2,730 matches
-
s-ar putea spune că acest spirit de neliniște, care i-a chinuit atîta pe oameni, acum s-a potolit; nu mai este, astfel, nevoie de citadele pentru a răspunde de fidelitatea orașelor. Nu același lucru se poate spune despre fortificații, necesare pentru apărarea în fața dușmanului și pentru a asigura mai bine liniștea statului. Armatele și fortărețele sînt la fel de utile pentru principi; căci, dacă pot opune armata lor inamicilor, ei o pot și salva, sub tunurile fortărețelor, în caz de pierdere
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lupta, iar dacă vei fi rănit vei primi îngrijiri... Vei putea chiar să-ți alegi o meserie, pentru că cei din legiuni nu sunt doar soldați, armata lor este... este o întreagă civilizație! Sunt soldați, dar și constructori... Fac poduri, drumuri, fortificații, orașe și știu multe alte meserii... Tu erai olar în satul tău, nu-i așa? Pot chiar să-și întemeieze o familie, pe limites. — Dacă vrei să te duci în tabără, du-te singur. Valerius oftă, luă o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mari care, asemenea unor urme desenate de degetul divinității pe pământ, marcau granița unde Imperiul își oprise cuceririle. Mai departe, în inima Europei, erau teritoriile sălbatice ale unor triburi necunoscute. Își închipui că vede de sus drumurile, satele, orașele și fortificațiile de o parte - unde se întindeau provinciile romane -, iar de cealaltă parte, păduri nesfârșite, unde puterea Romei nu reușise să pătrundă. Își închipui că zboară până în Britannia, ocupată de puține legiuni, și că apoi coboară spre miazăzi și străbate plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăia în două rândurile dușmanilor, care vor fi lungi. Îi vom învinge pe quazi chiar la ieslea găinilor. Iar acum, fii atent... Șaizeci de oameni vor avea scuturile obișnuite, dreptunghiulare, care le vor îngădui să oprească dușmanul asemenea zidurilor unei fortificații. Mai mult, formând din scuturi o testudo, genierii vor putea să înainteze, apărându-se de darde și lănci, și să atace inamicii de aproape. — Dar scuturile ovale? Am încărcat optzeci în care, după cum mi-ai ordonat. — Păi, câți soldați au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
totul cu câmpia padană: câteva coline, pășuni, prundiș, tufișuri, copaci... O mulțime de copaci au fost aduși din pepinierele imperiale de pe Mons Albanus. Împăratul vrea să lase mulțimea cu gura căscată... Iar în vârful colinei a pus garduri care imită fortificațiile armatei lui Otho, iar înăuntrul lor a pus însemnele și steagurile legiunilor othoniene. — Vitellius vrea să simuleze o bătălie? — Lasă-mă să continui. La baza colinei au fost puse patru ballistae enorme. Acum ascultă-mă cu atenție... Frânghiile acestor ballistae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o bătălie? — Lasă-mă să continui. La baza colinei au fost puse patru ballistae enorme. Acum ascultă-mă cu atenție... Frânghiile acestor ballistae au fost încordate atât cât trebuie pentru ca pietrele aruncate de catapulte să-i nimerească pe cei dinăuntrul fortificațiilor aflate în vârful colinei. Tot atâția scorpiones au fost așezați în fața colinei, la distanțe egale. Săgețile aruncate de scorpiones pot găuri orice armură, iat tu și tovarășii tăi veți purta armuri ușoare, toromachos... Valerius era tot mai neliniștit. — Dar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În ce parte sunt îndreptate vârfurile lor? Încearcă să-ți amintești. — Spre vârful colinei. — Prin urmare, cei care încearcă să coboare se înfig în ele, pe când cei care urcă pot trece nevătămați. Da, așa-i. În vârful colinei este o fortificație? Sunt mașini de război? — Nu, e doar o palisadă. Cei de acolo vor trebui să lupte cu armele pe care le au în mână. Dar câți asediatori vor fi? — Mult mai mulți decât cei asediați. Nu știu câți... Știu doar că Flamma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i apăra pe soldați de frig și, mai ales, de a-i feri de rănile cauzate de tehnica de ghemuire folosită în luptă, când își frecau genunchii de pământ, dar și de frecarea cu obiectele de lemn în timpul lucrărilor de fortificație sau al asediului. Bucina: inițial, desemna cornul păstorilor. Ulterior, termenul a fost utilizat pentru a indica unul din cele trei instrumente de suflat din armata romană (alături de tubă și corn). Spre deosebire de celelalte două, care au o funcție de comunicare directă în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Odată cu sedentarizarea legiunilor pe limites, castrele devin adevărate fortărețe permanente, conectate prin structuri de control teritorial și de interceptare. Castrapila: bețe cu ambele capete ascuțite, cu o extremitate înfiptă în pământ și cealaltă îndreptată spre dușman. Reprezintă un instrument de fortificație provizorie. Centurie de pământ: unitate de măsură agrară egală cu 200 de