3,227 matches
-
masa populației. Dintre aceștia am întâlnit la vremea Bucureștiului unul singur. Fișă de observație nr. 3 La început, când a apărut la noi în redacție, ca urmare a unui anunț din ziar prin care revista noastră voia să angajeze un fotograf, Teo Haiduc nu mi-a inspirat vreun interes special. Înalt, ras în cap, cu o față osoasă peste care tronau un nas acvilin și o privire de pasăre de pradă, purtând niște pantaloni kaki și o geacă de camuflaj cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
amoreză blondă“, „sulemenită nomad“, cu „ochi atrăgători“, „bucle inopinate“, „sâni preciși“, „pasul pasager“ și „flerul râzător“. Alădată e o „puștancă dată în brânză“ sau niște persoane „sută la sută fete“. Fiind „adult cu tichet“, „adună vampe simple“, se duce la fotograf, film, cofetărie și într-un bar unde cântă un „tenor brizat“. În hol sunt „chestiuni bronzate“ și „păpuși de carbid“. În tavernă stă cu un „idol cultivat“ sau „c-o misă de categorie“ și are „grom la masă“. În timp ce cântă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
și știa cum stau lucrurile. Cuomo știa că n-are nici o șansă să câștige. Prea liberal pentru acel moment, asta e sigur. Dar, de asemenea, prea multe vocale. În vârful unui tanc, Michael Dukakis se Îndrepta spre un grup de fotografi și spre amurgul său politic. Oricât de dureros ar fi să amintesc de acea imagine, o pomenesc cu un scop. Mai presus de orice, așa arăta tatăl meu, proaspăt Înrolatul Milton Stephanides, marinar clasa a doua, săltând pe un șlep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mama. Ca și la Dukakis, expresia de pe chipul lui Milton trăda infiltrarea unei conștiințe a greșelii. Nici Milton nu putea să se dea jos de pe vehiculul lui aflat În mișcare. Și el se Îndrepta spre pierzanie. Singura diferență era absența fotografilor, pentru că era În toiul nopții. La o lună după ce se Înrolase În Marina Statelor Unite, Milton era staționat la baza navală Coronado din San Diego. Era membru al Forțelor Amfibii, a căror treabă era să transporte trupele spre Orientul Îndepărtat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stau Într-un genunchi pe rândul din față. Cu clasa mea, În primăvară, stau gârbovită undeva În spate. Fața Îmi este umbrită de conștiința de sine. (De-a lungul anilor, expresia mea de perpetuă perplexitate avea să-i distragă pe fotografi. A stricat fotografiile clasei și felicitările de Crăciun până când, În cele mai larg răspândite fotografii ale mele, problema a fost În cele din urmă, rezolvată pentru că fața Îmi era acoperită cu totul.) Dacă lui Milton Îi era dor să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Luce, mi se făcea piele de găină și mă temeam că nu mă spălasem cum trebuie. Îmi mai amintesc și asta: o cameră lungă și Îngustă, pe alt etaj al spitalului. O treaptă amplasată Într-un capăt, În fața unui reflector. Fotograful care Își pune filmul În aparat. ― Bun, eu sunt gata, spuse el. Mi-am scos halatul. Deja aproape obișnuită cu asta, m-am urcat pe treaptă, În fața antropometrului. ― Ține-ți mâinile puțin mai În față. ― Așa? ― Bun. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
1902-1984) -fotograf faimos american, cunoscut În special pentru inovațiile sale tehnice și pentru peisajele magistrale al căror autor este. A colaborat la fondarea secției de fotografie de la Muzeul de Artă Modernă din New York. Bernd (Bernhard) și Hilla Becher - cuplu de fotografi germani, născuți În 1931 și respectiv 1934, celebri pentru fotografiile lor de clădiri industriale. Bernard Law Montgomery (1887-1976), feldmareșal britanic, unul dintre cei mai importanți conducători ai forțelor aliate În cel de-al doilea război mondial. Lime Rickey - cocteil preparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
luptîndu-se cu cifre și indicatori la birourile lor cu intarsii grosolane, pe când tata nota mereu într-un carnet, iar apoi nesfârșite, oribile, plicticoase mese la bodegile sătești, cu mult vin, din care eu nu beam, cu o conversație între șofer, fotograf și reporteri din care nu înțelegeam nimic... îl tot îndemnam pe tata să plecăm, dar el îmi zicea că mai stăm doar un pic și apoi iar încă puțin... Plecam pe înnoptate, zburam pe lângă căruțe cu coceni luminate palid câteva
