2,846 matches
-
săvârșesc extravaganța unui acces în Spitalul județean, fiindcă am senzația că lângă el, ascultându-i narația neobișnuită, devin asemenea acelor confabulatori nocturni ai poveștilor orientale, chiar dacă desfășurarea nu ar avea trama și măsura Istoriei lui Aladin și a lămpii sale fermecate. Trec prin dreptul gheretei portarului de la Spital și bat în ferestruică: Sunt inginerul X de la Exploatarea minieră Pietrosul. Am venit în problema minerilor internați la începutul săptămânii, îi explic eu, politicos, omului îmbrăcat în cafeniu, care, pe jumătate absent, scormonește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scumpătate s-au mai strecurat și sătui de adăstare nu mai speram să mai ieșim la viața de dinainte, când parcă am simțit în trupul muntelui și parcă în ființa noastră un freamăt necunoscut, ca atunci când căldura soarelui și mustul fermecat al primăverii dezmorțesc trunchiurile pomilor din livadă, zorind podoaba florilor pe ramurile lor Deci despre ce mi s-a părut și despre ce m-a cutremurat i-am anunțat și pe ceilalți adormiți în punga de piatră și astupată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era silită de grumazul ei arogant, armat în striurile aramei, Fata lui O'Piatră se înălță de pe covorul de ierburi și zise sentențios: Tată, bine faci îndemnându-l să plece! Soarele e trecut de dricul Cerului. Adăstând în pădurea noastră fermecată, prisosul spiritului lui Albert ar atrage primejdia stârpirii lui însuși, precum și alte devastatoare urmări și năpaste. Vânătorul clătină din penajul multicolor a încuviințare. Îi strânse amândouă mâinile în palmele sale și-i îmbrățișă întreaga făptură. Se îndreptă cu măreție spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru că se remarcase ca țintaș de elită în armată, nu i-a trebuit mult ca să-și croiască drum în banda lui Hoshino... Bătrânul a continuat să-i vorbească în șoaptă, dar Gaston nu-l mai asculta. Era pur și simplu fermecat de priveliștea din jur: luminile multicolore ale magazinelor, de ambele părți ale străzii, fațadele strălucitoare ale cinematografelor iluminate cu neon, mărfurile frumoase expuse în vitrine și mulțimea care roia în jur. Valuri uriașe de oameni, care se întorceau de la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
altă lume s-a pus pază: neamuri, disperate, ale celor intrați vroiau, cu orice preț, să pătrundă în coridor. Până la urmă, s-au mai potolit; de fapt, era efectul ultimei lovituri: în donjon nu s-a găsit nici măcar o pietricică fermecată. Mulțimea, furioasă, s-a întors împotriva grupului de șoc. Membrii acestuia furaseră pietrele! Sau numai încercaseră să le ascundă în catacombă și se rătăciseră, există pentru toate o plată! Sau aflaseră ieșirea și fugiseră cu prada! Un lucru era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să ai așa ceva — Adriana își cuprinse sânii în palme și-i împinse în sus în timp ce cămașa scurtă de noapte se ridică peste coapse și dădu la iveală un epilat brazilian complet — pentru zece mii de dolari și câteva ore în mâinile fermecate ale doctorului Kramer. Se uită în jos și-i mai strânse încă o dată pe fiecare în parte. Sunt atât de încântată că i-am remodelat când s-a legalizat siliconul. Arată mult mai naturali, nu crezi? Emmy admirase — drace! venerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a simțit, dintr-odată, bine. Nu era deloc rău la Madrid, cel puțin pe Calle Breton. Numai bistrouri, oameni cumsecade, fiul la doi pași, fete care Îți făceau cu mîna, dacă ieșeai noaptea singur. Un bătrîn care avea un con fermecat din oțel putea să te vindece de orice boală, dacă i-ai fi cerut; În oraș era cald, plăcut, nimic din frigul danez, da, tot mai bine, dacă ar mai fi băut un GB, dar și mai grozav ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe ce lume trăim. Intram în lumea lui Pico della Mirandola, în cea a judecăților sintetice a priori, chiar și în lumea în care aripilor trebuia musai să le punem plumbi, că se deschidea o întreagă ofertă empiristă. Toți eram fermecați de acea Șeherazadă, toți, până la unu. Iar ea își iubea toate personajele, oameni sau idei, cu admirație, cu blândețe, cu ironie, dar le iubea pe toate, nu le vomita ca pe o cunoaștere calpă ca să ne lărgească „bagajul de informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
