenție. Nu lucrezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
confortabilă și ordonată. înte garderob, dulapul de perete, masă și scaune rămînea un spațiu îngust. Rufele întinse la uscat pe o sfoară prinsă de tavan aruncau umbre pe șemineu, iar pe masă erau rămășițele cinei. Doamna Coulter începu să ducă farfuriile la chiuvetă, iar Thaw se așeză lîngă foc și se uită lung la nișa unde se afla patul. Tatăl lui Coulter zăcea acolo, cu umerii sprijiniți de perne, și cu fața lui masivă, răbdătoare, oarbă și încrețită întoarsă ușor spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lîngă Macbeth, fără să i se dea mare atenție. Sunetele de mișcare sau de conversație, care veneau de la mesele apropiate se estompau și se depărtau, dar cele minore, din vecinătate îrespirația lui Macbeth, o linguriță care se atingea de o farfurie) erau amplificate și deslușite. Molly Tierney apăru în raza lui vizuală. Culorile părului, pielii, gurii și rochiei deveniră tot mai limpezi, ca ale unei figuri dintr-un vitraliu, cu lumina crescînd în spatele ei. Clipă de clipă, corpul ei căpăta semnificația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
din interiorul capului. Ceea ce simțeai ca gust, mîngîiere, vis și gînd putea fi vizualizat ca o masă inteligent articulată de gunoi. Ieși repede din ceainărie încercînd să vadă numai dușumeaua pe care mergea. Acasă rămase în bucătărie după cină, punînd farfurii prin dulapuri uneori, dar stînd mai cu seamă nemișcat, cu gura deschisă și înspăimîntat. Domnul Thaw intră în încăpere și zise nerăbdător: — Nu ai terminat încă? Ești aici de o jumătate de oră. Sînt o companie atît de dezagreabilă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ei se căscă o tăcere periculoasă. El răsuflă adînc și se opri, ținîndu-și respirația. Aș putea... să mănînc la masa ta? — Desigur, Duncan. Ea îi zîmbi atît de blînd, încît simți că nu spusese nimic deplasat sau ciudat. își luară farfuriile la masă și mîncară lîngă Janet Weir și alte cîteva fete atrăgătoare și primitoare. îi plăcu prînzul pentru că era mai ușor să vorbești cu mai multe fete decît cu una singură, dar cînd Janet plecă să-și ia țigări, veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o cameră cu o canapea desfăcută în mijloc. își scoaseră hainele și rămaseră în chiloți și maieu, își traseră șosetele și se vîrîră sub păturile aspre. O auziră pe Janet întorcîndu-se și făcînd ceva în bucătărie, apoi intră cu trei farfurii cu pere înăbușite și frișcă. Mîncă la marginea patului, iar cînd Thaw și Drummond se întinseră, se înfășură într-o haină kaki și se trînti la picioarele lor cu pisoiul ghemuit lîngă burtă. — Acum m-aș da jos din pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Mirosul de varză fiartă venind din măruntaiele clădirii îi sugeră o idee. Imediat după prînz, se duse în aleea din spatele bisericii, unde erau lăzile de gunoi și găsi resturi de la prînzul elevilor puse în vîrf. începu să vină c-o farfurie și să culeagă felii de pîine și friptură de oaie, grămezi de macaroane și găluști. într-o zi cineva îl strigă: „Duncan Thaw!“ iar el privi în ochii acuzatori ai doamnei Coulter. — Nu fur nimic, zise el apărîndu-se. Nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Duncan Thaw!“ iar el privi în ochii acuzatori ai doamnei Coulter. — Nu fur nimic, zise el apărîndu-se. Nimeni nu le vrea. — Ar trebui să-ți fie rușine, un băiat atît de bine crescut ca tine! Trecu pe lîngă ea cu farfuria încărcată, dar a doua zi, în jurul prînzului, ea îi aduse un bol mare, acoperit, și-l puse la capătul stranei spunînd: — Poftim prînzul. — Nu era cazul să faceți asta, doamnă Coulter, zise el iritat. Ea pufni și ieși, apoi făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