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai știi? — Ai o fire de artist. Ai o personalitate dublă, talente cu două fețe, dorințe care merg În direcții opuse. Poate chiar o viață dublă? Întrebă ea, zâmbind. — Ei bine, conduc o afacere cu haine ziua și sunt un fotograf al naibii de bun În timpul liber, ai ghicit. Dar e imposibil! Nu se poate să te uiți la mine și să-mi spui În ce zodie sunt. Poți să faci același lucru și cu Paul? Se Întoarse către Paul, care era așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sunt În sala mare. — Așa se Întâmplă cu arta serioasă, zise el. — De ce sunt toate lucrările dumneavoastră atât de sumbre? Vă e teamă să faceți fotografii strălucitoare? flirtă ea. — Fotografiez modele În fiecare zi. Sunt unul dintre cei mai buni fotografi de modă din L.A. Lucrez În zona asta de ani de zile, i-am fotografiat pe toți. Pot să te Învăț niște trucuri, dacă vrei, se oferi el. Pot să-ți fac cele mai bune fotografii din câte ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe-acolo! Sunt acolo niște fotografii și niște filme de artă splendide! — Mi-ar face mare plăcere! Îmi plac rulotele, zise el vesel. Am Închiriat odată una pentru o excursie În Munții Stâncoși, voiam să fac poze. În timpul liber sunt fotograf. Nu am talent, dar am cel mai bun echipament care se poate cumpăra. Tipul zâmbi din nou. — Trebuie să mă Întorc acolo, să văd dacă au apărut vizitatori. Ne vedem mai târziu! spuse Kitty. Plecă vioaie, dar prezența lui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bărbat. Mă comport ca un bărbat, gândesc că un bărbat, Înțeleg cum funcționează creierul unui bărbat. Întotdeauna m-am simțit una de-a lor. Discuția lor se Încheie când sosi Giulia, o fostă actriță care Începuse să aibă succes ca fotograf. Înaltă, slabă și stilată, purta ochelari cu rame negre și o pălăriuță drăguță, verde, de sub care-i ieșea părul negru, tuns scurt. Se uită dezaprobator la Olga și o trase pe Kitty deoparte. — Cine e? De ce-ai invitat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a bănuit nici o clipă ce limuzină de lux crește în pântecul ei. Pe urmă, privindu-l pe Matei atâția ani, a înțeles încet, încet. Ca inginer, lui tata îi plăcea să fie șef peste cât mai mulți oameni, dar ca fotograf era un artist retras, care n-avea nevoie de public. Pozele lui alb-negru ar fi câștigat destule premii și și-ar fi găsit loc în reviste dacă pe el l-ar fi preocupat asemenea lucruri. Nu-l preocupau. Îl interesau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
are 6 ani și opt luni și-și dorește să devină în fiecare secundă altceva. Alex e copilașul exasperat de conversațiile tembele dintre părinți, care îl târăsc în fiecare duminică în parc să facă fotografii cu poneiul. Îl urăște pe fotograful care-și lasă poneiul să fie umilit de copiii din jur și reacționează prompt. Alex se revoltă împotriva unui spectacol brutal în care suferința se vinde bine. Gestul extrem al otrăvirii poneiului e forma lui de afirmare a libertății. Spectacolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
militare actuale a infernului american cu ilustrațiile lui Botticelli la Divina Comedie a lui Dante, Ferrari creează o tensiune narativă vizuală înfiorătoare. Fotografia ajunge să funcționeze ca document, redând de pildă imaginea unui oraș distrus de bombardamente (Beirut, în seria fotografului Gabriele Basilico) și oferindu-ți posibilitatea unei reflecții în coadă de pește, împărțindu-te între sentimentul de perplexitate față de conflictul care a decimat atâtea vieți și regretul că interesante construcții ale arhitecturii anilor ’50 au fost distruse pentru totdeauna. Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
lupă, o plasă cu un păianjen verde cât pumnul în mijloc, scânduri putrede și o femeie, cu fusta în flăcări de la soare, apropiindu-se. Apoi un bărbat necunoscut, tenebros, îndreptînd spre mine o mașinărie strălucitoare. Sigur, îl țin minte pe fotograf, pe care-l confundasem cu doctorul care îmi făcea injecții. Erau deci cozile mele. Mama îmi povestise de multe ori că mă îmbrăca atunci numai cu șorțulețe albe, încît vecinele din mahala îmi spuneau Andriușca și mă pupau și mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și ziua căsătoriei lor. Ca și atunci, s-au sărutat îndelung și-au închinat cu socrii și alte rubedenii un pahar de vin. Mașina, de culoare crem, era parcată oblic, între Lada lui Gheorghian de la șase și Wartburgul vișiniu al fotografului de pe scara cealaltă, proprietarul buldogului Dolly. Dacia avea o linie fermecătoare și cei doi arhitecți o puteau privi de dimineață până seara din balcon. Strălucea cel mai tare în soarele aspru al primăverii, chiar mai tare decât Citroenul colonelului de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
