2,714 matches
-
cazurilor, întrucât ele puteau constitui materie de studiu și concluzii pentru viitoare conduite în domeniile respective de activitate. 2. O parte din cei care efectuau aici teze, lucrau un an sau doi ca interni, preparatori, sau simpli stagiari atrași de fascinația medicinei de urgență a acestui veritabil laborator al unei școli ce se năștea. 3. Se obișnuia, la începutul fiecărei lucrări, să se exprime un sentiment de gratitudine al autorului față de: părinți, rude, profesori, ș.a. Dar toate au un numitor comun
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Caragiale dovedesc nu de puține ori o conștiință tranzacțională și o natură umană care este așa cum se manifestă (respectiv conformistă) chiar dacă rămîn și sublime excepții resimțite ca atare atît de contemporani cît și de urmași. NOMEN EST OMEN! O permanentă fascinație a onomasticii străbate atît viața cît și opera lui Ion Luca și a lui Mateiu, ambii situîndu-se într-o perpetuă postură adamică care le poruncește să ia în stăpînire lumea prin denumirea elementelor ei constitutive nimic neputînd exista fără o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mitizare, ne-am propus să urmărim aceste și alte mecanisme în cadrul genezei mitului Parizienei pentru a vedea dacă putem vorbi de un atare mit în sensul deplin al cuvântului. Pariziana este un cuvant cu încărcătură mitică, bazată pe efectul de fascinație pe care il exercita, pe enigmaticul și indefinibilul ce se conține în semnificația să și care o transformă dintr-un simplu individ într-o ființă atotputernica, capabilă să mute munții din loc: "leș Parisiennes de Paris, ces femmes mystérieuses dont
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
amănunte în Leș nuits de Paris de Restif de la Bretonne și nuvelele lui Maupassant. Orașului îi este propriu, în mai mare măsură decât oricărui alt spațiu, spiritul aventurii, în care se suprapun anonimatul și hazardul. Parisul a impresionat întotdeauna prin fascinația de erotism și elegantă, legată de numele curtezanelor, mondenelor și Parizienelor fantasme literare mai seducătoare decât femeile reale. 1.2.2. Portretul Parizienei: prozopografie, etopee, socium Îmbinarea prozopografiei, etopeei și sociumul-ui conferă formă și coerentă personajului 100 și dinamica românului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
trăite 226. Literatura romanesca reflectă rolul important pe care pasiunile amoroase le ocupă în viață francezilor. Marea tema a literaturii franceze este adulterul. Pentru secolul al XIX-lea, acesta este un fenomen de epocă, ce ține de moravurile la modă. "Fascinația adulterului", pentru a relua formulă lui Alain Corbin, obsedează întreg secolul 227. Michèle Sarde denumește adulterul mal français, boala franceză. Mary Donaldson-Evans consideră [p.125] că ceea ce deosebește adulterul Emmei Bovary, de tip provincial, îndreptat spre consumarea unor formule românești
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Faptul că femeia este actrița o ajută în preschimbările survenite, dar detaliile o pot trădă 353. Ea face parte din batalionul de femei ușoare, experte în arta de a iubi, dragostea pentru actrița bântuie imaginarul timpului. Nana are o anumită fascinație chiar și asupra mamelor bărbaților nobili seduși: "Chaque matin, pendant le déjeuner, la bonne madame Hugon revenait malgré elle sur cette femme (...) éprouvant cette sorte d'obsession qu'exercent leș filles sur leș bourgeoises leș plus dignes" [Zola, Nana, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Théâtre et vie intérieure, Flammarion, Paris, 1952 JAUSS, H. R., Pour une esthétique de la réception, Gallimard, Paris, 1978 JEAN, Georges, Le român, Seuil, Paris, 1971 JOUVE, Vincent, L'effet personnage dans le român, P.U.F., Paris, 1992 JUCAN, Marius, Fascinația ficțiunii sau despre retorica elipsei, Dacia, Cluj-Napoca, 1998 KERNBACH, Victor, Mit. Mitogeneză. Mitosferă, Casa Școalelor, București, 1995 KEYSERLING, Hermann, Franța, în KEYSERLING, Hermann, Analiza spectrala a Europei, Institutul European, Iași, 1993, p.43-69 KLEIMAN, Rita Ia., Dostoievskii: konstantâ poatiki, AȘ
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
despre părintele lui Clorinde, se presupune că deputatul de Plougern ar fi tatăl său: "Une histoire voulait que Clorinde fût să fille; mais ni lui ni la comtesse n'en savaient réellement rien" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.102]. Fascinația puterii Parizienei este de o natură enigmatica din cele mai profunde și îndepărtate: "Personne n'aurait pu dire au juste d'où elle tirait son pouvoir; îl y avait là des sources lointaines, multiples, disparues, auxquelles îl était bien difficile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dans un jardin" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.186, 80-81]. 282 "Mitul digestiei" găsește în literatura franceză de la Rablais încoace imagini pe potriva renumitei sale gastronomii. Literatura de la începutul Republicii a Treia, observă M.-C. Bancquart [p.12], este marcată de fascinația hranei. În acest sens, Flaubert este scriitorul model al meselor gigantice. Considerate substitut al unei sexualități care nu poate fi descrisă direct, sunt o preocupare a burghezilor, care conferă actului de alimentare un loc privilegiat în viața lor. Circuitul mâncării
