2,868 matches
-
După aproape o oră a sosit; Anghel l-a întâmpinat în ușă; el s-a uitat atent împrejur, apoi a salutat: Doamne ajută! I-am răspuns cu aceeași salutare. Era un bărbat la patruzeci de ani, potrivit de statură, dar firav, cu privirea duioasă, chiar tristă. L-am rugat să ia loc pe pat, în fața noastră. Și Anghel a deschis cuvântul: Iartă-ne că te-am invitat la noi, dar înfățișarea dumitale arată că nu ai ce căuta printre deținuții de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un membru activ al Ligii culturale, fondată în 1891 pentru menținerea contactelor culturale între românii aflați sub diferite stăpîniri străine și cei "liberi" și ca o reacție la mișcarea memorandistă din Ungaria. Cu toate acestea, activitatea Ligii era tot mai firavă; prin 1907, cele 52 de activități inițiale se reduseseră la 6219. Atunci cînd Iorga și adepții săi au revigorat Liga, momentul respectiv a marcat o schimbare neoficială a politicii românești față de Transilvania și Bucovina. Iorga își pusese "Neamul românesc" la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
rigoare, am încercat să-mi amintesc imaginile pe care le văzusem pînă atunci reprezentînd un tînăr într-o uniformă elegantă de legionar, cu o cămașă verde și centură cu diagonală. Nimic nu mai rămăsese din toate acestea. Era un bătrîn firav și pe moarte cel care stătea în fața mea..., o stafie. Era el oare o stafie a istoriei europene? Îmi amintea de spusele lui Shakespeare: Timpul este un zapciu nemilos... nu uită". Fusesem avertizat înainte de a sosi că Boeru se senilizase
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cocoșate, unele dintre ele imense, plantate aici printre tufe de iarbă sârmoasă și flexibilă și printre nenumărate hățișuri de scaieți sclipitori. Se mai ivesc din loc în loc (cultivate oare de mâna omului sau de natură?) o sumedenie de fucsii cam firave, de veronici dese, toate în floare, precum și o specie de salvii frumoase, cu frunze sure. Dincolo de acest „tufăriș“ se întinde iar pârloaga cotropită de scaieți și bălării, presărată cu mlaștini rău mirositoare, în care ți se afundă piciorul, și acoperită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și pe mine să o iubesc. În chip bizar, am simțit atunci, și acest simțământ stăruie și azi, că o iubeam ca pe un fiu al meu. Adeseori îi plăcea să-mi spună că e pajul meu. Avea o voce firavă și plăcută și parcă o aud și acum cântând melodios. Cum de s-a menținut, după atâția ani și ani, spiridușul meu jucăuș! Îmi amintesc că a jucat odată, într-un spectacol de amatori, pe Cherubino din Figaro, și succesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iei o hotărâre, trebuie să minți. Cred că și-a găsit un tip, dar nici nu vreau să știu. Iese tot timpul, dar din păcate se întoarce, îi convine. Ura asta blestemată, nudă, nesfârșită, distructivă, apriga sfâșiere a celor mai firave tentacule de tandrețe și bucurie, a tuturor nonsensurilor spontane care leagă o ființă omenească de alta. Uneori încerc să comunic cu ea, și mă rănește cu cele mai dureroase lucruri care-i dau prin gând. Simți cum îți amorțește sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care mi-o făcuse acea seară, cu lumina vie dar sumbră, culorile radioase, vibrante ale stâncilor, iarba verde de o parte și de alta a drumului, mașina galbenă a lui Gilbert. Nu adia nici o suflare de vânt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm amenințător, total netedă, sticloasă, lucioasă, uleioasă, de un azur uniform. Pe întreaga întindere a orizontului țâșneau fulgerări mute, iluminații extraordinare, ca niște vaste, foarte îndepărtate focuri de artificii, sau ca lugubre experiențe atomice. Nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putea susține, care ar constitui o sursă de lumină chiar de-ar fi s-o pierd definitiv, așa cum, într-adevăr, am și pierdut-o. {i ce-a devenit acum acea lumină? Se mistuise, devenise, în cel mai fericit caz, o firavă flăcăruie licăritoare, întrezărită într-o câmpie mocirloasă, iar marea mea „iluminare“ nu era decât un nonsens. Hartley a pierit, acum e una cu nimicul, pentru mine nu mai există și, până la urmă, n-am făcut decât să lupt pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai târziu, în vremea lui Carol al II-lea, nu ar fi părut naivul susținător al austerității erotice a regelui Carol I o ființă picată din altă lume? Totuși, zvonurile despre pretinsele aventuri ale lui Carol I au fost destul de firave și nu s-au confirmat niciodată. Nu au fost confirmate nici măcar de literatura vădit ostilă la adresa casei regale, scrisă de pe poziții răzbunătoare de către persoane care se aflaseră o vreme în apropierea Curții și care, mai târziu, au fost îndepărtate. Adesea
