28,018 matches
-
bărbați. Lumină, gaze, telefon, taxe, colecția obișnuită. Un plic maro mare, scris de mână, cu adresa greșită și redirecționat de două ori după mâzgălelile făcute. Probabil cei de la serviciul social. L-am desfăcut. înăuntru era o scrisoare scrisă pe o foaie ruptă dintr-un caiet cu linii și o fotografie. Am citit mai întâi scrisoarea. Era scrisă în mișcare, poate în autobuz sau în tren; pixul înțepase foaia din loc în loc. „Nu cred că o să ne mai vedem în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de la serviciul social. L-am desfăcut. înăuntru era o scrisoare scrisă pe o foaie ruptă dintr-un caiet cu linii și o fotografie. Am citit mai întâi scrisoarea. Era scrisă în mișcare, poate în autobuz sau în tren; pixul înțepase foaia din loc în loc. „Nu cred că o să ne mai vedem în seara asta. L-am văzut deja că mă așteaptă și știu că nu o să mă lase să ne întâlnim. întreabă-l cine e fratele lui. Te rog nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în glas. Căutam în servietă caietul meu de elev să i-l pun sub ochi. L-am găsit, dar mama l-a respins cu dispreț. Toate paginile erau albe, ca și cum cuvintele ar fi devenit lichide și ar fi curs din foi. Am promis că voi apuca un drum mai bun. Cu toate că în mine eram hotărâtă să fac numai după capul meu. Dar mama plângea și vedeam cum îi cădeau lacrimile pe mâinile ei frumoase. Era un vis ciudat, mama nu plânsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
În loc de dansul păsărilor, seara ne așezam la masa cu douăsprezece lumânări și o sticlă de vin roșu. Datoriile soțului meu crescuseră între timp și el căuta acum o cale suprarealistă de a ieși din mizeria amenințătoare. Umplea cu mare răbdare foi întregi cu cifre, vertical și orizontal, formând o caligrafie fină. Trăsăturile feței lui erau umbrite parcă de ramuri de copaci ce veneau de la jocul de lumini și umbre al lumânărilor. În acel chip încercam să pătrund și să mă scald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
noi neliniști, răsfoiam un album cu gravuri de Piranesi, hoinărind printre gânduri, rătăcind în labirintele carcerelor imaginare, trecând de la o stare de prizonierat la una de proaspăt eliberat și încercând să găsesc o cale de ieșire din întuneric. Când toate foile de hârtie fuseseră umplute de cifre cu aer de păsări și pești, ascunzând formula magică, soțul meu le-a strâns pe toate și le-a pus cu grijă într-un plic mare, a stins lumânările și a spus „on va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vin. Îl numea „dansul medicinei“ - în țara copilăriei lui, Flandra, acest dans se exersa pentru a vindeca melancolia oamenilor și pentru a readuce spiritul ludic. Ca de obicei, răsfoiam din nou prin albumul cu gravurile lui Piranesi, mâzgălind pe o foaie separată fața soțului meu. Era din nou concentrat în labirintul cifrelor. Totul părea liniștit în jurul nostru, Sucki dormea în colivia lui așezată în colțul cel mai întunecat al sufrageriei. Ușa de la balcon era deschisă, pentru că fumam țigări plăcute din Ticino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un surplus de viață, acolo apărea repede și contrariul ei. Timpul trece fără să se clintească. Nu m-am obișnuit niciodată cu zorii suavi, plini de cruzime. Mă așez în fiecare seară la masa noastră, în razele lumânărilor. Umplu o foaie nouă cu cifre, încercând să-mi spăl fața în lumina matematicii. Veghez nopțile până dimineața. Aud pași de dans în jurul nopții și e tot timpul cineva care se amuză lângă pian. Cineva zboară în sufragerie. Vocea din cap șoptește: „Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