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care nu reproduce metafizica puterii. Pentru naratorul și eroii lui Hesse, istoria așa cum o știm este situată într-un trecut cețos și relativ îndepărtat, denumit „epoca foiletonistică”, „tranziția”, o epocă de confuzie, violență, declin spiritual, caracterizată cel mai bine prin fascinația exercitată asupra autorului de filozofia (hegeliană a) istoriei și „foiletonism”. Cu toate acestea, Castalia lui Hesse nu se situează chiar în postistorie, și nici prototipul uman castalian nu este omul ultim hegelian ori nietzschean recăzut în animalitate, deși pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
valoroasei școli de la Strassbourg (Lacoue-Labarte, Jean-Luc Nancy, heideggerieni de stânga). Heidegger, fostul rector nazist de la Freiburg, a fost lansat în lumea anglo-americană de refugiata evreică Hannah Arendt: oricât s-ar supralicita importanța legăturii amoroase dintre cei doi (mutatis mutandis, echivalentul fascinației unui Mihail Sebastian pentru Nae Ionescu), rămâne întâlnirea dintre două spirite înalte, dovada că și personalități politic polare pot schimba idei. La cota valorică supremă a gândirii asupra politicului, Leo Strauss, creatorul școlii de la Chicago în filozofia politică, a dialogat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și staliniste, revenirea la rațiune a unor adulatori inițiali ai Uniunii Sovietice după descoperirea pe cont propriu a adevăratei fețe a „societății fără clase”, inclusiv cu prilejul războiului civil din Spania, precum și alte asemenea revelații nu reușiseră să submineze decisiv fascinația exercitată de comunismul de stat asupra intelectualilor și artiștilor occidentali. Bine finanțați și sprijiniți logistic de Moscova, „tovarășii de drum” aveau după război un avantaj moral nesperat, un alibi etic greu de demontat: antifascismul. Mulți dintre intelectualii occidentali și est-europeni
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
moarte, în care se regăsesc toate pasiunile intelectuale și sufletești ale autorului, de la deja amintiții Platon, Rousseau și Shakespeare la Tolstoi, Jane Austen, Montaigne și Flaubert; din nou, filozoful care era Bloom se distinge de majoritatea colegilor săi printr-o fascinație pentru marea literatură, pe care nu a obosit s-o analizeze și s-o recomande, inclusiv ca modalitate de autocunoaștere și de trăire, fie și prin transfer, a unor stări sufletești de regulă absente din viețile noastre mai curând banale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai ecumenic decât instituțiile religioase: cum altfel s-ar putea explica alianța contra naturii dintre evrei și (neo)protestanți? O altă probă, ceva mai indirectă, citată în sprijinul ideii că Bloom ar fi făcut parte din cabala menționată, este reala fascinație a unor figuri cu evidente afinități elective și statornice contacte - Leo Strauss, Alexandre Kojève, Allan Bloom, pentru a nu menționa decât pe cei mai importanți, fiecare având o listă lungă de discipoli (aproape) la fel de faimoși - pentru arcanele guvernării, pentru transmiterea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
relativismului valoric, care ne îndeamnă să mergem „dincolo de bine și de rău”, proclamă moartea lui Dumnezeu, ne împinge într-un abis nihilist și antidemocratic. Faptul că Nietzsche este mai popular la Stânga decât la Dreapta nu trebuie să ne înșele; nici fascinația unor egalitariști pentru creatorul „supraomului”. Refăcând „filiera germană” - în care evreii germani refugiați în Statele Unite au jucat un rol esențial -, Bloom arată memorabil în mai multe rânduri câtă neînțelegere și confuzie au însoțit perniciosul transfer cultural, precum și ce rezultate ciudate
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cineva care ar percepe evenimentele și relatarea lor din afară. Sensul se află întotdeauna dincolo de fapte, într-un gol primordial, într-o absență care guvernează lumea. De aici, temele subiacente, dar recurente, ale poemelor despre descoperirea neantului din miezul lucrurilor: fascinația morții - a absenței vieții ca succesiune de gesturi semnificative, viața ca vis, amintirea - adică sublimarea a ceea ce este sub simțuri în ceea ce nu mai este decât în gând, dispariția concretului în chiar clipa exprimării lui. Iar toate subtemele irealității lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
și pînă la a considera noua comunicare politică drept produsul a trei tehnici: televiziunea, sondajele și publicitatea. Ceea ce e, probabil, adevărat în această simplificare este faptul că, în calitate de obiect al discursului în vogă, comunicarea politică datorează mult acestor tehnici și fascinației pe care acestea le exercită atît asupra oamenilor politici, cît și asupra marelui public. În această perspectivă, comunicarea politică gravitează în jurul expertizei asupra întrebuințării instrumentelor și, în mod deosebit, asupra reunirii tehnicilor de observare socială cu tehnicile de promovare și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