iugăre (cca 50.000 m2). Atât primeau soldații la terminarea carierei militare. Chiroteca: din grecescul cheiros („mână“) și teca („recipient“); este o mănușă specială din piele și metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce spun oamenii din companie? Basarabia noastră este din nou cedată rușilor! Ioan îl privi nedumerit, stupefiat: - Imposibil, noi am fost trimiși aici s-o apărăm... Nu, nu se poate! Uite - se-ntoarse spre râul Nistru -, se construiesc linii de fortificație, le-am văzut împreună cu comandantul în primele zile. Am aflat din presă, fortificațiilor li se spune Linia Carol al II-lea. - Privește! Soldatul îi arătă niște lumini mișcătoare. Sunt betonierele românești, care pleacă de la fortificații. Am vorbit cu Costică, un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
îl privi nedumerit, stupefiat: - Imposibil, noi am fost trimiși aici s-o apărăm... Nu, nu se poate! Uite - se-ntoarse spre râul Nistru -, se construiesc linii de fortificație, le-am văzut împreună cu comandantul în primele zile. Am aflat din presă, fortificațiilor li se spune Linia Carol al II-lea. - Privește! Soldatul îi arătă niște lumini mișcătoare. Sunt betonierele românești, care pleacă de la fortificații. Am vorbit cu Costică, un consătean, soldat la pichetul de grăniceri, și mi-a spus același lucru. Ioan
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Nistru -, se construiesc linii de fortificație, le-am văzut împreună cu comandantul în primele zile. Am aflat din presă, fortificațiilor li se spune Linia Carol al II-lea. - Privește! Soldatul îi arătă niște lumini mișcătoare. Sunt betonierele românești, care pleacă de la fortificații. Am vorbit cu Costică, un consătean, soldat la pichetul de grăniceri, și mi-a spus același lucru. Ioan se-ntoarse brusc, cu inima strânsă. Fără o înștiințare oficială, era doar un zvon. Noaptea, îngrijorat, nu dormi aproape de loc. Parcă în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
începutul secolului al IV-lea, sub împăratul Constantin, se săvârșește "o mare și grea operă", după formula inspirată a lui Iorga: reromanizarea politică, pe care ar fi dorit-o mai presus de-a lui Traian, podul peste Dunăre de la Celei, fortificația de la Constantiniana Daphne, reconstrucția lui Tropaeum Traiani.7 Cum se înfățișa viața populației autohtone? Barbarii (migratorii), precizează Iorga, n-au distrus și n-au izgonit pe "romanii" sud-dunăreni, acum închegați, în secolul III cel puțin, ca și galoromanii în Apus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și ea cuprinde, prin solidaritatea și interferența malurilor dunărene, și influența, conștiința de drept și așteptarea de viitor asupra vechii Dacii. Noua lume romană care se încheagă acum, epoca lui Justinian, evocă trecutul latin. Pe vremea lui Justinian se păstrează fortificațiile de pe malul nordic, necesare apărării. El restaurează complet linia Dunării: în Dobrogea (Sciția), sunt restaurate Ulmetum, Aegyssus, Troesmis, Axiopolis, Noviodunum, Callatis, Tomis. Justinian credea sincer că merge pe urmele lui Traian, în recuperarea Daciei nord-dunărene, granița romană nu era o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
legăturilor, în noua situație istorică creată. Sursele istorice arată că, de la Aurelian până la Justinian, Imperiul a avut cu întreruperi, controlul eficient sau stăpânirea efectivă asupra teritoriilor din nordul Dunării, din Banat și până în sudul Moldovei. Istoricul Procopius vorbește despre menținerea fortificațiilor și a stăpânirii romane la nordul Dunării, chiar și pe timpul lui Attila, care, prin incursiunile armatelor sale, a distrus fortificațiile de pe linia Dunării și a pustiit sudul fluviului. Armata romană din cele două Moesii avea numeroase unități pe teritoriul Daciei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
eficient sau stăpânirea efectivă asupra teritoriilor din nordul Dunării, din Banat și până în sudul Moldovei. Istoricul Procopius vorbește despre menținerea fortificațiilor și a stăpânirii romane la nordul Dunării, chiar și pe timpul lui Attila, care, prin incursiunile armatelor sale, a distrus fortificațiile de pe linia Dunării și a pustiit sudul fluviului. Armata romană din cele două Moesii avea numeroase unități pe teritoriul Daciei. Astfel de fortificații existau la Sucidava, Drobeta, Dierna ș. a. Teritoriile controlate de romani în nordul Dunării, prin capetele de pod
