5,981 matches
-
n. Zoller) și al lui Leon Wittner, funcționari. Urmează la București Școala primară „Poenărescu” (1921-1925), Liceul „Titu Maiorescu” (1925-1932) și Facultatea de Medicină (1933-1939), specializându-se în stomatologie. Și-a luat doctoratul în medicină (1940) și, mult mai târziu, în filologie (1971). În timpul dictaturii antonesciene, din cauza adeziunii la PCR și a legilor rasiale, i se interzice practicarea profesiunii și i se impune domiciliu forțat până în 1942, când e deportat într-un lagăr din Transnistria. Revine în țară în toamna anului 1944
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
Orizont” (1944-1947), redactor-șef adjunct, ulterior redactor-șef la „Contemporanul” (1946-1949) și redactor-șef la „Flacăra” (1949-1950). În 1947 dezlănțuie în presă un atac violent împotriva lui G. Călinescu. Reușind să obțină numirea în postul de conferențiar la Facultatea de Filologie, în 1950 îl înlocuiește pe G. Călinescu - îndepărtat din Universitate și trimis „în cercetare” - la șefia Catedrei de literatură română modernă și ia gradul didactic de profesor; va fi pensionat în 1970. Debutează în 1932 la revista „unu”, publicând în
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
, Vasile (15.X.1948, Bădiceni, j. Soroca), poet și prozator. Este fiul Cristinei și al lui Leon Spinei. A absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea de Stat din Chișinău (1971). Redactor-șef la „Tinerimea Moldovei”, din 1988 deține funcția de redactor-șef al revistei „Viața satului”. În perioada 1998-2001 e deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În cărțile sale de proză - Credință (1975), Dreptul la
SPINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289830_a_291159]
-
fiica Karlei (n. Goldstein) și a lui Adolf Spuhn, arhitect. În 1946 părăsește orașul natal și se stabilește, împreună cu părinții, prin opțiunea de cetățenie a acestora, la Bacău. Urmează aici Liceul Teoretic de Fete (1947-1951), apoi la București Facultatea de Filologie, secția română (1951-1955). Va funcționa ca redactor la Editura Tineretului (1955-1969), unde se ocupă cu precădere de literatura SF, în sectorul condus de Ion Hobana, iar după reorganizarea sistemului, din 1969, la Editura Albatros, până la pensionarea survenită în decembrie 1988
SPUHN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289840_a_291169]
-
STAN, Mihai (9.VII.1943, București), prozator și editor. Este fiul Elenei (n. Cârstea) și al lui Stan C. Stan, militar de carieră. Urmează cursurile liceului din Găești (1950-1961), apoi e student la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Pitești (1963-1966). Va lucra în învățământ până la pensionare, ca profesor în mai multe localități din județul Dâmbovița. Este, din 1997, fondatorul și directorul Editurii Bibliotheca din Târgoviște, secretar de redacție, iar din 2002 redactor-șef al
STAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289853_a_291182]
-
, Luca (14.I.1947, Cajvana, j. Suceava), eseist. Este fiul Magdalinei (n. Șoldan) și al lui Vasile Pițu, agricultori. Urmează liceul la Gura Humorului și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvită în 1968. Devine aici, în 1971, cadru didactic la Catedra de limba și literatura franceză, unde după 1990 va preda teoria traducerii și logica discursului ficțional. Și-a susținut doctoratul în 1982
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
, Camelia (14.XI.1948, Turnu Măgurele), poetă și eseistă. Este fiica Alexandrei (n. Stoica) și a lui Nistor Popa, profesor. După absolvirea Liceului „Unirea” din orașul natal, se înscrie în 1969 la Facultatea de Filologie a Universității din București, luându-și licența în 1974. Obține titlul de doctor în filologie (2000), fiind profesoară la Liceul „Al. I. Cuza” din Alexandria. Debutează cu poezii în ziarul „Teleormanul” (1977) și colaborează ulterior la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Argeș”, „Caligraf
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
Este fiica Alexandrei (n. Stoica) și a lui Nistor Popa, profesor. După absolvirea Liceului „Unirea” din orașul natal, se înscrie în 1969 la Facultatea de Filologie a Universității din București, luându-și licența în 1974. Obține titlul de doctor în filologie (2000), fiind profesoară la Liceul „Al. I. Cuza” din Alexandria. Debutează cu poezii în ziarul „Teleormanul” (1977) și colaborează ulterior la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Argeș”, „Caligraf” ș.a. Prima carte, placheta Albastrele ninsori, îi apare în 1996. Versurile de început dezvăluie o
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