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
mine. Cu Elisabeta la gara Târgoviște, de față miniștrii, D. Brătianu, primarul, D. Sturdza, Bibescu etc. Ora 11½ plecarea, tren special. Ministrul Lecca și Fălcoianu călătoresc cu noi. Ora 12½ Crivina, a plouat puțin în Prahova, semănăturile sunt însă foarte firave. Ora 1 în Câmpina, 1½ Comarnic, unde începe o ploaie puternică, dar numai în munți, ora 3 în Sinaia, ploaie torențială și vânt rece. Lecca merge la Predeal. La mănăstire, biserică. Ora 4 la castel. În interior s-a înaintat
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
tale sfaturi bune Să le țin o viață ntreagă. Și-ale tale sfaturi bune Să le țin o viață-ntreagă Bunica de {ț. O. Iosif Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aievea parcă văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până-n seară. Cu furca-n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu-i de la țară. ¾ S|RB|TOAREA PAȘTELUI Doamne, Doamne Doamne, Doamne, ceresc tata
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Le Douanier-Vameșul), care a început să picteze la 50 de ani... Talentul literar este condiționat de nivelul cultural (dar nu întotdeauna, așa cum se afirmă cu aplomb). O cultură, oricât de bogată, este cu totul departe de a potența un talent firav, exemplul semnificativ fiind cel al lui George Călinescu. De asemenea, un geniu ca Nicolae Iorga, încercând să scrie literatură, a produs „creații” complet lipsite de forță artistică. în schimb, Ion Creangă, cu o școlarizare destul de precară și lipsit de orice
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
sta pe un braț al unei arătări. Deodată își ia zborul, căci se aud fâlfâiri de aripi în văzduhul mohorât.Violetul amurgului nu lasă ca tălpilor cu codiță să li se observe culorile. De departe, se aude glasul plăpând și firav al unui greieraș. Frunzele își șoptesc una celeilalte: despre ce oare ? Vorbesc despre concertul unei vrăbiuțe care, în timpul zilei, le chema pe puținele rămase cu dânsa printr-un semn: Cip-cirip ! Un vânt sălbatic ia tălpile de pe brațele arătărilor care rămân
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
ele, stelele sunt pretutindeni, ca un omagiu adus mie, muritorului care s-a dezis de planeta lui, decis să locuiască printre aștri. Le numeam încetișor în gând: Frumușica, Zâna Mare, Zâna Mică, Crăiasa, Madona... Într-un târziu, apare albă și firavă cea din urmă stea, Luceafărul de zi, prevestind răsăritul soarelui și începutul unei noi zile. Luna cu întreg alaiul ei de stele pășește grăbită la culcare. Deșteptată ca dintr-un vis, trăiesc coșmarul unei idile care se destramă: Stelele se
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
deține cel mai important rol în viața fiecărui copil. Deci, citiți, căci numai citind, creierul vostru va deveni un laborator de idei și de imagini ! Ana-Maria Prepeliță *** Când citesc, simt cum o adiere ușoară de vară se așterne pe paginile firave ale cărții. Paginile ei sunt podoabe de cuvinte și imagini, înduioșate de culori calde. Simt întotdeauna că mă aflu printre imaginile fiecărei cărți desenate cu podoabe ale naturii. Imaginația cutezătoare a scriitorilor aduce în fața noastră o adevărată lume. Cuvintele parcă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
La intersecția dintre Evul Mediu și Renaștere, Hyeronimus Bosch adevărat precursor al suprarealismului mai păstrând încă reminiscențe ale goticului și spaimele omului medieval, a creat cu o fantezie de neegalat, o vastă lume onirică, stranie, fascinantă, populată, alături de siluetele omenești firave, fără personalitate, subiecte pasive ale torturilor sau plăcerilor, de o multitudine de ființe stranii, hibride, monstruoase și de obiecte ciudate sau uneori comune dar supradimensionate, astfel încât un fruct, de exemplu, în Grădina plăcerilor, poate fi receptaculul unor ființe omenești. Spre deosebire de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fără a trage din aceasta vreo consecință practică, malițios cu candoare, având păreri definitive în toate chestiunile fundamentale, dar procedând șovăitor în cele banale. Teribilismele sunt o mască a nesiguranței de sine, nesiguranța și poza fiind caracteristici pentru erou. Pe firava Lilli o scandalizează cu opiniile despre profesori. Sunt mulți imbecili printre profesorii tăi?, întreabă el făcând pe grozavul. Nu... cum ar putea să fie? Se uimește fata. În nuvelele Icoane la mormântul Irinei și Conversații cu o moartă autorul este
