2,684 matches
-
a marcat o victorie asupra trupelor lui [[Andrei Bathory]]. Principele scapă dar mai târziu a fost capturat și ucis în Ținutul Secuiesc. Ca o recompensă pentru sprijinul lor, Mihai le-a restauat vechea lor libertate. De asemenea secuii au distrus fortificațiile construite de Ioan Sigismund. După alungarea lui Mihai Viteazul din Transilvania, principii Transilvaniei [[Sigismund Bathory]], apoi [[Ștefan Bocskay]] mai târziu [[Gabriel Bethlen]] au întărit libertatea lor, au restaurat birourile tradiționale. Chiar și șerbi erau scutiți de la plata impozitelor în Ținutului
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
Al Khalil derivă dintr-un epitet coranic pentru Avraam (Ibrahim) Khalil al Rahman -إبراهيم خليل الرحمن ("prieten al Celui Milostiv"). Ea are deci, o înrudire cu numele ebraic legat de „tovărășie” sau „prietenie”. Săpăturile arheologice au decelat urmele unor puternice fortificații datand din Epoca Bronzului timpuriu, acoperind circa 2,4-3 hectare în jurul colinei Tel Rumeida. Cetatea a înflorit in secolele al XVII-lea-al XVIII-lea î.Hr. înainte de a fi distrusă de un incendiu, și a fost repopulată în epoca Bronzului
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
HebronulDupă unii cercetători Hebronul ar fi fost chiar inclus în provincia vecină Idumea (Edom) (Jericke, Magen). În cursul Revoltei Macabeilor în anul 167 î.Hr. orașul a fost ocupat de Iuda Macabeul, care i-a izgonit pe edomiți, i-a dărâmat fortificațiile și incendiat turnurile .Se pare că orașul a mai rezistat dominației Dinastiei Hasmoneene și mai târziu. Încă în vremea Războiului Iudeilor ar mai fi avut un caracter edomit.În vremea regelui Ioan Hyrcan majoritatea edomiților a fost silită să se
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
pe Frontul de Est din Primul Război Mondial. Ea a fost lansată la cererea mareșalului Joseph Joffre care dorea reducerea presiunii german asupra forțelor franceze. Din cauza lipsei operațiunilor de recunoaștere, artileria rusă nu a reușit să distrugă și să neutralizeze fortificațiile și pozițiile de artilerie germane, ceea ce a dus la atacuri frontale costisitoare și neproductive, îngreunate de vreme. La 30 martie, generalul Evert a ordonat oprirea ofensivei. În condițiile Acordului de la Chantilly din decembrie 1915, Rusia, Franța, Regatul Unit și Italia
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
servește drept variantă de ocolire a orașului belgian Antwerpen. R1 începe în nord-estul Antwerpenului, ca o continuare a autostrăzii A1 (E19) dinspre Țările de Jos, apoi înconjoară în sens orar estul și sudul orașului. Centura este situată pe traseul fostelor fortificații ale Antwerpenului, iar în planul urbanistic general din 1957, care prevedea înființarea zonei metropolitane (APA), a fost prevăzut un coridor pentru acces local și o autostradă urbană. În 1958, au fost stabilite prin decret regal traseul R1 (centura interioară) și
R1 (Belgia) () [Corola-website/Science/335785_a_337114]
-
intact. Incendiile sunt una din cauzele pentru care arhitectura clădirilor din Toompea are un aspect diferit și mai nou decât cele din Orașul de Jos. La sfârșitul secolului al XVII-lea, s-au făcut mai multe planuri de a întări fortificațiile Toompeei și Tallinnului cu terasamente și bastioane moderne. Deși un proiect al lui a fost aprobat în 1686, construcția a fost lentă din cauza dificultăților financiare și până la începutul Marelui Război al Nordului, doar două bastioane fuseseră terminate în jurul Toompeei - Bastionul
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
de a ajunge la Hârlău, reședința domnitorului. Hărțuită de oștenii lui Ștefan I armata ungară a ajuns la Cetatea Neamț (unde la 2 februarie 1395 cancelaria regală a emis un act cu mențiunea "„ante castrum Nempch”", prima mențiune documentară a fortificației) unde atunci a fost stabilit comandamentul de campanie al domnitorului moldovean. Cetatea a fost asediată, însă a rezistat doar cîteva zile și voievodul a acceptat încheierea păcii la 3 februarie 1395. După ce Ștefan I a acceptat formal încetarea ostilităților și
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
cu două mitraliere (care aveau linia de foc la nivelul apei din canal). Toate podurile erau minate, fuseseră montate obstacole antitanc iar terenurile joase fuseseră inundate. Această linie defensivă, Linia K-W propriuzisă, pornea de la fortul Koninghooikt, parte a sistemului de fortificații ale Antwerpului, trecea pe lângă Lier, mai departe spre Louvain, Wavre, Gembloux până la Rhisnes, unde se făcea legătura cu poziția fortificată de la Namur. Aceasta era principala poziție defensivă belgiană, unde au fost poziționate principalele forțe aliate în vederea respingerii atacului german. Pentru