Petru (7.IV.1947, Cerișor, j. Hunedoara), critic literar. Este fiul Iuliei (n. Poantă) și al lui Nicolae Poantă, țărani. Urmează școala primară în satul natal, iar liceul la Hunedoara, absolvindu-l în 1965. Își continuă studiile la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1965-1970). După terminarea facultății este angajat redactor la revista „Steaua”, unde va rămâne două decenii, până în 1991, când devine consilier-șef la Inspectoratul pentru Cultură al județului Cluj. Timp de patru ani, între 1997 și
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
Elenei (n. Foghiș) și al lui Pașcu Pituț, muncitor silvic. După ce urmează școala primară la Săliște, gimnaziul la Sudrigiu (1950-1953) și cursuri liceale de silvicultură la Năsăud (1953-1956) și Șcala de Maiștrii Forestieri din Sighetu Marmației (1958-1961), începe Facultatea de Filologie la Cluj (1962-1964) și o continuă la București (1964-1967). Între 1956 și 1958 a fost tehnician slivic la Beiuș, iar în 1961-1962 la Tușnad. Este corector la „Gazeta literară” (1967-1968), redactor, apoi secretar general de redacție la „România literară” (1968-1971
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
POP, Augustin (13.IX.1952, Panticeu, j. Cluj - 6.II.1998, Cluj-Napoca), poet. Este fiul Dochiței (n. Ochiș) și al lui Augustin Pop. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-italiană (1972-1976) și a urmat trei ani cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1976-1979). A funcționat ca profesor de limba și literatura română la o școală din Huedin (1976-1980), apoi a lucrat
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
n. Lupan), profesoară, și a medicului și ziaristului Gavril Pop, director al revistei „Tribuna” din Brașov. Învață la Liceul German din Brașov (1950-1953), apoi la Liceul nr. 3 din același oraș (1953-1956) și va absolvi, în 1960, cursurile Facultății de Filologie la Universitatea din București. După o perioadă de colaborări la „Gazeta literară”, „Scânteia tineretului” și „Luceafărul”, se angajează redactor la „Luceafărul”, unde în 1964 devine șef de secție. Debutează editorial cu volumul Nu te lăsa niciodată, apărut în 1966 și
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
1969) la Universitatea din București, cu teza Folcloristica Maramureșului. Își începe cariera universitară ca asistent (1951), fiind apoi lector (1952), conferențiar (1962), profesor (1970), iar din 1992 profesor consultant la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Facultății de Filologie (Litere) de la Universitatea „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca. Concomitent este cercetător științific principal (1957-1959), apoi conducător al Secției din Cluj a Institutului de Folclor al Academiei Române (1966-1969), decan al Facultății de Filologie (1968-1976), director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
de literatură comparată și teoria literaturii a Facultății de Filologie (Litere) de la Universitatea „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca. Concomitent este cercetător științific principal (1957-1959), apoi conducător al Secției din Cluj a Institutului de Folclor al Academiei Române (1966-1969), decan al Facultății de Filologie (1968-1976), director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” (1974-1976). A funcționat ca lector, în 1964, la Universitatea din Montpellier (Franța). Colaborează la „Anuarul Arhivei de Folclor” (serie nouă), „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Cronica”, „Demos” (Berlin), „Dacoromania
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
Horak, M. Tille, Roman Jakobson. Se apropie de orientările structuraliste ale Cercului Lingvistic de la Praga și urmează cursuri de literatură comparată și folclor, de studiere a structurii interne a creației populare, de știința literaturii. În 1942 își susține doctoratul în filologie la Universitatea din Bratislava, cu teza Cuvintele compuse de origine veche slavă bisericească în vechea limbă română scrisă, pe care a pregătit-o cu profesorul M. Weingart și a susținut-o, ulterior, cu I. Stanislav. În 1963 devine doctor docent
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
în 1931. Profesează până în 1953 în sistemul preuniversitar, iar din 1955 este angajat patru ani cercetător principal la Biblioteca Academiei Române. Ulterior își începe cariera universitară, ajungând profesor și îndeplinind, la Institutul Pedagogic din Pitești, funcția de decan al Facultății de Filologie (1966-1968) și pe aceea de rector (1968-1971). Își susține în 1968 teza de doctorat la Universitatea din Cluj, iar în 1970 primește și titlul de doctor docent. Debutează în 1929 la revista „Sepia” și colaborează de-a lungul anilor la
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
natală, iar cursurile secundare la Liceul „Principele Ferdinand” din Bacău, secția reală (1928-1936). Devine student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde are profesori, între alții, pe G. Călinescu, Iorgu Iordan, Dan Bădărău, fiind licențiat în filologie modernă (1940). Urmează și Școala Normală Superioară, apoi, la București, Seminarul Pedagogic Universitar, pe care îl termină în 1941. Își susține examenul de capacitate în învățământul secundar la București (1942) și este clasat primul pe țară (în comisie: Al. Rosetti