asupra reunirii tehnicilor de observare socială cu tehnicile de promovare și difuzare, pentru a institui dominația guvernanților asupra guvernaților. Dacă existența unor asemenea forme de comunicare este de necontestat, trebuie pusă la îndoială pretenția acestora de a epuiza problema. Datorită fascinației tehnologice, s-a pierdut din vedere ceea ce revoluția intelectuală greacă din secolul al V-lea î.Hr. a pus în lumină: comunicarea și politica sînt consubstanțiale. A comunica înseamnă a pune în comun, iar cetatea este, prin excelență, locul reunirii oamenilor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
mai benigne ale eclipselor legii, care a favorizat atât prin neaplicare, cât și prin caracterul deliberat lacunar al multor acte normative, un cumul de ilegalități. Impersonalitatea rece a statului continuă și azi să fie ocultată, de sus în jos, prin fascinația exercitată de persoanele care dețin puterea, dar și de jos în sus, prin tocmeli mărunte, favoruri reciproce și bacșișuri. Construcția statului de drept e nevoită să înfrunte o masă de obstacole generate de practici sociale difuzate la nivelul întregii societăți
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
urmare a violențelor din iunie 1990, consolidând dramatic neîncrederea tradițională a Occidentului față de această țară greu de clasificat. Căci nu aparținuse decât într-o măsură infimă acelei "Europe a catedralelor", cum a numit-o Georges Duby, fără ca totuși să exercite fascinația alterității pe care Rusia mereu în fierbere nu a încetat să o provoace. În vreme ce țările din grupul Visegrad, mult mai ușor descifrabile, mult mai adânc ancorate în conștiința unei identități comune, primeau toate premiile de excelență, România părea tot mai
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
lungă se încadrează perfect literaturii începutului de secol, atât prin zugrăvirea mediului de provincie abrutizant, cât și prin figura bătrânului boier Manole Arcașu, mai reușit decât mulți dintre eroii creați de sămănătorism. Autorul dovedește abilitate în construcție, punând la bază fascinația unei enigme - cea a longevității personajului central. Povestirea, din alte vremuri, care o elucidează, are coordonatele epice sadoveniene, cu un plus de senzualitate. Și Fecior de slugă se circumscrie unui motiv bogat ilustrat în proza românească, cel al parvenirii sociale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
și celelalte componente încântătoare ale naturii;natura îi împrumută omului echilibrul său reconfortant; dar și omul își proiectează tensiunea și încordarea sa asupra naturii (!! o simbioză Ț în final Ț de simțire); (!!) uneori natura își desfășoară toată magnifica forță de fascinație și reușește să Ț l subjuge pe om prin farmecul ei amețitor; (!!) este o cucerire de moment, pentru că, până la urmă tot dispoziția lăuntrică umană este aceea ce dă acordurile conclusive; - pastelul reflectă trăiri profunde în fața spectacolului naturii; propune indirect, un
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
în cadrul căreia romanul din 1938 reprezintă secvența cea mai rotunjită și cea mai realizată din punct de vedere artistic, toate judecățile enunțate în legătură cu proza lui V. trebuie relativizate sau reformulate. Desigur, elementul rural arhaic, de veche civilizație autohtonă, exercită o fascinație puternică asupra autorului, dar nu mai poate fi judecat ca un cadru închis al narațiunii, ci doar ca un factor de opoziție în raport cu civilizația citadină, modernă, ca o imagine de contrapondere mirifică, deși contorsionată de convulsii profunde. În pofida unor paralelisme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
1998-1999 marchează simbolic un moment de cotitură în tradiția discursivă referitoare la trecutul românesc. Înainte de această dată, literatura școlară este tributară unei "etici marțiale", fiind pătrunsă de spiritul belic pe care îl celebrează necontenit. "Idolatria sabiei" (Hervé, 1910, p. 49), fascinația războiului și cultul eroismului militar, atât de pregnante în discursul naționalist despre trecut, se estompează în epoca postnaționalistă a memoriei istorice românești subordonată eticii europene a amintirii. După 1999, războiul își pierde centralitatea narativă pe care o deținea înainte vreme
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pomană.”752 Faima unei astfel de donna angelicata nu putea decât să facă înconjurul lumii, ajungând până în Siria și făcându-l pe sultanul de aici să o dorească mai presus de orice. Donna angelicata este mai mult o iluzie, iar fascinația pe care o exercită 749 Ibidem. 750 „Né la recava a ciò pensier d’amore/ che ella avesse, ma la vanitate,/ che innata han le femine nel core,/ di fare altrui veder la lor biltate;/ e quasi nude d’ogni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]