2,832 matches
-
remarcabil poliglot. Nu l-am avut profesor, dar am ascultat lecțiile sale predate la învățământul postuniversitar. M-au impresionat, de asemenea, cursurile pe care le ținea la liceul sanitar, unde, cu câteva vorbe simple, în locul forfotei se făcea o liniște fermecată nu de modul în care se expunea o problemă, ci de interesantele chestiuni legate de o temă oarecare. A fost și un interesant vorbitor, excelent conferențiar în mai toate centrele din Moldova. Am fost fericit de mai multe ori, asistând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de complexă nu poate fi rezumată. Simbolic, Ungureanu constituie exemplul savantului modern, acționând peste granițe, într-un spirit de dăruire umană exemplară. C.C. DUMITRIU Peste multe decenii, impecabila rostire a cursurilor de semiologie medicală adevărate conferințe cui care își ținea fermecat auditoriul profesorul dr. C.C. Dumitriu, trebuie să mai stăruie, în orele de liniște, în amfiteatrele bătrânei noastre facultăți de medicină. Erau cursurile de semiologie medicală știința simptomelor bolilor, un adevărat cifru al suferințelor, simptomatologia bolilor interne situându-se la baza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
domeniul arhivisticii epistolare legate de activitatea lui Machiavelli. El ridică apoi și o altă problemă care vizează nu atât copiile scrisorii, cât conținutul acesteia. În urma unor analize riguroase privind documentele din anii 1512-1513, Connell susține că oamenii de știință moderni, "fermecați" poate de frumosul stil epistolar machiavellian și, totodată, stimulați de un romantism ce pare a fi aproape organic genului biografic, au fost tentați să redimensioneze și să atenueze tonul aspru al lecțiilor amare ce transpare din capodoperă pe care Machiavelli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
un vis se vede numai, marea lumei feerie. Nori țesuți în diamante, râuri, lacuri de rubini Și grădini și munți de aur și cascade de lumini. Toate, toate încunună fața soarelui divină, Întreg cerul și pământul maiestăței lui se-nchină; Fermecata mea privire ațintită-i spre apus Și în lumi necunoscute simțesc sufletul meu dus. Simțesc parcă a mea ființă că-i răpită-n armonia Sfântă ce mă împresoară, că atotputernicia Mă înalță, mă confundă cu minunile din ceri, Că văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sub bătaia călcâilor, de ne venea nouă înșine sufletul la gură. Trageți, măi? Să turbe cățeaua!... strigam noi lăutarilor, aruncând cu pălăriile într-înșii. Dar și ei, mai ales lăutari-boieri, cum îi numeam noi, nu se lăsau mai prejos; electrizați, fermecați, ei nu-și puteau stăpâni mișcările, țineau tacul cu mânele, cu capul, cu picioarele, și din strunele nebune scoteau accente ce în adevăr ne înnebuneau. O!... Cine putea atunci să se măsoare cu noi? Eram mai mari și mai voinici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe care le vedem. Monocotiledonatele, de care vorbesc astăzi, sunt cu mult mai grijulii, dar cu Încă mai puțini urmași, cum ar fi cele câteva nuci ale unui cocotier. Mămica nu le dă decât o tristuță și aceea mică, dar fermecată. Acel mic cotiledon știe, nu atât să păstreze hrană, cât s’o pregătească cu ajutorul enzimelor după ce o ia din cămară, adică din endospermul seminței; adică ceea ce “vânăm” noi, oamenii, de la bobul de grâu, amidonul. Mai există un element care permite
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
între timp apar și copii, tragedia este gata, apar certuri, adesea violențe, divorțuri, copii fără părinți și fără familie. A existat însă mereu și există și astăzi iubirea adevărată. Este sentimentul sublim care se dezvoltă în suflet ca o floare fermecată și care te face să vezi lumea cu alți ochi. Indiferent cum erai înainte, iubirea te transformă într-o persoană mai bună, vei fi mai înțelegător, vei avea dorința de a ajuta, de a proteja, de a dărui fără a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și pentru a ne bucura îndeaproape de peisajul mirific. Trecătoarea este situată între Munții Rodnei, aflați la sud și Munții Maramureșului, aflați la nord, la 1416 m altitudine. Pete cristaline de zăpadă se zăreau pe culmile munților falnici. Toți eram fermecați de priveliște. Nu aveam cuvinte să descriem frumusețile care le vedeam. Lăsând în urmă peisajul de vis de la Pasul Prislop ne-am continuat drumul către Borșa. Această stațiune se află în inima munților Rodnei, aproape de una dintre cele mai spectaculoase
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
