3,207 matches
-
Dumnezeu. Starea civilă, actul de naștere. Necredincioșii cred că cei care-și zic credincioși cred în dogma lor. Ori ei se atașează de ceva mai serios: de ritualurile lor. O spiritualitate subiectivă aproape că ar păta acest tablou în care filiația e o mărturie suficientă. Așa se explică faptul că libanezul, indulgent și împăciutor în viața privată, se poate transforma într-un energumen dezlănțuit de îndată ce drepturile comunității i se par a fi amenințate (contradicție pe care mi-a semnalat-o Georges
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
însușit plenar măsura, reacționez spontan, ca bun latin occidental, la ideea unei sfințenii ereditare, dar trebuie să admitem totuși că islamul lui Mohamed a fost mai întâi o afacere de familie. Convingere pe care adepții lui Ali și ai bunei filiații a Profetului nu se tem s-o afișeze. * * * Kafr Kana, un sat cu case tip, răspândite pe două sau trei coline, de două ori victimă a războiului: o sută doi civili omorâți, pe 18 aprilie 1996, de o rachetă israeliană
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a confunda ideea de națiune cu cea de grup profesional ("Națiunea evreiască ar fi în acest caz ansamblul credincioșilor Sinagogii"). El evidențiază rolul capital al Americii ("sionismul, în loc să opună două naționalități antinomice, leagă Palestina de Statele Unite într-un raport de filiație reciprocă și reversibilă"), pivotul, spune el, care va face într-o zi din sionismul american un mijloc pntru americanizarea imigranților evrei din Europa răsăriteană. Aceleași premoniții și în Jurnalul de călătorie din 1923 al lui Leopold Weiss, tânăr (pe atunci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ș.a.m.d.). Asemenea interpretări, oricât de valide ar fi, nu sunt, totuși, satisfăcătoare din unghiul exigențelor proprii disciplinei istorice. Înainte de a opera cu asemenea generalizări, o explicație de acest tip trebuie să caute fapte concrete și să stabilească filiații; nu În ultimul rând, ea se cuvine a fi prudentă. Din perspectiva unei contextualizări cultural-istorice, cel mai plauzibil (și, probabil, cel mai direct) răspuns trebuie, fără Îndoială, să ia În calcul felul particular În care era percepută, interpretată și putea
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
prima frază a Manifestului Partidului Comunist, pe oricare cititor dar, mai ales, pe descendenții lui pentru a le reaminti consecințele politice și etice ale paricidului ("figura cvasi-părintească a lui Marx") și apostaziei "disputa (acestei figuri) în noi, cei cu alte filiații"188: "...Foarte recent, recunoaște Derrida, am recitit Manifestul Partidului Comunist. Cu rușine mărturisesc, nu mai făcusem asta de decenii ceea ce nu se poate să nu trădeze ceva. Știam foarte bine că o fantomă aștepta acolo, și încă de la deschidere, de la
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
care și România, cu scopul de a-i cunoaște pe intelectualii dizidenți și de a-i sprijini în rezistența lor împotriva regimului comunist. Cazul ei este atipic, nu caută exotismul sau primitivismul, nu aplică etichete balcaniste și orientaliste, nu caută filiațiile genetice și istorice ale dictaturilor răsăritene, nu se lasă amăgită de mitul care se construia în Apus despre conducătorul liberal din Carpați și nu este interesată în mod exclusiv de cultura populară sau subcultură pentru a exemplifica căderea din spațiul
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
adică latinește” (DMN, p. 65). Rămâne însă constantă în DM și în lucrările ulterioare abordarea raportului dintre română și italiană. Întrucât romanitatea orientală este mai apropiată teritorial, temporal și în sine de fenomenul etnolingvistic italian, a apărut ideea unei posibile filiații italiene a limbii române. Această chestiune, pe care astăzi o privim ca superfluă, preocupa în epocă pe cronicarii și istoricii atrași de „misterul” constituirii limbii române. Cantemir punea această problemă în dependență directă de istoria, reconstituită de el, a neamului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
români a dus, se crede, la schimbarea radicală a etimologiei cuvântului. În gura românului și în mintea acestuia cuvântul își pierde legătura fonetică și semantică cu latina și cu toate celelalte limbi romanice. „Cuvintele actuale romanice, spune Philippide, șiau pierdut filiația veche și au intrat în grupuri altele decât cele de la capul locului”. Formele „de la capul locului” fac obiectul „etimologiei fonetice a savantului”, care merge cu mintea tot la origine, pe terenul special al limbisticii romanice tot la latină, și tot
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sine. Imaginea creată de cuvântul subliniat este chemată să o înlocuiască pe cea de „fiică”. În fond nu este vorba decât de o substituire de sinonime, iar explicațiile date de profesorul de la Cluj nu fac altceva decât să întărească imaginea filiației genetice: „Vom zice, deci, susține el, că limba română nu este fiica, ci continuatoarea latinei vorbite odinioară în cele mai multe părți ale Imperiului Roman de răsărit. În cursul veacurilor, limba aceasta a suferit diferite schimbări, în urma evoluțiilor firești la care e
