3,956 matches
-
Dumitru, care mă îndemna să plec spre locurile pe care le-am umblat și să ajut fiii oamenilor pe care iam furat. Și cine or fi aceia? Pesemne, voi, dacă pe voi v-am întâlnit pe aceste meleaguri! Noi suntem feciorii starostelui Vasile, care are sub ascultare sălașul acela, care se zărește la poalele pădurii, spre Podu de Lut. Iar tatăl vostru m-a ascuns, când era să fiu prins de boierul Barbu și de oamenii acestuia, iar eu i-am
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iar eu i-am dat toată agoniseala mea de haiduc o pungă cu galbeni și jurământul haiducesc! Mirați, cei doi flăcăi se ploconiră în fața uncheșului și-i sărutară mâna dreaptă. Cu lacrimi în ochi, firava făptură binecuvântă frunțile plecate ale feciorilor și-i rugă să-l ia și pe el. Băieții se codiră, dar privirea gravă a moșului și faptele trecute de vitejie îi înduplecă să urce puținul și gârbovul trup al bătrânului pe calul lui Ionică. Nu după mult timp
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe Craiul Regatului de Mărgean, care îi luă în șaua lui argintată, se sui în înaltul cerului, zbură, de dimineață și până-n seară, până ce ajunseră la marginea Ținutului de Piatră. Cum îi dădu jos, calul se prefăcu într-un mândru fecior de împărat, care se îmbrățișă cu Sfarmă Piatră, despărțindu-se, cu bucurie, de Baba Iarna și de tovarășii ei. Dar Baba Iarna începu să se întremeze, pe unde trecea, prefăcea totul în acoperiș de gheață, la început era o moină
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înmormântat „în biserica Radului Vodă din București”, unde „el se odihnește supt o piatră frumoasă, pe care se povestește, în limpede grai românesc, istoria vieții lui”. Așadar, domnitorul n-a avut liniște nici după moarte, nu și-a mai văzut feciorul cel drag, pe Alexandru Coconul, care, după domnii efemere, s-a stins devreme, fiind „boliacu”, Catrina a rămas în mănăstire, suspinând după dragostea diacului, nu a mai putut ajuta numeroșii călugării greci oploșiți în săraca țară a Moldovei, singura lui
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ale crivățului. Animalul porni a grohăi amenințător, parcă dorind, în ultima clipă, să dea o lecție stăpânului egoist. Copiii priveau, cu luare aminte, la pregătirile celor doi bărbați, îngânând colinde, învățate de la părinții lor: A veni de mult, de Sus Feciorul cel bun, Isus. El prin lume a umblat Locuri multe-a colindat... Eu am învățat la școală un colind nou, spuse, cu însuflețire, Ivan. Învață-ne și pe noi, se rugară ceilalți frați mai mici. Bine, dacă-l veți învăța
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sau de la Ungureni? Din vorbă în vorbă, ajunseră la poarta unei căsuțe șindriluite, înfrumusețată de un trainic pridvor, lipit cu lut, întărit cu stâlpi de stejar, din care răzbătea o fărâmă de lumină. Auzind glasuri, bătrâna aprinse lampa mare, întâmpinând feciorii cu mare bucurie: Bine-ați venit sănătoși, dragii mamei copilași! Bine te-am găsit, maică, se bucură Natalița, îmbrățișându-și mama. Bine te-am găsit, iubită soacră, rosti șugubăț Fetea. Bucuroși de oaspeți, mătușă! se bucurară de revedere ceilalți tovarăși
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
târâind bușteni prin pădurile de la Tudora. Omul îi îndemna cu chiote prelungi, ascuțite, folosind, din când în când, biciușca de piele, prinsă de o vargă de alun. Pe la biserică, i se alătură Mihai a lui Ghiță Toader, cel mai mare fecior al pădurarului, care, bucuros nevoie mare, se aburcă în car, ținându-se mândru de draghină. Bună vreme, bade Vasile, dădu cuviincios binețe fiul pădurarului. Apăi, bună-i pentru alții, răspunse morocănos Vasile. Încalte-ai petrecut aseară, bade! Câte căni ai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
prin pâcla alburie, clădirile care formau târgul Hîrlăului: imediat, după Bahlui, se ridica semeață Biserica Sf. Gheorghe, înălțată de marele domn Ștefan, spre stânga era clădirea școlii israelite, în dreapta, după dugheni înghesuite, se zărea Biserica Sf. Dumitru, zidită din porunca feciorului Răreșoaiei. Tânărul, când carul atinse apa Bahluiului, își luă la revedere de la tovarășul mai vârstnic, care-l povățui să se întoarcă cu el acasă și să lase slujbele târgoveților. Bucuros că a ajuns, omul îndreptă boii spre dugheana lui Ițic