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
am fost atâta vreme nevăzut, întunecat, apropiindu-mă șovăielnic de căpătâiul Irinei. Fiecare gest va căpăta o importanță istorică. Mi-ar trebui și o pelerină negră, care să mă învăluie, aproape complet, și în lungul faldurilor să se zbată lumina firavă a lumânărilor. Fața să-mi fie umbrită și să nu fiu recunoscut îndată.(...) Caraghios!” Eroul are și o mai mare voluptate imaginându-și propria înmormântare în detaliu. Călugării au chipuri fantomatice, coborâți parcă din pânzele lui Tintoretti, iar spre cimitir
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
caz, „lăutari”, în cel mai frecvent caz. Prin urmare, răspunsurile mele vor fi puțin brutale. Nu știu să existe, conștientă de sine, o mișcare feministă românească semnificativă dincolo de granițele producției și educației intelectuale. Și aceasta din urmă cu un corp firav, dar cu ceva mai multă minte. Între altele, eu revin la o idee mai veche pe care am tot repetat-o: nu știu o mișcare grass-roots, una foarte populară și zgomotoasă, inclusiv în lumea intelectuală în afara ortodoxismului, legionarismului, poporanismului, naționalismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și mâinile. Am avut toată viața obsesia mâinilor. Cu asta încep la un om. Cu mâinile. Am cunoscut, de exemplu, un om, un bărbat solid, bine făcut, cu o structură de luptător. Ei bine, mâinile lui mi se păreau foarte firave, foarte moi în comparație cu restul corpului. Era foarte ciudat acest dezechilibru între figură și mâini. Când eram copil, mă mângâia mereu pe cap, dar într-un fel stângaci. Îi simțeam mângâierea stângace și mă irita. Tata, de pildă, nu m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
D'AMOUR (ULTIMA VERBA) ! trezește-te în zori cu Moartea ta, Suflet al meu, divin și idolatru, în dimineață te așteaptă Ea, într-un spital și fix la ora patru! !cînd te-ai născut tu, Cerul se-nroșea peste trupșoru-ți firav de leandru, la patru fix-și carnea îți ardea ca roșii flori-și Sufletul tău tandru! !flori albe-toată inocența mea, florii roșii, o! o au pătat cu singe Pământului las crnea mea cea grea și Cerului duc Sufletul ce-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
a doua oară la Mânăstirea Chaillot. Apropiatul suveranului, Colbert, a readus-o pe Louise la Curte. A dus însă o viață retrasă, refugiindu-se în lectură, cu preferință pentru texte filosofice. Louise nu concepea să se despartă de idolul ei. Firavă și tensionată, Louise s-a îmbolnăvit și a făcut o criză religioasă. A scris în jur de 300 de pagini, un text este intitulat Rugăciuni și reflecții asupra îndurării divine. S-a rugat la Dumnezeu pentru iertare, a promis că
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
roluri în teatru și în film. A optat apoi pentru un post la radio, primind ulterior o emisiune proprie. Eva Duarte s-a făcut curând apreciată, fiind supranumită Seniorita Radio. Contemporanii au descris-o ca fiind blondă, cu o figură firavă, cu voce puternică și convingătoare, cu influență magnetizantă asupra mulțimii sărace, cu aplomb în discurs. În 1943, colonelul Juan Domingo Perón luase parte la insurecția militară ce urmărea răsturnarea guvernului civil ce intenționa să angajeze țara de partea aliaților. Ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu condicuță, prostituția nu o atinsese decât mecanic, nicio picătură de desfrâu nu-i pătrunsese în suflet. Sonia părea o fetiță, era blondă, mică și slabă, destul de frumușică, cu ochi albaștri minunați, cu obrăjor palid, cu glăscior blajin. Această ființă firavă, fragilă și vulnerabilă exprima bunătate și candoare, avea capacitatea de a se dărui altora, fără să pretindă nimic. Și-a vândut trupul nu din viciu, ci din nevoia de a-și ajuta frații vitregi, nu lua nimic de la alții, dădea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei, ea fiind extrem de stânjenită. El i-a replicat că îngenunchează în fața suferinței, că ea este păcătoasă fiindcă s-a jertfit în zadar. Era solidar cu ea, de aceea a avut curajul să-i facă destăinuirea crimei. Forța acestei femei firave și vulnerabile stă în tăria morală și în capacitatea ei de a se dărui, în credință, în smerenie, în răbdarea îngerească de a suporta stările lui de indiferență, de închidere în sine, de ignorare voită, și de a aștepta trezirea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]