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânirii romane la nordul Dunării, chiar și pe timpul lui Attila, care, prin incursiunile armatelor sale, a distrus fortificațiile de pe linia Dunării și a pustiit sudul fluviului. Armata romană din cele două Moesii avea numeroase unități pe teritoriul Daciei. Astfel de fortificații existau la Sucidava, Drobeta, Dierna ș. a. Teritoriile controlate de romani în nordul Dunării, prin capetele de pod pe malul stâng, au fost lărgite prin recucerirea regiunilor din sudul Daciei, de către Constantin la marginea extrem nordică a câmpiei Olteniei și Munteniei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a lega mai strâns sudul Daciei de Imperiu, între Sucidava și Oescus, s-a construit un pod de piatră și lemn, în 328, și a fost refăcut vechiul drum roman de pe valea Oltului între Sucidava și Romula. A fost construită fortificația de la Sucidava, apoi cea de la Constantiniana Daphne, la gura Argeșului, și refacerea castrului lui Traian de la Drobeta. Pe Dunăre naviga flota militară, cu sediul principal la Ratiaria și Egeta, și mici baze pe Dunăre. Prin aceste măsuri militare, romanii au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înfrângerii de la Adrianopol și a invaziei hunilor, după 375, a pierdut sudul Daciei. Din acest moment (378) și până la Justinian (527-565), imperiul a întreprins doar mici cuceriri episodice în nordul Dunării, ca rezultat al războaielor dintre romani și neamurile germanice. Fortificațiile romane de pe malul stâng al Dunării de Jos ridicate la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, au fost distruse între 435-448, de invaziile repetate ale hunilor lui Attila, instalați în Pannonia. Practic, apărarea romană de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
recucerirea Daciei Traiane. În final, au fost recucerite doar zonele limitate și o serie de puncte pe malul stâng al Dunării, câmpiile întinse ale Munteniei și Olteniei au rămas în afara dominației Imperiului, urme ale prezenței lor avem la Sucidava, unele fortificații au fost refăcute și acolo s-a construit o bazilică creștină. Așezările romano-bizantine de pe malul nordic au întreținut legături (în secolele IV-VI), cu triburile de alogeni din nordul Dunării și cu autohtonii daco-romani. Stăpânirea Imperiului pe malul de nord
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
grupuri de populație romanizată din Moesia, Illyricum și Panonia au dus la întărirea romanității în zona de nord a Dunării de Jos. Dobrogea în secolele IV-VI d. H. Moesia inferioară, din care făcea parte Dobrogea, era bine apărată prin fortificațiile aflate de a lungul Dunării, de la Oescus și până la vărsarea în mare. La sfârșitul secolului al III-lea, sub domnia lui Diocletian (284-305), mai precis, în 293, Imperiul roman a fost împărțit (administrativ) în 12 dioceze și 96 provincii-Dobrogea alcătuia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Constantin a colonizat la Dunărea de Jos, în Tracia, Sciția și Macedonia pe sarmați. Împăratul Constantius (337-361) continuă politica tatălui său și consolidează bazele militare romane din Sciția Mică, unde sunt aduse noi unități militare la Noviodunum și se construiesc fortificații în zonă. După moartea lui Constantin, în ciuda succesului conciliului de la Niceea (325), arianismul face progrese în nordul Dunării Wulfilas (311-384), episcop got, predică un creștinism arian, în nordul și sudul Dunării, în limba greacă, latină și gotă. Impăratul Iulian (361-363
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a avut de suferit populația din Scythia Minor, ca și cea din nordul Dunării. Atacurile barbare la frontiere au continuat și localități însemnate din Dobrogea sunt pustiite, precum Halmyris (Murighiol), aflat aproape de Istru (Dunăre), au loc lucrări de întreținere a fortificațiilor și drumurilor. După 395, vizigoții pleacă spre Italia sub conducerea lui Alaric, dar în locul lor apar hunii, care sub conducerea lui Uldis cutreierau teritoriile din nordul Dunării, de unde organizau incursiuni în sud. În Sciția Mică, ca urmare a prezenței hunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Jos un nou pericol, acela al slavilor (vezi cap. 5). Anții, un trib slav, trec Dunărea, dar sunt masacrați de bizantini. Deși hunii, slavii și bulgarii au continuat să atace și să jefuiască în Sciția Mică, s-au construit fortificații noi. Noul împărat, Justinian (527-565), și-a îndreptat atenția spre frontiera de nord-est a Imperiului, făcând apel la serviciile unui comandant capabil, Comentiolus. Dar acesta a fost atacat și luat prizonier de barbari, și cu mari eforturi, Chilbudios, comandant roman
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Barbarii treceau Dunărea nestingheriți, încât, confruntat cu acest pericol, Justinian a reorganizat armata și a recrutat soldați din rândul acestora. La graniță au fost menținuți așa-numiții limitanei, conduși de "dux limitis" (conducător de margine). În paralel, împăratul a refăcut fortificațiile de pe linia limes-ului dunărean. Procopius spune în lucrarea "Despre războaie", că Justinian a vrut să facă din Istru "cea mai puternică apărare a noastră și a întregii Europe". El a refăcut fortificațiile vechi și a ridicat altele noi. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]