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care intră în sumar cu povestiri duioase, moralizatoare, amintiri, schițe umoristice, proze patetice sau istorii romanțate, toate submediocre. Nici lirica nu aduce, cu excepția unor poezii de Octavian Goga, vreun nume de prestigiu, versurile, cele mai multe de dragoste sau meditații, dezvăluind o filiație eminesciană încă de la motourile folosite. Se remarcă o preocupare firavă pentru folclor: suita de articole Figuri din mitologia română de Traian Achim (acesta transcriind și compunerile Vers frumos și Bucurie, datând de pe la 1820-1830, ale poetului țăran Simeon Pop din Abrud
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290507_a_291836]
-
în fruntea unei suite nobile: „Cam în soare,/ Cam pe mare,/ Cam pe lângă cer,/ Zboară-un cârd de porumbei./ Și nu-i cârd de porumbei,/ Ci-i stobor de mari boieri.” Versurile conțin două elemente fundamentale pentru această apariție cu filiații arhaice: solarul și afinitatea cu apa. Solaritatea perechii mitice este susținută de indicii morfologice și stilistice, precum și de efectele concrete pe care atingerea calului le are asupra naturii. De fapt, toate detaliile ținutei eroizante aparțin armăsarului care este de cele mai multe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frâu calului tău” (IpateleIași). Ofrandele și sacrificiul (simbolizat de păruldepozitar al energiei spirituale) închinate imperativ lunii relevă puntea de comunicare directă a fecioarei cu astrul nopții, devenit tutelar pentru destinul ei. Asociată întunericului, tânăra aflată în procesiunea inițiatică va câștiga filiația directă cu luna prin feminitatea și fertilitatea ei latentă, pentru că astrul „dirijează atât moartea, cât și fecundi¬tatea, drama și inițierea”. Cufundată adânc în energiile primordiale, fecioara poate stăpâni mersul vremii și întârzia apariția luminii. Nevoită să plece după foc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri să ospătăm”. Urmărirea ciutei fără splină în colindele de fecior și conăcăriile intonate la nuntă decodează transformarea vânatului în fată de măritat prin legătura totemică dintre cele două ipostaze. Orațiile de nuntă dezvăluie limpede filiația: „Șî să găsi alți vânători/ Mai recunoscători,/ Și zise că-i urmă de căprioară,/ Să-i fie chiar împăratului/ De soțioară!” (Coșula - Botoșani). Specia lirică intimă a cântecului de leagăn oferă un indiciu neașteptat pentru configurarea traseului inițiatic, anticipând augural
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primordialitatea ei, din faptul că a fost prima mesă a eroului întemeietor care a sacrificat fiara la temelia lumii. Valoarea cosmogonică a inițierii a fost subliniată în repetate rânduri de Mircea Eliade, care consideră Geneza drept model al formării omului. Filiația creației în scenariul inițiatic autohton explică imaginea diluviului strunit de fecioara în leagănul mitic, în colindele de fată mare, sacrificiul animalului totem la masa ceremonială de la nunta sacră, uciderea șarpelui din care apare musca columbacă, în balada lui Iovan Iorgovan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din motive mai mult sau mai puțin întemeiate, definitive și solide și aplicate inflexibil, și fenomenelor trecute, și celor contemporane. O asemenea genealogie a elaborărilor din câmpul naratologiei vizuale favorizează situarea lor într-o descendență complexă, într-o rețea de filiații istorice și conceptuale și semnalează faptul că aceste teorii nu constituie o tradiție singulară și continuă ci o grupare de evoluții lipsită de conexiuni cauzale și disipată într-o arie a asemănărilor de familie. Meticuloasă și răbdătoare, o asemenea genealogie
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
redacției”, unde sunt de găsit, la primele lor încercări, personaje menite să își facă un nume: N. Batzaria, N. D. Cocea, St. O. Iosif, I. Popovici-Bănățeanul, Nuși Tulliu, Gh. Țițeica, viitorul matematician ș.a.); atribuiri, în cazul unor scrieri nesemnate. Curiozități, filiații destul de îndrăznețe (Petru Albulescu-Albastru, „un precursor al lui Urmuz”), ipoteze convingătoare (motivul ranchiunei lui Caion împotriva lui I. L. Caragiale), câte un flash surprinzător (Take Ionescu scriitor) colorează suitele de comentarii cărora supunerea canonică la obiect nu le diminuează elasticitatea. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