argint, una de aramă și una de aur. Am luat cheile și am început să caut ușile pe care trebuiau să le deschidă. Cheia de argint se potrivea la o ușă pe care scria mare „M”. Înăuntru era o grădină fermecată, toată în alb și negru. Florile erau mari și albe, iar trunchiurile negre ale copacilor se conturau frumos sub crengile argintii. Cheia de aramă se potrivea la ușa pe care era desenată litera „A”. Când am deschis-o, am zărit
ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
cu palmele deschise, cu privirea dominatoare, cu vorbe pline de convingere. «Fii binevenită pe aceste pământuri», Îi spuse el. «Tovarășii mei erau mai bogați decât mine, tu i-ai despuiat, ei erau mai mândri, tu i-ai Înjosit». Fiara asculta, fermecată, Îmblânzită. Căpătă putere asupra ei, reuși s-o domesticească. De atunci, nici o panteră nu cutează să se apropie de el, iar oamenii se țin la distanță.” Manuscrisul conchide: „Când vine vremea răsturnărilor, nimeni nu-i poate opri cursul, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
timp ne-am aflat În el n-a contat decît clipa. Timpul e unul dintre ultimele cuvinte pe care le-am Învățat, ca să numim cu el tocmai regretul, iar melancolia am descoperit-o cînd ne-am uitat În urmă. Muntele fermecat și nemuritor al copilăriei Își ridică nimbul strălucitor și pur tot mai departe. Acolo am fost asemenea zeilor, nemuritori, avînd și defectele lor, indiferența față de greșeli și indiferența față de timp. Nici nu bănuiam că sfinxul există și așteaptă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Mircea ar trebui să-i spună toate acestea... Dida se rotise lent, în dreptul ferestrei, spre masa festivă. Se rotise în chiar lentoarea acestei fraze: da, lui Mircea i s-ar putea spune. Și zâmbea, incredibil, zâmbea ca o idioată. Parcă fermecată, prostește. Atâtea amintiri inoportune, disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără să-l încheie... Se îndreptă spre Gică Bonomul, tocmai când acesta rostise, privindu-l, nu era clar, pe tov Titi sau pe dom’ profesor. — Hai, amantissime, să facem lista aia... Nu, profesorul habar n-avea că fuseseră rostite aceste fermecate cuvinte! Nici că fuseseră însoțite de șmecherescul făcut cu ochiul, obișnuita zvâcnire din ochi și din sprâncene, ca de fiecare dată când era vorba de astrala sa persoană. Picioarele crăcănate, pe taburetul din fața fotoliului, absent și important, catadicsind doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Era obișnuit cu toate. Așa că, nici mai mult nici mai puțin: surâse. — Imediat. Vine imediat. Arătă spre altă ceașcă de cafea, plină, la celălalt capăt al mesei. Ceașca aburea, adică Sfântul Gerbert Marga aburea și va apare curând din ceașca fermecată, asta voia să spună extravagantul doctor, sătul de extravaganțele pacienților săi. Cafeaua îl aștepta pe cel absent, deci Papa Bombonel va învia curând. Boxerul comise chiar un vag semn spre scaunul de lângă ușă, o fi, n-o fi, te pomenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se lățea, victorioasă, puterea subteranei. Privea fermecat plicul lucios, scrisoarea. Trase plicul, trase spre sine, de la capătul băncii, plicul și scrisoarea trecutului. Le privi, o clipă, scârbit, apoi le strânsemototol, în pumn. Alergă spre movilița de nisip, se lăsă pe vine, căzu, se ridică, se așeză, gospodărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
27 aprilie 1949 la Piatra Neamț ‐ d. 9 ianuarie 1970 A început să scrie versuri la 14 ani. Ținea un jurnal, model Anna Frank, dar și desena. După liceu a devenit studentă la pictură monumentală, la Institutul Grigorescu. Avea un creion fermecat, lucra cu siguranță și malițiozitate, uneori — versurile ei, ca și desenele, până și fotografiile, că avea pornire și talent și în această privință, luptau să dea expresie până și poezii lor lui Blaga... Aflăm că poeziile ei, strânse în volumul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