piepturi. Lucru care se și-ntâmpla, pentru că aproape instantaneu Luca se oprea, iar în dreptul membrului său se forma la fel de instantaneu o coadă de vreo zece mii de suflete. - Pe rând, pe rând, că e timp, spunea Luca, fumându-și țigările de foi. La un moment dat, în dreptul său ajunse un moș. - Gagiule, ești prea bătrân, exclamă Luca demonic. Dispari. O să-mi cadă pula dacă mi-o sugi tu. - Dar, domnule Cioran, spuse el, vă rog, sunteți genial, susură moșul, cu gura pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care albumul se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu semn plin de vioiciune să trec în celălalt colț al camerei. — Vino și vezi, îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Îmi vine în minte o zi; e vară, liniște, și deodată, în curte se aude o bufnitură, de parcă s-ar imita tunetul la teatru; din niște folii de tablă aruncate din căruțe se fac lăzi de gunoi. Apoi, spre seară, foile de tablă rămase se rulează cu mare scrâșnet; am impresia că în curtea vecină se face același lucru, așa de tare se răsfrânge acest scrâșnet în casă. Când a fost asta? Câți ani să fi avut eu atunci? Urc scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mașină nouă, îi spusese a doua zi dimineață șeful de coloană. Importante sunt motorul, frânele și direcția. Astea sunt brici. Restul e apă de ploaie, băiete! Gata, asta-i tot, dă-i drumul la treabă! îl îndemnase acesta, înmânându-i foaia de parcurs și băgându-și apoi din nou capul în hârtii. Pornise la treabă plin de speranță, bucuros că în sfârșit putea să câștige niște bani pentru ai lui. Nu-și făcuse nici un moment iluzii că va primi o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doar eu te-am chemat. Cristi intră și se apropie de biroul impozant la care coman dantul era așezat. Așteptă în picioare ca acesta să termine de citit documentul pe care îl studia. Dar, ia loc! îl invită Pop lăsând foile de hârtie din mână. De ce te formalizezi, aștepți să te invit eu? Nu vreau să fiu nepoliticos. No, hai! Așază-te unde vrei, îi arătă el unul dintre sca unele înșirate de o parte și de alta a mesei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma din tot sufletul la un răspuns negativ. Încă nu, recunoscu spăsit olteanul, dar nu mai am mult. Uitați-vă, o am la mine. În timp ce vorbea își duse mâna la buzunarul de la piept al vestitei lui uniforme, de unde scoase o foaie de hârtie împăturită în patru. Nu, îl întrerupse inspectorul, până nu o termini nu vreau să mă uit. Când o închei stăm de vorbă. Doar așa ne-am înțeles, ai uitat? Rămas cu lista în mână și dezamăgit de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
însă să separe activitatea oficială de adevăratele operațiuni pe care le făcea. Evidența acestora o ținea el și numai el, fără ca cineva să aibă cunoștință de ele. Scoase din servietă un registru cu coperte negre pe care îl deschise, netezind foile cu dosul palmei. În timp ce examina cu atenție ultima cifră trecută în coloana sold, clătina nemulțumit din cap. Nu-i plăcea deloc ce vedea acolo, sumele de care mai dispunea și așa destul de mici, se împuținaseră și mai mult. La fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
metalică, suficient de mare ca să încapă bestia înăuntru. Eu știu, vreo cinci metri lungime, cu un diametru de doi. Trebuie să fie destul de solidă, ca să nu o poată distruge dacă se zbate. Uite, scoase Boris din buzunarul de la piept niște foi de hârtie împăturite, am făcut niște schițe. Cam așa cred eu că ar trebui să arate. La unul din capete, îi facem un capac basculant, acționat de un arc foarte puternic, astfel încât să se poată închide cât mai rapid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sticla de la geam, asigurându-se încă o dată că cercevelele sunt închise. Ca și cum l-ar fi simțit, ceața apăru brusc dincolo de fereastră. Dintr-o dată, se strânsese din toate colțurile pe unde era împrăștiată, adunându-se în fața sa. De partea cealaltă a foii de sticlă, fuioarele colcăiau într-o fierbere drăcească, lipindu-se de aceasta. Scaunul se răsturnă când Godunov sări în picioare speriat. Arătarea nu zăbovi mai mult de câteva momente. Se părea că știe că nu se poate strecura înăuntru. La fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În vaginul ei