din lemn în formă de bufniță. Taică-său citește într-un șezlong lîngă o sobă caldă. Pe o măsuță, la cotul lui, e un ceainic cu o acoperitoare, cîteva cești, un zaharniță din sticlă, o cană cu lapte și o farfurie cu biscuiți. Pe canapeaua de vizavi stau două femei. Una e căruntă, de vreo șaizeci de ani, cealaltă pare a fi fiica ei, o femeie de vreo patruzeci de ani, cu părul negru. Bătrîna tricotează, tînăra citește. Interiorul liniștit este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Ozenfant? Nu știu. Nu pare; nu este popular la etajul opt. Poate că e unul dintre imitatorii lui. — Dar de ce-l imită lumea, dacă nu-i popular? — Are succes. Chelnerul puse un pahar plin cu vin în fața fiecăruia și o farfurie cu ceva care părea a fi omletă. Rima își luă furculița și începu să mănînce. După o pauză sumbră, Lanark era gata să-i urmeze exemplul, cînd se auziră huiduieli, rîsete și ovații ironice. în spațiu, dintre mese și monument

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ceilalți, dar asta nu-i oprește să ne denunțe. Bineînțeles că argumentele lor sînt ridicole. Noi nu mîncăm oameni. Mîncăm părțile procesate ale anumitor forme de viață, care nu se mai pot numi oameni. Lanark o văzu pe Rima dîndu-și farfuria la o parte. Părea gata să izbucnească în lacrimi, și cînd îi luă mîna, ea i-o strînse. — Intenționați să ne dați cîteva sfaturi de călătorie, zise el țeapăn. Munro îi privi, oftă și-și puse furculița jos. — Prea bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
blînd; gropițele de la colțurile gurii erau neobișnuit de adînci. — E-n regulă, Lanark, spuse ea drăgăstos. Nu te teme. El oftă și începu să se îmbrace. Intră Jack cu o tavă plină, iar Ritchie-Smollet turnă cafea în cești și împărți farfuriile, pălăvrăgind ca de obicei. — Totul din conserve, desigur, dar bune. Ușor de servit, ceea ce foarte la-ndemînă, pentru că avem spațiu doar pentru o mică bucătărie. Au fost suprinzător de mulți cei care s-au opus la amenajarea acestui mic refugiu - chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să mănînci, dacă nu, veți spune ca domnișoara Weil că nevroza anorexică e o datorie sacră. — Da, o să mănînc! strigă Lanark cu sălbăticie. Dar vă rog să nu mă mai bombardați cu nume caraghioase și citate fără sens! Tremină toate farfuriile pe care Rima și Ritchie-Smollet le lăsaseră neatinse și, în cele din urmă, se simți umflat, drogat și trișat la modul cel mai scîrbos. — Rima! strigă o voce. O grăsană de aproape patruzeci de ani în haine țipătoare intră în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ai lăsat barbă. Pari mai puțin vulnerabil. — Salut, zise Lanark nu prea politicos. Nu-i făcea plăcere s-o vadă pe Frankie. CAPITOLUL 36. Sala canonicilor Ritchie-Smollet îi conduse la capătul podului, trecînd printr-o mică bucătărie, unde Jack spăla farfuriile, și apoi coborîră pe o altă scară în spirală săpată în zid. Ajunseră într-o cameră pătrată cu plafonul boltit și susținut de o coloană imensă în centru. Un șir de scaune de piatră cu spătare de lemn era încastrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și la un cer prevăzut cu cîteva stele. Fie că pornise din sala canonicilor pe o scară greșită sau pe o ușă greșită, acum stătea într-un jgheab dintre două pante întunecate ale acoperișului. Auzea zgomotele înăbușite ale apei și farfuriilor spălate în bucătărie, așa că podul trebuia să fie undeva prin apropiere. Jgheabul servea și de pasarelă, așa că merse spre zgomot și ajunse la un parapet de piatră de unde se vedea piața orașului. Era o piață liniștită, în care se zăreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ochi, apoi pe celălalt, și după cîteva sughițuri, țipătul i se topi într-un sunet furios. Universul reveni la viteza normală. Sora îi dădu Rimei copilul și-i spuse lui Lanark pe un ton sever: — Du-te și adu două farfurii de supă din bucătărie. — De ce? Fă ce ți se spune. El alergă pe lîngă arcade, auzind sunetele liturghiei care veneau de la parterul catedralei. O voce depărtată de preot psalmodia: „Gătit-ai înaintea mea masă den preajama celor ce mă năcăjăsc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
bucătărie, ascultîndu-l pe Ritchie-Smollet, care se sprijinea de o masă. — Ar fi fost bine să fim mai prudenți, dar ne-am fript degetele și trebuie să suportăm consecințele. O, Lanark! Cum o mai duci? — Bine. Puteți să-mi dați două farfurii de supă, vă rog? — Felicitări! Băiat sau fată? Cum se simte mama? întrebă Ritchie-Smollet, dîndu-i farfuriile dintr-un vraf. — Mulțumesc. Băiat. Pare să fie bine. Unul a devenit doi: primul și cel mai formidabil miracol, nu-i așa? Sper că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mai prudenți, dar ne-am fript degetele și trebuie să suportăm consecințele. O, Lanark! Cum o mai duci? — Bine. Puteți să-mi dați două farfurii de supă, vă rog? — Felicitări! Băiat sau fată? Cum se simte mama? întrebă Ritchie-Smollet, dîndu-i farfuriile dintr-un vraf. — Mulțumesc. Băiat. Pare să fie bine. Unul a devenit doi: primul și cel mai formidabil miracol, nu-i așa? Sper că-mi vei acorda privilegiul de-a-l boteza pe micuț. — O să-i spun asta mamei lui, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cînd poți, și o să bem în sănătatea lor. Cred că mai avem niște lichior prin cămară. Se părea că dormitorul se umpluse de femei. Rima alăpta copilul, Frankie turna apă dintr-un ceainic într-un lighean, sora puse mîna pe farfurii și zise: — Minunat. Acum poți să pleci. — Dar... — Abia putem încăpea noi aici, nu-i loc pentru tine. își urmări o clipă fiul plin de invidie, apoi o porni încet, dar nu spre bucătărie, pentru că nu simțea nevoia de companie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să ia o asemenea turnură. Poți mînca în timp ce vorbesc îsînt sigur că îți e foame) și după aceea îmi poți spune cum să fiu mai bun. Scaunul de lîngă pat era mic, dar confortabil. Lîngă el apăruse o masă cu farfurii acoperite pe o tavă. Lanark se simțea mai degrabă epuizat decît înfometat, dar după ce stătu o vreme, dădu la o parte șervetul din curiozitate. Sub el era un bol cu supă roșie din coadă de bou, așa că luă o lingură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
combustibil și piese de rezervă ca să lucrăm cu ele. O, da, avem probleme. — Așa deci. Nu mă aștept la ajutor de la unul de teapa ta, omule, dar o să ascult cu atenție tot ce spui. Multan ținea într-o mînă o farfurie cu porumb fiert și bucăți de carne și mîncă delicat cu cealaltă cîteva minute, privindu-l atent pe Lanark, care acum auzea orchestra cîntînd foarte tare, căci grupurile din imediata vecinătate nu mai vorbeau și erau atente, iar dinspre galerie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
noapte o celebritate cu documente importante în servietă. Femeile îl iubeau. I se acordase o vacanță neașteptată pe care-o petrecuse cu Sandy, apoi ceva rece îi pișcase obrazul... Din acel moment, gîndurile i se retraseră ca degetele de pe o farfurie care frige, dar le aduse înapoi cu forța și, încetul cu încetul, îl ajunseră amintiri tot mai deprimante și mai recente. CAPITOLUL 42. Catastrofa Fusese un cer întunecat, cu nori năvălitori. Se aflase singur printre cîteva stînci împrăștiate, oase vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]