întinde punți Către zarea depărtată. N‐ am să mai colind prin munți Niciodată, niciodată. Singur am să trec sub tei Cu o inimă‐ ntristată. N‐am să mai iubesc femei Niciodată, niciodată. Va dispare‐ al vieții plai Cu lumina‐i fermecată Stele n‐ am să văd și cai Niciodată, niciodată. C‐ am ajuns un om bătrân Jalea‐n ochii mei s‐ arată. N‐am să mai adorm în fân Niciodată, niciodată. Am să plec într‐ un târziu Cu o inimă‐ntristată
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Liviu Papuc (Din volumul „Societari junimiști în documente” , ediția a II‐ a revăzută și adăugită, „Convorbiri literare”, 2008,p.326,328) MOLDOVA Omagiu Doamnei Natalia Sutzo Între Dunărea bătrână și‐ntre Muntele Carpat Este patria română, Cu‐al ei soare fermecat. Ea se‐ntinde pân‐ la mare și în sânu‐i falnic are Multe falnice comori, Multe văi încântătoare, Grădini multe, roditoare, Codri, păsări, stele, flori. Are cruci de amintire Pe morminte de eroi Monumente de mărire Din vremi mândre de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ca un precept: Bunul-simț rămas-a drept. De când sunt sub aparat, Optimism am căpătat. Bine-i și așa să fie Decât pus pe năsălie! Fost-am pesimist o viață, Acum vreau clipa măreață; Fost-am ieri întunecat, Acum sorb ca fermecat Și esența din nimic Chiar de-i orizontul mic. Dacă știi gând înțelept, Fă și tu, c-așa e drept! - Fii ferice! eu îți spun, Pentru Nobel te propun. Eu nu știu de-ai fi altcum, Căci din câte-au
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
apt pentru confruntarea cu rèul! Matei, declarat necombatant în lupta cu rèul! Apoi, ca și cum mi-ar fi trecut prin trup un val de cèldurè și de mângâiere, îmi amintesc cè trebuie sè ajung acasè! Precipitându-mè, smulgându-mè din cercul misterios și fermecat care se formase în jurul meu, anunțându-l pe Ilarie, Trebuie sè plec! NOW! Nu pleca ! mè roagè el cu inflexiuni feminine în glas, măi rèmâi puțin! Crezi cè ai vèzut tot, Matei, dar nu știi nici pe sfert din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tânăr, ce alături Pe-un cal negru stă călare. Cu ochi mari la ea se uită Plini de vis, duioși plutind, Flori de teiu în păru-i negr Și la șold un corn de-argint. Și-ncepu încet să sune Fermecat și dureros - Inima-i creștea de dorul Al străinului frumos. {EminescuOpI 67} Părul lui i-atinge părul Și atunci c-obrazul roș Ea apleacă gene lunge Peste ochii cuvioși. Iar pe buze-i trece un zâmbet Înnecat, fermecător, Care gur-abia-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o mână, Însă totuși lui se lasă, Simte inima că-i plină. Și pe umărul lui cade Al ei cap cu fața-n sus; Pe când caii pasc alături, Ea-l privea cu suflet dus. Numai murmurul cel dulce Din izvorul fermecat Asurzește melancolic A lor suflet îmbătat. Lun-atunci din codri iese, Noaptea toată stă s-o vadă, Zugrăvește umbre negre Pe câmp alb ca de zăpadă. Și mereu ea le lungește, Și urcând pe cer le mută, Dar ei trec, se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nopții Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mișcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dîndu-și trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Ca să iasă chipu-n față, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiți sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mă spune nimănui, Nici chiar lui, când vine noaptea lângă patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil! " IV Astfel vine-n toată noaptea sburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; Și atuncea când spre ușă el se-ntoarce ca să fugă, Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă: O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc, Sburător cu plete negre, umbră fără de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
EminescuOpI 206} PESTE VÎRFURI Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemîngîiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vre odată? {EminescuOpI 207} SOMNOROASE PĂSĂRELE... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm și florile-n
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]