cald ca Într-un port-matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor rîurilor... “ Bandura Își auzea glasul Îndepărtat și rece, și atunci Îi apărură imagini din viața Marietei, de data asta nu În șir cronologic, ci aidoma foilor unui album Întoarse de vînt la voia Întîmplării, iar el, Bandura, le avea În fața ochilor. Prin cîte mîini trecuse Marieta Își dădea imediat seama orice bărbat care o iubise - iar revoluționarul acesta cu suflet delicat fusese unul dintre ei - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orînduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținînd arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvîntul libertate“ - și pronunță acest cuvînt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare, chiar divină. Iată de ce, cînd noi vom stăpîni lumea...“ ( Aici puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atît de Îndepărtată, de parcă s-ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stînd lîngă foc, undeva, Într-o vîlcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de la caș, nu de la urdă. Se adaugă la fiert, cartofi. Mâncare rece. Este de fapt o friptură de pasăre sau de vânat (iepure) în care se adaugă un sosă cu multă ceapă, cu mult ulei, în care se adaugă măsline, foi de dafin, piper. Se mănâncă rece, de unde și numele. Nu este o mâncare specifică, probabil că este cunoscută în multe zone ale țării, însă eu o știu de la Mama Boghioia și de la sora tatei, Aneta Breahnă. Prăjituri țărănești. Precizăm că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai făcea de înălțare. Acum se face la hram și, probabil, și la alte zile semnificative pentru familie. învârtită: făină superioară, ulei, zahăr, nucă pisată. Nu reușește la fiecare, deoarece este o tehnică a prelucrării aluatului din care se facă foi subțiri, cât mai subțiri, întinse pe masă cu sucitorul; pe fiecare se unge cu ulei și se presară miezul de nucă cu zahăr. Din mai multe foi, între 5 și 10, se face un rulou; se învârte într-o tigaie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la fiecare, deoarece este o tehnică a prelucrării aluatului din care se facă foi subțiri, cât mai subțiri, întinse pe masă cu sucitorul; pe fiecare se unge cu ulei și se presară miezul de nucă cu zahăr. Din mai multe foi, între 5 și 10, se face un rulou; se învârte într-o tigaie și se dă la rolă. Se mănâncă caldă; este foarte hrănitoare. Julfă. Foietaj cu umplutură din sămânță de cânepă care se prepară după ce s-a îndepărtat crusta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o tigaie și se dă la rolă. Se mănâncă caldă; este foarte hrănitoare. Julfă. Foietaj cu umplutură din sămânță de cânepă care se prepară după ce s-a îndepărtat crusta tare prin batere cu chilugul în piuă. Se facă mai multe foi care se ung cu această julfă și se însiropează. Se așează pe tavă și se taie ca un tort. Se făcea în mod obișnuit de sărbători. Nu am auzit atunci de proprietățile halucinogene ale cânepii. Cap. X - Viața spirituală a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dac-o arzi, îi pare bine! Strigături la horă, de la Vasile Tomescu: O bătaie și-un papucă Săi dau drumu să mă duc, Să mă ducă la Câmpulung Să-mi aleg un cal porumb Să pun șeaua să mă ducă ...* Foaie verde, foaie lat Dragă mi-e lelișa-nalt Că-mi dă gura peste poart De era mai mititea, Se-ntindea și m-ajungea Mai mare ciudă-mi făcea. * Fata popii de la noi Are-un plug cu șase boli i-o tânjală
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arzi, îi pare bine! Strigături la horă, de la Vasile Tomescu: O bătaie și-un papucă Săi dau drumu să mă duc, Să mă ducă la Câmpulung Să-mi aleg un cal porumb Să pun șeaua să mă ducă ...* Foaie verde, foaie lat Dragă mi-e lelișa-nalt Că-mi dă gura peste poart De era mai mititea, Se-ntindea și m-ajungea Mai mare ciudă-mi făcea. * Fata popii de la noi Are-un plug cu șase boli i-o tânjală aurit și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]