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
plecați pe front și-așa am început să învăț pe lângă el a amesteca culorile, a desena, îmi plăcea mult cu el, era un om blând, avea pe atunci mai bine de cincizeci de ani, nevasta îi murise și cei doi feciori ai lui erau pe front, astfel că biserica din satul nostru a însemnat pentru el un refugiu, se și spune că dintre toate bisericile pictate de meșterul Vasile din Fălticeni cea din satul nostru le întrece pe toate în frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lemn pe foc și eu voi accepta fără voie ceea ce știam de la bun început, 7 decembrie, prin sat umblă vestea că încep deja pregătirile cetei de colindători, se adună în fiecare an la o gazdă, iar baciul Neculai le pregătește feciorilor măștile, jocul de brezaie e așteptat cu multă nerăbdare de săteni în fiecare an, băieții de la școală, împreună cu Daniel, pregătesc seară de seară acasă la părintele Dumitru Steaua, mersul cu steaua de Crăciun face parte de asemenea din obiceiurile anuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
câțiva ani, când i-a descântat o femeie și l-a pus din nou s-o poarte și l-a învățat cum s-o dezlege, Astăzi nu mai e așa, îmi spune cu amărăciune bătrânul, oricât îi învăț eu pe feciori ei nu mai cred, ei se joacă cu măștile și, dacă le iei ca pe un joc, ele își pierd puterea, măști de păsări atârnate în cui, neînsuflețite și alte măști zoomorfe pe care mi le descrie în cuvinte simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
botezul. Și i-e ciudă că popa, care strânge atâția colaci, Îi dă la porci. Că așa face rânduială preoteasa. Măcar că sunt atâția oameni necăjiți prin sat care Își țin colacul de la Crăciun pentru botez. Și se mai gândește la feciorii lui, unul mort la Cotul Donului și altul prizonier În Dombas, or avea ei colac pe acolo, și se gândește la oaia neagră care este de a făta și la pământ cum să-l lucre și la bani care Îs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sat, un sat de pe lângă Copșa Mică. Tatăl său e tată vitreg, iar mama lui a murit. Îl leagă de scaun și-l bate cu biciul că nu-i slugă bună. Îl bate toată copilăria și-l bate și când e fecior. De asta a fugit Sandu la București și s-a făcut student la Politehnică. Totul ca un tablou: Sandu legat de scaun și biciul năpustindu-se asupra lui. Și apoi cuvântul acela trist cu nume de medicament: Politehnică. Pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
măreață. Conținutul lor trebuie să fie pătruns de fiorul iubirii noastre față de Patrie, Partid și Popor. Hora se ține În spatele bisericii. Acolo e locul mai uscat. În curtea Căminului cultural este noroi. Azi a plouat și a bătut și gheața. Feciorul Înfierbântat de joc, Îl cheamă Săbău, se apropie de tine. Care stai de-o parte și caști gura la fetele aprinse de horă. Se răstește: Mă bitancule, cum se joacă pe la voi pe la București? Tu Îl privești cu spaimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te tot zgâiești când arată grupuri de oameni, doar, doar, o să-l vezi pe tatăl tău la televizor, Însă degeaba. Nu-l vezi. Doamne, ce foame ți-a fost ieri. La cinematograful Înfrățirea Între popoare, Într-un film sovietic, un fecior de crai tăia capul unui zmeu chior și bâlbâit. De șapte ori pe zi. Începând de la matineu până seara târziu. Oh, departe sunt anii În care, mereu, ieșind de la școală flămând, te biruia mirosul de tocană și de prăjitură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bunica, la mama Anica, și dormeam cu ea și-mi povestea de toate celea și era bine. Și când era Întru dimineață și cântau cocoșii mergea cu mine afară și spunea rugăciuni și cânta Încet: „Avea, avea, Sfânta Vinerea/ Un fecior de domnișor/ Ochii-n cap Îi lăcrima / Nime-n lume n-auzea / Numai surorile lui Lazăr/ Culegând flori de amin / Și a luat o floare / Și a dat lui Iștină / Iștină s-a făcut ceară / Ceara s-a aprins / Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o ajuns, nu știu. Și-am povestit mai toată seara. Apăi, fă te rog și scrie și tu un cobert că mă bucur... Frontul Galiției, iarna: Galiție, Galiție, Hire-ai hi rămas pustie Să crească În tine flori Nu sângele la feciori Scene din viața