să Înțelegeți până acum: că Îngerul, pierzându-și aripile și lepădându-și roba Înstelată, a aterizat și a Început să calce, cu picioarele lui, pe pământul ferm. [...] Mai 1952 Cartea a șaptea Lumea deocheată a femeilor Florile dulci-otrăvitoare din grădina fermecată a lui Klingsor; sau ceva despre femeile și casele lor cu perdele mereu lăsate din Bucureștii de acum peste cincizeci de ani. - șchioapa, Pica, Măndica, tanti Berta și madam Gonda, Mitică Buzatu și Iancu Chelbosu erau „țațele“ și protectorii sutelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și imprudent din Renaștere. și asta Încă din fra geda mea copilărie, căci sunt născut și crescut mărișor În mahalaua deo cheată a Gorganului, cu dumbrăvile ei ademe nitoare și ispiti toare, fiindcă erau presărate - la fel ca gră dina fermecată a vrăji torului Klingsor din Parsifal - cu cele mai dulci și otrăvitoare flori vii de pe lume, anume sădite În calea și spre pierzania cavalerilor Graalului și mai ales a noastră. E vorba de vastul sălaș de acum peste o jumătate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
caut pricină de ceartă. Îl urmăresc cum stă așezat pe un nor, cu cărticica pecetluită alături, și diverse persoane, unele sosite de la mari depărtări, se perindă prin fața lui, mânate de același gând: să atingă, să deschidă, să citească această cărticică fermecată. Când le vine rândul, fiecare se apropie și își încearcă puterile cu cartea îngerului. Toți se străduiesc din răsputeri, dar cât de puțini dintre ei reușesc: unii nu sunt capabili nici să deschidă cartea, alții izbutesc s-o deschidă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și acum am impresia că i-am găsit nod în papură, am găsit ce să-i reproșez lui Lazarus - deși susține că mi-e prieten, că e îngerul meu păzitor, pe mine nu m-a lăsat niciodată să ating cartea fermecată, cartea vie, cum o numește el! Îmi iau o înfățișare de copil răsfățat și-i strig (sunt conștient că acum iar mă comport ca unul din lumea oamenilor, nu din lumea îngerilor, unde sper că am intrat...): -Lazarus, ce fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vizita un muzeu sau nu știu care monument faimos. Însă n-ar fi fost deloc mai bine. Muzeele pot să mai aștepte, însă „poarta din zid“, poarta aceea despre care scria într-o nuvelă Edgar Allan Poe că dă direct în grădina fermecată, ți se deschide numai o dată. N-aș spune că hoinăreala de o după-amiază întreagă pe Rue de Grenelle mi-a schimbat viața. Mi-a deschis însă mintea spre un gând: avem oricând și oriunde un motiv să ne simțim bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
noastră, cu soarele care ne răsărea din spate, proiectîndu-ne reflexiile asupra celui mai pur albastru al unei mări matinale, părea scoasă din O mie și una de nopți. Camionul și-a făcut apariția, ca și cînd ar fi fost covorul fermecat, fîlfîind pe stîncile de deasupra portului și, pe măsură ce viteza Întîi ne Încetinea zborul sinuos În jos, Însoțit de murmure, din locul favorabil În care ne aflam părea că tot orașul se ridică să ne Întîmpine. În Iquique nu era nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
insuflat lemnului de cedru și spiritul bisericii catolice, și pe cel al adevăraților locuitori ai Anzilor. Una dintre bijuteriile din Cuzco ce merită văzută de orice turist este amvonul bisericii din San Blas. În afară de gravurile fine În fața cărora te oprești fermecat, nu are prea multe de arătat, și, ca și boxele din catedrală destinate corului, exprimă fuziunea a două rase ostile, dar Într-un oarecare fel complementare. Întregul oraș este o imensă galerie: bisericile, desigur, dar chiar și fiecare casă, fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și toate acestea le oferea corespondența ori prezența fermecătoare a lui Dinu Noica... Mihai îmi dădu și mie să citesc Mathesis ori bucuriile simple, singura lucrare apărută până atunci a maestrului. și trebuie să recunosc că am fost atât de fermecat, încât am copiat-o de mână aproape în întregime. Singura mea rezervă rămânea cochetăria cu legionarismul. Cum fusese posibil? E drept că experiența mea personală în această privință se reducea aproape la zero... Îmi amintesc doar primele contacte cu presa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Crăciunului", adică procedeul prin care să-i convingi pe berbecii-cumpăratori să cheltuiască mult, cât mai mult, pe cadouri inutile. 22 noiembrie 2004 Grande conférence. Titlu: L'histoire culturelle: interdisciplinaire par définition. Conferențiar: Pascal Ory, profesor la Universitatea Panthèon-Sorbonne. Publicul ascultă fermecat, iar eu încerc același sentiment ca în timpul marilor conferințe de la "Rencontres Internationales de Genève": te găsești în fața unui "monstru intelectual", cu o cultură la fel de întinsă și de stufoasă ca pădurea amazoniană, gata să răspundă pe loc la orice provocare, mereu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