Linia K-W () [Corola-website/Science/332962_a_334291]
-
Raidurile comandourilor efectuate de Aliații occidentali pe întreaga perioadă a celei de-a doua conflagrații mondiale împotriva fortificațiilor germane cunoscute cu numele generic de „Zidul Atlanticului” au avut ca principali participanți militarii din forțele armate britanice și ale Comunității Națiunilor. A mai participat de asemenea un mic număr de militari din țările ocupate de germani, grupați în „Comandoul
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
malul drept al Dunării. Trupele bulgare erau sprijinite și de un detașament german. La 5 septembrie generalul Kiselov a ordonat atacul liniei principale de apărare a orașului, reușind străpungerea acesteia după două zile de lupte înverșunate. Căderea liniei principale a fortificațiilor a lăsat trupele române care apărau orașul numai cu a doua linie de fortificații dar care nu era completă, ceea ce a determinat căderea orașului și predarea întregii garnizoane. Bătălia de la Turtucaia s-a încheiat cu victoria decisivă a forțelor bulgaro-germane
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
5 septembrie generalul Kiselov a ordonat atacul liniei principale de apărare a orașului, reușind străpungerea acesteia după două zile de lupte înverșunate. Căderea liniei principale a fortificațiilor a lăsat trupele române care apărau orașul numai cu a doua linie de fortificații dar care nu era completă, ceea ce a determinat căderea orașului și predarea întregii garnizoane. Bătălia de la Turtucaia s-a încheiat cu victoria decisivă a forțelor bulgaro-germane, fapt care avea să se dovedească de importanță vitală pentru întreaga campanie a anului
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
derivat în "mont ségur", ceea ce înseamnă "dealul cel sigur" în limba occitană. În Evul Mediu, regiunea Montségur a fost condusă de Conții de Toulouse, de Viconții de Carcassonne, iar în final de Conții de Foix. Se știu puține lucruri despre fortificație până la Cruciada Albigensiană. În jurul anului 1204, Raymond de Péreille, unul dintre cei doi seniori de Montségur, a început să reconstruiască castelul care era în ruine de cel puțin 40 de ani. Refortificat, castelul a devenit centrul activităților și casa lui
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
de cel puțin 40 de ani. Refortificat, castelul a devenit centrul activităților și casa lui Guilhabert de Castres, un teolog și arhiepiscop catar. În 1233, cetatea a devenit „reședința și capul” ("domicilium et caput") bisericii catare. S-a estimat că fortificația adăpostea aproximativ 500 de persoane, când, în 1241, Raymond VII a asediat cetatea Montségur, dar fără succes. Asasinarea reprezentanților Sfintei Inchiziții de către aproximativ 50 de bărbați din Montségur, la Avignonet, pe 28 mai 1242, a fost motivul ultimei expediții de
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
(în limbile franceză: Fort d'Ében-Émael) este o fortificație din Belgia scoasă din uz, aflată între Liège și Maastricht, pe frontiera belgiano-olandeză, în apropierea Canalului Albert. Fortul a fost construit pentru apărarea împotriva unui atac german. Fortul a fost construit în 1931-1935, era cel mai mare din lume la
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
complexul care a fost botezat Poziția Fortificată a Liègeului I ("Position Fortifiée de Liège I" (PFL I)). De la nord la sud, complexul de forturi erau Eben-Emael, Fortul d'Aubin-Neufchâteau, Fortul de Battice și Fortul de Tancrémont. Tancrémont și Aubin-Neufchâteau erau fortificații dimensiuni mai mici decât Eben-Emael sau Battice. Câteva dintre forturile proiectate de generalul Henri Alexis Brialmont și construite în secolul al XIX-lea, care încercuiau orașul Liège au fost reconstruite și redenumite PFL II. O bună parte din lucrările de
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
malul canalului, ascuns privirilor curioșilor, într-o poziție avantajoasă pentru evacuarea pe calea apelor a pământului rezultat. Diferența de nivel dintre fort și canal a permis drenarea ușoară umezelii, ceea ce a făcut ca Eben-Emael să fie mai uscat decât restul fortificațiilor surori. Fortul Eben-Emael a fost un proiect care dezvolta ideea originală a generalului Henri Alexis Brialmont datând din perioada de dinainte de prima conflagrație mondială. Chiar și în cazul proiectului actualizat, care a propus fortificații de dimensiuni mai mari, fortul reprezenta
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