lui Pătru de când Îi Însurat, sau ce și-ar putea aduce aminte: Johanes sasu’ tot mere la beserică și se uită la chipul lu’ moșu-su. Moșu lu moșu lu’ Johanes o fost Helmuth mutu’ care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ieri ar fi așezată Într-un loc tainic În care doar sufletul minții Îți poate pătrunde și se vede vara, Într-o zi de vară, Într-o după-amiază de vară, În ziua de Sânziene, În curte la Văsălie, și joacă feciorii și ridică praful În aer, Își bate vioara Ciobi, țiganul din Tătârlaua, și cântă, și cântă, și nu se mai oprește și lumea alunecă În fața Onicăi, nemaiputând să-i Înțeleagă contururile, doar o dungă neagră jos, una albă la mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la fântână și beau apă și-n aer plutește miros de praf și busuioc, iar calul alb din fruntea cetei de lătureni oprită-n fața curții sforăie și bate din picior. Onica Întoarce capul și Întâlnește cerul adunat În ochii feciorului cu părul galben pe care nu l-a mai văzut niciodată, hora Începe și se Învârte mai tare ca Înainte și vioara lui Ciobi urlă de durere și bate Săcădău În tobă și pielea Întinsă de vițel răspunde ritmic. Bum-bum-bum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Își alungă iia lăsând liberi sânii rotunzi și tari, gură pe gură astupă țipătul dragostei, iar cerul pune În mișcare roata stelelor peste trupurile celor doi călcând lucerna verde. Noaptea târziu, În capătul uliței dinspre biserică, Onica Îl Întreabă pe feciorul fără nume: „ai să mai vii?” Iar el nu-i răspunde, privirea fetei coboară În pământ și Încearcă să oprească unduirea șarpelui subțire În colb, flăcăul doar Întinde cizma și-i zdrobește capul, cuprinde chipul fetei În palme și dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ficior! Uiuiu, uiuiu, uiuiu, bum-bum-bum! Mă, ficior de la Bihor cu cuțâtu la chicior!” Și roata se Învârte și joacă lumea la nunta lui Bitancu. Bitancu Îi om frumos și puternic, nevasta lui e și ea femeie frumoasă și-o dușmănesc feciorii pe trei sate că s-a dus după un bitanc. În câte o zi, când stau la masă, Îi spune: „Mă, omule, ce tot umbli cu șerpele În cămașă, mă, mă, Văsălică”, că așa Îi spunea ea, Văsălică și știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un timp nu mai poate țipa, doar scâncește În colțul colibei, unde l-au așezat gol, acoperit cu țolul greu și aspru. Lungile nopți În care se trezește... Îl vede pe păcurarul bătrân care stă lângă el, Îi aude pe feciorii lui râzând pe-nfundate și-i tremură buza-n rostire: „Ce mi-ați făcut, oameni buni? Ia-mă, Doamne! Mă, omule, eu te fac la loc”, dar Bitancu nu-l mai aude pe păcurar, iar l-a apucat cu leșin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i dai până Îi trece”. Omul Îi mulțumește și-i pune de mâncare și-i dă un ban, Bitancu pleacă pe la alte sate și dacă Îl vezi pe la spate cu părul de aur pe ceafă ai spune că-i un fecior În putere, dar fața lui este brăzdată de vremea pe care a lăsat-o În urmă. „N-ai o țâră de lapte pentru șerpele ăsta?” Îl Întreabă pe țiganul din capul Oltețului, ceterașul Îl privește cu frică și ochi holbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce socotesc că și azi Persii, cum scrie Stricovschie că au auzit cu urechile sale În anul dela Hristos 1574, strigă la rugile sale: Halaha, elam, sau Hala huhali, adecă Elam, patriiarhul nostru. Ci, nu știu a spune, pre Elam, feciorul lui Sim, pomenesc, ori pre Hali, ginerile lui Mehmet, care au scornit legea turciască? Că și Turcii Halahu Mehmet, și Valahii Hua, și ungurii și Persii care au puțină despărțire de legea lui Mehmet, Halahula, strigă. Acesta este rezumatul ultimelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În sfîrșit, cel mai adevărat scriitor nici nu scrie. În mândra săminție de după strașnicul potop cu gloanțuri den decemvrie, În primăverile lui 1992 de la facerea lumii, după mărturia lui Berosie și Epifanie limbutu’, s’au Înmulțit rodul omenesc cu doi feciori Îmbalconați pân revoluții, dară cu răutate unu Împotriva celuilalt În asemenea feliu Încât deîndată au ieșit de peste tot otcârmuitorii albi pân păr, clătinându-se de la colibe unde era obidiți și s’au așezat În câmpuri, de și’a ales bordeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]