tot mai des și suportând tot mai frecvent epitete absolut „scandaloase” pentru „marxiștii de serviciu”, precum: poeți de inspirație originală, înnoitori ai vocabularului poetic, capabili de teme originale etc., și, mai ales, erau, ceea ce enerva la culme atunci, puși în filiația marilor poeți dintre războaie sau chiar a lui Eminescu. Nichita, mai ales! Observând probabil că „teoria lui” a devenit inactuală, Matei, după ce a făcut o prestație extraordinară ca cronicar la Gazeta literară, „organ” nu numai al U. Scriitorilor, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în conducerea U. Scriitorilor. Eu, de altfel, am mers și mai departe pe această linie: am devenit membru de partid în toamna lui ’67, după două romane publicate și după ce eram așezat deja, de cei mai prestigioși critici, într-o filiație flatantă, între H.P. Bengescu, Camil Petrescu și Dostoievski sau Faulkner, și am acceptat, la insistențele lui Dumitru Popescu, secretar al c.c., în ’69, să devin și membru supleant c.c., foarte lucid că-mi pierd o parte din stima colegilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
durat prietenia, întâlnirile noastre s-au „espasat”, au devenit mai rare și mai întâmplătoare. Poeții citeau, apoi, din manuscrisele lor, cei trei poeți ai grupului, noi doi, eu și Matei, ne erijam în critici, mai ales Matei, știutor a deosebi filiații în literatura română, engleză sau spaniolă. El însuși citea rar, prima lectură a lui de care mi-amintesc a avut loc în locuința sa de tânăr căsătorit - de fapt, a socrilor săi, Tamara Gane și N. Gane, excelent traducător al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se cheamă succes. Câteva cronici aproximative, o recenzie negativă în Flacăra, apoi „marile cronici” în revistele literare, Raicu la Gazetă... Regman la Luceafărul lui E. Barbu (cu care eram în război declarat, cronică în care sunt pus alături sau în filiația celor mai mari - Faukner, Dostoievskiă, surpriză, N. Manolescu, pe care nu-l cunoșteam, în Contemporanul, o cronică de „salut literar”, plină de prospețime, de o vivacitate intelectuală și, mai ales, „masa rotundă” în jurul romanului, organizată la Viața românească de Matei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încetat; primele două cronici, apărute în publicații de mare tiraj - Flacăra și Informația Bucureștiului, au fost net negative. Apoi, explozia: Contemporanul - N. Manolescu, Gazeta literară - Lucian Raicu și Luceafărul - Cornel Regman, reviste ce dădeau tonul criticii, m-au situat în filiația celor mai mari prozatori naționali sau europeni: Faulkner, H.P. Bengescu, Liviu Rebreanu. Cununa a fost „masa rotundă” în jurul romanului organizată de Matei Călinescu și patronată de Șerban Cioculescu, directorul Vieții românești, cu participarea unor critici de marcă. Orgoliul meu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și întorcându-se spre tovarășii activiști de la c.c. sau de la „municipiu” - pentru că nici unul nu e membru de partid! Apoi a arătat un exemplar din Francisca, ironizând cele câteva fraze de prezentare a lui Matei Călinescu ce mă așezau în filiația H.P. Bengescu și a lui Camil Petrescu. În ședința juriului pentru premiile Uniunii, Stancu însuși s-a opus ca Francisca să fie premiată - în acel an a primit premiul Uniunii Bănulescu, pentru Iarna bărbaților, și al doilea premiu pentru proză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
neagă, e drept „mesajul politic” al cărții - un erou al vremii noastre ce se distruge fastuos și irezistibil, sub flamura unei fraze din Nietzsche, „profesând” un existențialism care nu are legătură cu „noua nostră societate” -, dar care mă pune în filiație, totuși, cu nume mari ca Dostoievski și altele, recunoscându-mi meritele literare. Ion Ianoși care, peste câțiva ani, în primăvara lui’84, mi-a scos din impas masivul și „atipicul”, încă o dată, roman Drumul la zid, ce-i fusese propus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la înțelegerea istoriei într-un mod cauzal. Factorii istorici de structurare sunt considerați a fi unități substanțiale și sunt presupuși a orienta cursul evoluțiilor politice în perioada post-comunistă: privind lucrurile prin această optică, clivajele observate astăzi întrețin un raport de filiație directă cu vechile polarități. Identificarea unor polarități pertinente face obiectul disensiunilor: cursorul istoric e situat într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Diferențele pe care astăzi le marchează clivajele formate în țările occidentale se explică prin absența unor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
astfel elemente de diferențiere în cadrul raporturilor de forță constituite înainte de căderea blocului sovietic; este pusă în evidență în acest mod o matrice despre care se presupune că orientează echilibrul politic contemporan. B. Metoda genetică: istoria ca matrice Pentru a clarifica filiațiile istorice, adepții metodei genetice pun accentul pe varietatea modurilor de structurare politică observate în cadrul democrațiilor populare. Potrivit acestora, experiența comunismului a condus la formarea unor polarități multiple. Pentru a explica această multiplicitate, se convine asupra stabilirii unui "principiu de analiză
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]