să fie mai uscat decât restul fortificațiilor surori. Fortul Eben-Emael a fost un proiect care dezvolta ideea originală a generalului Henri Alexis Brialmont datând din perioada de dinainte de prima conflagrație mondială. Chiar și în cazul proiectului actualizat, care a propus fortificații de dimensiuni mai mari, fortul reprezenta un ansamblu relativ compact de turele pentru tunuri și posturi de observație, totul înconjurat de ziduri și șanțuri de apărare. Proiectul era diferit de cel al Liniei Maginot franceze, bazat pe conceptul „forturilor palmate
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
un deal vast la est de satul Eben-Emael, de-a lungul Canalului Albert. Fortul de formă neregulată măsura aproximativ 600 m de la est la vest și cam 750 m de la nord la sud. Era cel mai puternic înarmat dintre toate fortificațiile PFL I. Spre deosebire de celelalte forturi ale căror arme principale erau plasate în turele, tunurile de la Eben-Emael erau montate în turele și cazemate. Tunurile de 60 mm, 75 mm și 120 mm erau de producție belgiană, fiind fabricate de Fonderie Royale
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
ca atacatorii să fie transportați până la fort cu ajutorul planoarelor, pentru evitarea problemelor care ar fi apărut în cazul parașutării unui mare număr de soldați pe o țintă mica și pentru evitarea detectării transportului de către stațiile de ascultare belgiene. Pentru distrugerea fortificațiilor, germanii urmau să foloseasc noile încărcături explozive cumulative, (numite și „încărcături concave”). Informațiile obținute de serviciile de spionaj, combinate starea slabă de pregătire a belgienilor au făcut ca planul germanilor să fie un succes rapid și copleșitor. Pentru cucerirea Fortului
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
controlul germanilor. Germanii au pierdut doar 6 dintre militarii care au participat la asaltul fortului și au avut și 21 de răniți. În timpul asaltului asupra cupolelor și turelelor fortului, germanii au reușit să blocheze contraatacul belgienilor de la nivelurile inferioare ale fortificației, până la sosirea infanteriei. După succesul remarcabil al operațiunii, Hitler i-a decorat personal pe toți participanții la asalt. Fortul Eben Emael, care fusese considerat până în acel moment cel mai puternic punct fortificat din lume, a fost elementul de bază al
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de
Bătălia de la Sibiu (1916) () [Corola-website/Science/333750_a_335079]
-
forțele belgiene și cele germane care a avut loc între 10-11 mai 1940, parte a luptelor pentru ocuparea Belgiei și a Franței din cadrul "Fall Gelb". O forță de asalt a "Fallschirmjäger" a primit sarcina atacării și cuceririi Fortului Eben-Emael, o fortificație belgiană ale cărei piese de artilerie țineau sub control mai multe poduri peste Canalul Albert, considerate de importanță vitală pentru atacul trupelor germane. În timp ce trupele de asalt aeropurtate au luat cu asalt fortul și au scos din luptă garnizoana belgiană
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
cuceriseră podurile, pentru a le proteja de contraatacurile belgineilor, până când în zonă ar fi ajuns forțele terestre ale Armatei a 18-a a Wehrmachtului. Cucerirea fortului a fost o victorie decisivă pentru germani. Trupele aeropurtate au aterizat direct pe acorperișurile fortificațiilor cu planoare militare. defensiva belgiană a fost distrusă cu explosivi și aruncătoare de flăcări. După ce subunitățile de "Fallschirmjäger" au intrat în fortăreață ucigând mai mulți apărători, i-au blocat pe restul militarilor garnizoanei în sectoarele inferioare ale fortificațiilor. Simultan, restul
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
pe acorperișurile fortificațiilor cu planoare militare. defensiva belgiană a fost distrusă cu explosivi și aruncătoare de flăcări. După ce subunitățile de "Fallschirmjäger" au intrat în fortăreață ucigând mai mulți apărători, i-au blocat pe restul militarilor garnizoanei în sectoarele inferioare ale fortificațiilor. Simultan, restul forței germane de asalt a aterizat lângă cele trei poduri de peste canal, distrugând mai multe cazemate și poziții defensive ale forțelor belgiene care păzeau obiectivele. Cele trei poduri au fost cucerite de către germani, care au trecut la organizarea
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
puternice fiind cele din Olanda și Belgia. Unele dintre aceste poziții defensive nu erau bine fortificate, fiind destinate doar încetinirii german, nu opririi asaltului inamic. În regiune au existat și mai multe construcții concepute special pentru apărare, unde fuseseră ridicate fortificații puternice, cu garnizoane numeroase și bine înarmate. Linia Grebbe-Peel din Olanda, care se întindea de la malul sudic al golfului Zuider Zee până la frontiera cu Belgia, avea un mare număr de fortificații, a căror apărare era sprijinită de existența unor obstacole
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]