7,943 matches
-
intrat în valurile vulgului, renunțînd benevol la splendida sa izolare”... Poemul „Ev” este oferit drept (contra)exemplu în acest sens, alături de alte așa-zise „plate asocieri, obscure și capricioase”, „contorsiuni stilistice care se pierd în vid, fără nici un răsunet”, „imagini forțate, absurde”. Trecînd însă peste „violența expresiei și manierismul imaginilor” (păcate grave...), criticul salută „ideațiunea organizată” și „plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e punctul nevralgic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu numai așternutul mirosea, ci și tavanul și pereții. Totul în jur emana un miros greu. Gaston a închis ochii și asculta picăturile de ploaie ce băteau în fereastră. Se auzea o femeie râzând, dar râsul ei părea trist și forțat. Ploaia s-a întețit și răsuna de parcă rupea cineva păstăi de fasole. Endō a început iar să tușească și tusea lui i s-a părut și ea tristă. — Bolnav? întrebă Gaston în șoaptă. Cum Endō nu i-a răspuns, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din ce pricină slăbea. Cum o vedeam îngrijorată, înfricoșată chiar, am încercat s-o încurajez. M-a ascultat, fără să se lase convinsă, până într-o zi când, brusc, n-a mai vrut să discute subiectul. Mi-a zis, râzând forțat, că marile boli sunt un dar al cerului, de care nu toți au parte. După care s-a pornit să-mi dezvolte o teorie personală. Cum că există boli mărunte, care nu-ți dau nici un orizont, te împing doar să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
două mile. Am povestit totul cu sinceritate și fără vreo reținere. Până și astăzi mi-e rușine de cum a fost viața mea între șaisprezece și douăzeci și șase de ani. Adică de când am părăsit casa tatălui meu până în ziua plecării forțate din Cividale. Nu vreau să caut scuze și voi continua să scriu la fel: faptele, așa cum le-am trăit, și nu potrivindu-le cu ceea ce cred și sunt astăzi. Pentru unii, cuvintele mele vor fi motiv de scandal, voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a îmbrățișat, șoptindu-mi la ureche: - Ai văzut unde te-au adus târfele? Când ne-ntoarcem, dacă vrei, te iau înapoi acasă. Îți simt lipsa. S-a apropiat de mine și Taso și mi-a adresat unul dintre surâsurile sale forțate. - Stiliano, se spune că acest surghiun îți priește. Saxo m-a informat că ți-ai făcut un bun renume. La cancelarie ți se simte lipsa, dar și în cârciumi, din păcate, sunt câțiva cămătari care te mai caută încă. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
făcute dintr-un amestec de grăunțe și făină de castane, precum și codri de caș afumat. Înainte de a pleca la drum, i-am întrebat cum puteam să-i răsplătim, odată întorși acasă. Ne-au cerut sare. După opt zile de marș forțat, pline de primejdii, am ajuns în valea munților noștri. Gaila a dovedit că puterea ei de caracter era pe măsura frumuseții; nu s-a văitat deloc că ar fi obosit și ne-a îngăduit doar s-o ajutăm acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să stau de vorbă cu Grimoald și cu Rodoald. Locuiau în palatul patriarhal împreună cu Fortunato, ai cărui primi apărători erau. M-au primit cu dragoste și cu bucurie. Chiar și patriarhul mi-a arătat simpatia sa, ca să fiu drept, cam forțată. Nu numai că avea năravul armelor, dar era și un muntean fost arhipresbiter în episcopatul din Zuglio, și păstrase ceva din asprimea acelor munți în felul cum arăta și în caracter. I-am lăsat să vorbească și i-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să te bizui pe credința mea de supus, doar asta îți pot promite. Am citit în ochii ei o înviorare, drept care m-a întrebat: - Ți-e milă de mine? Am clătinat cu tărie din cap că nu. Ea a surâs forțat și a șoptit: - Dacă ai fi spus da, te-aș fi urât. Mă mulțumesc cu fidelitatea ta. Cu ce pot să te recompensez? Dar, pe cât de rău și de meschin i s-a dovedit sufletul, pe-atât de judicioase s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe care dormi. Cum poți trăi În fiecare zi fără să-mi simți lipsa... Sunt eu. Sunt aici. Oricine ar fi fost În baie, nu făcea duș. Cineva trase apa, iar țevile o Înghițiră, gâlgâind. Poate era baba aceea sclerozată - forțată să se pișe de patru ori pe noapte. Blestemată să fii și blestemat să fie rodul