amplitudine mai mică și care prezintă fondalul. Toate sunt creațiile timpului și există în spațiu. La general, în termeni adecvați acestui studiu, reprezintă pulsații de o anumită amplitudine. Dacă pulsația are o amplitudine suficient de mare, atrage atenția specialistului (pictorului, fotografului etc.) și este dispus s-o imortalizeze. Aceasta se face cu aplicarea cunoștințelor acumulate pe parcurs, deci intervine o a doua forță, cea a gândului, care se intercalează cu prima, cea a timpului. Dacă intercalarea este reușită apare rezultanta, care
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
culori stridente. Biografie Attila Bartis s-a născut în 1968 la Târgu-Mureș. În 1984 s-a mutat, împreună cu familia sa, în Ungaria, după ce tatăl său, jurnalist, s-a luptat multă vreme cu cenzura. În prezent trăiește la Budapesta. Este un fotograf reputat și, totodată, unul dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați scriitori maghiari ai momentului, cărțile sale fiind traduse în numeroase limbi. A debutat în 1995 cu romanul A seta (Plimbarea, Polirom, 2008Ă, urmat de volumul de povestiri A keklo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
fotografia bisericei Movileștilor și a portretelor dinăuntrul ei (familia lui Ieremia Movilă și portretul unui armaș din Țara Românească care cu vremea a fost ajuns mare cancelar al Poloniei), dar lipsa de mijloace m-a oprit de a angaja un fotograf pentr-o asemenea lucrare. Biserica în cestiune se numește până azi "biserica romînească", "... ", deși e-n mâna rușilor uniți. După sosirea mea în țară, d-nul ministru al instrucțiunei publice, cu care, după cum știți, stau de mai multă vreme în
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
bineînțeles, mă uitam prin ea ori de câte ori eram lăsat singur. Se găseau acolo poze de bărbați spânzurați pe sârmă ghimpata, femei mutilate, cadavre stivuite ca lemnele de foc - tot inventarul obișnuit al războaielor mondiale. Mama era fosta Virginia Crocker, fiica unui fotograf de portrete din Indianapolis. Era casnică și violoncelistă amatoare. Cânta la violoncel în Orchestra Simfonică din Schenectady și cândva visa să cânt și eu la violoncel. Am eșuat ca violoncelist fiindcă eu, ca și tatăl meu, nu am deloc ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
publicat un portret de pe vremea când eram cu mult mai tânăr, portretul meu oficial ca nazist și idol al undelor radiofonice internaționale. Nu pot decât să fac presupuneri cu privire la anul când mi s-a făcut poza - 1941, cred. Arndt Klopfer, fotograful care mi-a făcut poza, s-a străduit cât a putut să mă facă să arăt ca un Iisus acoperit cu cremă de față dintr-o pictură de Maxfield Parrish. Mi-a pus chiar și o aureolă - o pată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că te vei simți destul de bine ca să reziști la călătorie? — Chiar și în clipa asta mă simt destul de bine, i-am asigurat. — Persoana care te va întâmpina la Mexico City se numește Arndt Klopfer, mă instrui Jones. O să ții minte? — Fotograful? am întrebat eu. — Îl cunoști? — Mi-a făcut poza oficială când eram la Berlin, i-am explicat eu. — Acum e cel mai mare fabricant de bere din Mexic, spuse Jones. — Pentru numele lui Dumnezeu! am exclamat eu. Ultimul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
îngădui să spun! zise el cumină serioasă. - Nu numai că-ți îngădui, dar îmi face plăcere, deșiexagerezi. Știi, când ai de-a face ca mine cu tot felul de secături care își închipuie că te dau gata debitîndu-ți complimente de fotograf, elogiul unui om serios ca dumneata încîntă. Oh, de-ai ști ce plictisită sunt câteodată, ce descurajată! O altă Otilie i se păru lui Felix că i se destăinuie, deși comparația o socotea jignitoare până la un punct, pentru cea dintâi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avu vreme să le admire, fiindcă Otilia îi trecea, una câte una, fotografiile, în care erau fixate momentele mai tipice ale petrecerii ei în Franța. Curios, Pascalopol lipsea sistematic din aceste scene, ceea ce se explică, spunea Otilia, prin faptul că fotograful era chiar Pascalopol. Bucuria intimității le fu tulburată de apariția lui Stănică. - Ei, zise el triumfător lui Felix, nu ți-am spus eu că are săse întîmple ceva extraordinar în curînd? He, hei, Stănică e totdeauna bine informat. Știți c-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]