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
referi, nici de data aceasta, la destinul său, cu o discreție și o mândrie pe care puțini le-au înțeles și le-au apreciat. Este reintegrat, în 1956, ca asistent, iar din 1966 ca profesor prin concurs, la Facultatea de Filologie din București și la Universitatea din Craiova, unde va fi și decan din 1969 până în 1974, asigurând până în 1976, ca redactor-șef, și conducerea revistei „Ramuri”. Continua, în amfiteatru, vechiul stil maiorescian al prelegerii magistrale. Avea, totuși, o cordialitate remarcabilă
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
POP, Ioan Es. (27.III.1958, Vărai, j. Maramureș), poet. Este fiul Victoriei (n. Ciocian) și al lui Simion Pop, diacon. A absolvit liceul la Șomcuța Mare (bacalaureatul în 1978) și Facultatea de Filologie a Universității din Baia Mare, secția română-engleză (1978-1983). Participă la reuniunile cenaclului din jurul revistei studențești „Nord”, al cărei redactor-șef este între 1981 și 1983, și, sporadic, la ședințele cenaclului Universitas din București. A funcționat, între 1983 și 1989, multă vreme
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
POPESCU, Iulian (9.VI.1948, Constanța), teoretician și critic literar. Este fiul Floricăi (n. Pătrașcu) și al lui Nicolae Popescu, profesor. Absolvent în 1966 al Liceului „M. Eminescu” din Constanța, devine în același an student al Facultății de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, secția franceză-română, obținând licența în 1971. Este numit asistent la Catedra de limba franceză, unde parcurge treptele ierarhiei universitare până la gradul de profesor (1998). Își ia doctoratul la Universitatea din București (1984). În
POPESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288934_a_290263]
-
în colaborare), Iași, 1983; De la Théorie du discours poétique, Iași, 1988; Stil și mentalități, Constanța, 1991; Sensuri din forme, Iași, 1996; Sémantiques, Iași, 1998. Repere bibliografice: Radu Voinescu, „Clasicism” și „modernism”, RL, 1993, 22; Leonida Maniu, „Sensuri din forme”, AUI, filologie, t. XLII, 1996; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 347. Ș.A.
POPESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288934_a_290263]
-
Învață la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1942-1945) și urmează Școala Pedagogică, absolvită în 1950. Devine învățător și profesor suplinitor de limba și literatura română în Lunca Cernii, județul Hunedoara. Între 1953 și 1957 este student la Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, după absolvire funcționând ca profesor la liceul din Hațeg. În martie 1958 este arestat de Securitate, judecat și condamnat la zece ani de închisoare de Tribunalul Militar Iași, pentru că participase în 1957, la
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
Iași și la Putna, la sărbătorirea a cinci sute de ani de la înscăunarea lui Ștefan cel Mare. Deținut politic până în 1964, va fi apoi doi ani șomer. În 1966 este încadrat documentarist și ulterior cercetător științific la Centrul de Istorie, Filologie și Etnografie din Craiova al Academiei Române. Își ia doctoratul cu teza Haiducul și haiducia în folclor. Între 1975 și 1979 va lucra în calitate de lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Craiova, de unde se transferă ca lector la Facultatea
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
Etnografie din Craiova al Academiei Române. Își ia doctoratul cu teza Haiducul și haiducia în folclor. Între 1975 și 1979 va lucra în calitate de lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice din Craiova, de unde se transferă ca lector la Facultatea de Filologie a Universității craiovene, devenind în 1990 profesor și decan. În ultimii ani de viață este senator PNȚCD în Parlamentul României. Colaborează la „Ramuri”, „Arhivele Olteniei”, „Analele Universității din Craiova”, „Gazeta Gorjului”, „Coloana” (Târgu Jiu), „Philologica” ș.a. Principala contribuție a lui
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
, Magdalena (18.VII.1933, Roman), traducătoare. Este fiica Elenei (n. Vasiliu) și a lui Ioan Popescu, oficiant sanitar militar. După studii liceale în orașul natal, urmează Facultatea de Filologie a Universității din București (1952-1957), devenind cercetător științific la sectorul de gramatică al Institutului de Lingvistică al Academiei Române. Obține titlul de doctor în filologie în 1974, sub îndrumarea lui Al. Graur. Colaborează la „România literară”, „Arc”, „Lettres roumaines”, „Luceafărul” și
POPESCU-MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]