singură, a unei doamne italo-canadiene care mai că nu plângea în sală (nu este o figură de stil, chiar stătea să plângă în timp ce era la pupitru și citea paper-ul) vorbind despre masacrarea turmelor de bizoni necesare supraviețuirii indienilor. Auditoriul asculta fermecat și emoționat la rândul său. Am plecat, plin de lehamite. (Pasaj adăugat ulterior: am asistat după câteva zile la excelentă prelegere ținută de o doctorandă din Franța despre torturile îngrozitoare la care-i supuneau indienii pe misionarii, soldații și coloniștii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Brașov, în stagiunea 1992- 1993, și la Teatrul Bulandra, în stagiunea 1994-1995) Harold Wesker, Hora sărutului, 1971 (reprezentată la Televiziune în 1979 și 1985) Williams C. Williams, Primul președinte (publicată în revista Secolul 20, 1976) Charles Dickens, Osul de pește fermecat, 1981 (jucat la Teatrul Țăndărică, în stagiunea 1981-1982) Tennessee Williams, Pisica pe acoperișul fierbinte, 1984 Tom Stoppard, Travesti (Trei răscruci), 1985 (publicată în revista Secolul 20, 1987) Iris Murdoch, Trei săgeți, 1986 (jucată la Teatrul Național din Timișoara, în stagiunea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a trăsăturilor nobile ale poporului nostru“, România liberă, 19 iulie 1984) „Întors de curând în Dobrogea, după o absență îndelungată, sub impresia entuziastă a celor văzute, împărtășeam telegrafic, în august 1985, din Eforie Nord, tovarășului Nicolae Ceaușescu, creatorul unei lumi fermecate, sincerele mele felicitări și urări de bine pe care le reînnoiesc cu prilejul aniversării de astăzi!“ („Dobrogea nouă“, România liberă, 19 ianuarie 1987) ROTARU Dan „Socialismul, ca orânduire, oamenii care construiesc această orânduire, trebuie să constituie izvorul din care să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la librării, când femeile cad în extaz în fața lui, iar tinerii îl urmează fascinați. Joi, 18 noiembrie În zilele de doliu după Brejnev, s-au dat la televizor minuni de concerte, cu orchestre și soliști de prima mână. Am stat fermecați ore întregi în fața ecranului, înfășurați în pături și bând ceaiuri fierbinți. Acum programul s-a tâmpit la loc, nu mai deschidem decât la desene animate, pentru Tomi, sau sâmbăta seara, la serial. De citit însă, slavă Domnului, avem tot timpul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
descurajant al realității. Chiar și chirurgul cu barba lui complet albă și ochi mari, albaștri (cum i-oi fi văzut barba sub mască?) îmi părea un fel de djin ce ținea între degete acul de rahianestezie ca pe-o nuia fermecată, explicând în oglindă cum se-ajunge - în straturi succesive - în miezul (ne)inflamat de sub coajă. Mi-e destul de greu acum să-mi dau seama dacă, la jumătatea anilor ’70, în România un chirurg din alte vremuri îi putea explica unui
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
data asta punîndu-i-o în poală, începea să-i istorisească pentru a nu știu cîta oară episoadele din viața zbuciumată pe care o dusese. Acesta era, de fapt, modul în care îl liniștea pe Daniel, pentru că, o dată povestea începută, băiatul asculta fermecat tot ce îi spunea, cu un interes și cu o supunere destul de greu de priceput pentru agitația vîrstei lui. Frazele bunicii îl învăluiau, îl mîngîiau și-l legănau. „Numele meu de fată - începea ea ca-ntotdeauna - a fost Aurica Arnăuțescu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
surprins de ploaie se adăpostește sub umbrela prietenului pe care norocul i l-a scos în cale..." Provocat însă de cea mai mică ocaziune (și cele mai multe ori chiar de noi), spiritul lui vagabond pornea cu o grabă ciudată pe cărările fermecate ale gândirei și ale imaginației. Ore întregi ne vorbea astfel de toate, ne plimba prin toate domeniile, cu deosebire prin acel al filologiei, lăsându-ne întotdeauna încântați de tot ce aflam și învățam de la el. Nici azi nu știu grecește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
timp ne-am aflat În el n-a contat decît clipa. Timpul e unul dintre ultimele cuvinte pe care le-am Învățat, ca să numim cu el tocmai regretul, iar melancolia am descoperit-o cînd ne-am uitat În urmă. Muntele fermecat și nemuritor al copilăriei Își ridică nimbul strălucitor și pur tot mai departe. Acolo am fost asemenea zeilor, nemuritori, avînd și defectele lor, indiferența față de greșeli și indiferența față de timp. Nici nu bănuiam că sfinxul există și așteaptă să-l
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]