pântecelui tău. Se cutremură la gândul răutăcios că și Emma - peste vreo douăzeci de ani - avea să devină ca și mama ei. O babă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Copiii sunt transparenți, nu știu să se prefacă. Aceasta este cauza marilor lor suferințe. Băiatul chior, cu nume nespus de caraghios, strălucea de bucurie văzând-o pe Camilla. Se oprise să o aștepte, și alături de el se oprise și mama. Forțată să o salute, Își dădu seama că de acum asta era inevitabil. Blonda În cizme și cu blană din păr de câine era la doar câțiva pași. Deși machiată, ruj purpuriu pe buze, și o umbră de fard pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lucrurile astea? Ceasul din fața pupitrului operatoarelor indica 11.17. Mai avea Încă trei ore de agonie. Și nu mai putea să aștepte. Trebuia să știe. Îi ceru vecinei sale să preia apelurile de la biroul ei, iar fata se miră, căci, forțate să-ți câștige clienții, operatoarele nu-și făceau favoruri. Din această cauză, acolo Înăuntru nu se creaseră prietenii. Fiecare era pentru sine, fără nici un Dumnezeu. Emma traversă salonul. Cu căștile pe urechi, fetele se legănau pe scaune, la posturile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lugubre, eliptice, incomprehensibile. — Trebuie să-ți Împrumut o carte a lui Caleb Cohen. Predă psihologia maselor la Berkeley. A scris un tratat despre sugestionare. Practic, susține că vampirii sunt Însemnați cu stigmatul diversității - victime ale prejudecății și urâți din teamă, forțați să se strecoare printre indivizi pe care nu-i recunosc, chiar dacă fac parte din aceeași specie, fără speranța că ar putea fi fericiți. Puterea lor constă În faptul că oamenii nu cred În existența lor. Asta face ca ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate că-l vedea și ea: ea, care avea să fie Într-o zi o stea a cântecului italian, mai erotică decât Patty Pravo, mai rebelă decât Loredana Berté, mai ambiguă decât Alice, se vedea zăvorâtă de un fost militar, forțat să solicite Forțelor Armate să-i prelungească pentru câtva timp contractul, căci cu umila lui diplomă de maistru mecanic nu reușea să-și găsească de lucru. Iar Emma avusese deja un teolog. Un licențiat În științele lui Dumnezeu. Și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi trebuit să plece din nou pentru a-i proteja spatele onorabilului Fioravanti și ar fi putut pleca Înainte ca ea să-i poată vorbi. Și cine știe când avea să-l mai revadă. Ea era Înțepenită În centrul terenului, forțată să alerge după o minge, iar tati putea să dispară Încă o dată - și l-ar fi pierdut. Dar Antonio nu părea să intenționeze să plece de data asta. Dimpotrivă, rămânea pe băncile tribunei, relaxat și preocupat de soarta unei echipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai sărutaseră pe gură În public - Valentina nici măcar nu-i văzuse atingându-se. Dar când erau aproape unul de altul, Între ei părea să fie o vibrație aproape vizibilă, ca o descărcare electrică. Antonio se apropie și, cu o nepăsare forțată, Închise sertarul. Valentina luă halatul și-i Întoarse spatele, zâmbind, căci În camera aceasta nu se schimbase nimic. Anii aceștia aveau să fie șterși ca un vis urât. Acum. Trebuia s-o facă neapărat acum. Și totuși, Antonio fu răscolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
hipnotism subtil. Părul negru îi acoperea fruntea lată, iar umerii erau încordați și mă privea superior. Ne uitam unul la altul, iar el a făcut prima mișcare: Hmm, se pare că nu sunt singurul refugiat. Râse, dar un râs fals, forțat, ochii îi erau ciudați, parcă și el observă că râse singur. Îl priveam în ochi și nu spuneam nimic. Shen. I se auzi glasul răgușit printre bătăile frunzelor. Angela. La rândul meu i-am răspuns. Frumos nume, zise neîncrezător. Apoi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
transformase pe Esau într-un demon al răzbunării, roșu ca o vulpe și cu brațe ca niște trunchiuri de copac. Acest unchi îmi bântuia visele și preschimba pe nesimțite călătoria care începuse atât de bine într-un fel de marș forțat care ducea la o moarte sigură. Nu eram singura care mergea înainte cu frică. Dispăruseră cântecele de când tata începuse să povestească despre Esau. Călătoria se purta în deplină tăcere de când ne despărțiserăm de Laban, iar Iuda n-a mai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tremurătoare Îi atrase atunci atenția la cîțiva metri mai departe. Rămase nemișcată. Instinctul și experiența profesională dovedindu-se mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin beznă. Lumina dispăru brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată. - Cine e acolo? Răspunde, cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea centrală. Era gata să iasă din criptă cînd o siluetă Înspăimîntătoare se ridică dintr-odată În fața ei. Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu fie de față cînd Fersen avea să le spună celor două femei că fusese forțată cutia metalică păstrată În biroul de la contabilitate - pentru ceea ce se putea numi În mod pudic cheltuieli neprevăzute, conținînd cam zece mii de euro bani gheață. Forțată și golită. În ciuda aparențelor, Yvonne, care pînă atunci răspunsese cu voce slabă Întrebărilor puse de Lucas, Își redobîndi toată vigoarea pentru a declara că cel care furase banii nu avea să se bucure prea multă vreme de ei. - Ce voiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Milic să intre o scuti de răspuns. - Ce tot puneți voi la cale? Întrebă el, lăsîndu-și pipa pe bufet. Marie Întîlni privirea imploratoare a maică-sii, ale cărei buze articulau pe tăcute te rog. PÎnă la urmă, schiță un zîmbet forțat. - Nimic. Te așteptam ca să bem un ceai, tată. * * * Cu fața trasă de nesomn și cu ochii Încercănați, Marie nu fusese totuși niciodată atît de frumoasă ca În lumina transparentă a acelei dimineți de iunie, stînd În picioare pe pasarela farului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai bune echipe europene. În fond, ce nu era În regulă? Desplechin Încercă un ton mai dinamic: „Ai un proiect?” După o tăcere de treizeci de secunde, Djerzinski spuse simplu: „Da, să mă gândesc.” Discuția Începea prost. Cu o veselie forțată, Desplechin adăugă: „În plan personal?” Privind chipul serios, cu trăsături ascuțite și cu ochi triști pe care-l avea Înainte, i se făcu dintr-odată rușine. Pe plan personal, ce? Chiar el Îl căutase pe Djerzinski, cu cincisprezece ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
are cum să-mi reproșeze trecutul. Evident că nu. Și dacă o va face ? Dacă mă trezesc că-mi dă una ? — Scuze. Ca din senin, Nathaniel apare în fața mea, cu chipul cald și prietenos. Ești bine ? — Foarte ! zic cu veselie forțată. Mă distrez de milioane ! — Hei, Nathaniel, spune Eamonn, ștergând un pahar. Îmi face cu ochiul. Cum se numesc cinci mii de avocați pe fundul oceanului ? — Un început ! Cuvintele îmi ies din gură înainte să le pot opri. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
degetul mare atingându-mi-l pe-al meu, așa cum a făcut în prima seară petrecută împreună. Ca un fel de limbaj numai al nostru ; ca și cum am comunica la nivel epidermic. — Nu mă prezinți, Samantha? spune Guy apropiindu-se cu vioiciune forțată. — El e Guy, spun fără prea mare tragere de inimă. Colegul meu de la Carter Spink. Guy... Nathaniel. — Încântat de cunoștință ! Guy întinde mâna și Nathaniel e obligat să-mi dea drumul ca să i-o strângă pe a lui. Îți mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cît de mic, mă face să tresar; la orice zgîlțîitură Îmi țin respirația. Cu aerul cel mai calm din lume, iau broșura laminată cu instrucțiuni de zbor și-mi trec rapid ochii peste ele. Ieșirile de siguranță. Poziția pentru aterizare forțată. În cazul În care sînt necesare veste de salvare, vă rugăm să acordați asistență În primul rînd copiilor și persoanelor În vîrstă. O, Doamne... Ce rost are să citesc lucrurile astea ? La ce mi-ar fi de folos să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-mi fîlfîie prin cap. Nu e bine deloc. Nu mă simt deloc ca o iubită. Iubita e o femeie măritată, cu perle și parcare personală. — Emma ? Connor mă privește fix. S-a Întîmplat ceva ? — Nu știu ! Izbucnesc Într-un rîs forțat. Pur și simplu nu știu dacă mă simt ca o „iubită“. Dar... știi cum e. Probabil că, pînă la urmă, am să mă obișnuiesc. — Pe bune ? Păi, atunci, putem folosi altceva. Ce zici de „dragă“ ? Dragă ? Vorbește serios ? — Nu, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]