4,656 matches
-
cad în gura cui vrea să le mănînce. 13. Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porțile țării tale se deschid înaintea vrăjmașilor tăi; focul îți mistuie zăvoarele! 14. Scoate-ți apă pentru împresurare! Drege-ți întăriturile! Calcă pămîntul, frămîntă lutul, și gătește cuptorul de cărămidă! 15. Acolo te va mînca focul, te va nimici sabia cu desăvîrșire, te va mistui ca niște lăcuste, căci te-ai înmulțit ca forfăcarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele! 16. Negustorii tăi sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
spus că doctorul Sun Pao-tien a sugerat să păstrez vestea gravidității mele până în luna a treia. Îi urmez sfatul. De câte ori este posibil, mă desfăt în grădină, iar aceste ore plăcute mă fac să-mi fie dor de familia mea: mă frământă dorința de a-i împărtăși mamei această veste. În ciuda „secretului“ meu, nu după multă vreme soțiile și concubinele imperiale află despre sarcină. Sunt copleșită cu flori, sculpturi din jad și felicitări. Toate concubinele fac efortul de a mă vizita. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și numele, ea constă în ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane, și în evadarea, cu ajutorul unor torente de cuvinte și imagini, într-un univers al închipuirii, care nu reprezintă nimic din ceea ce frământă nici măcar conștiința scriitorului evazionist, necum conștiința contemporanilor săi. Un prozator care a scris o carte, nu chiar foarte legată de o problematică realistă, a primit din partea unui critic preocupat numai de probleme estetice un răspuns cam de felul acesta: am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a face amor în gura celor care rîdeau. * Tîrziu în noapte, ieșii din cramă aburit. Cerul era senin iar lunca plină de mister. La umbra gardului, îmbrățișată strîns, se frămînta o pereche pe care am recunoscut-o. Autorul și cei care cetiseră poezia au fost condamnați la cîte zece ani. Invidioasă, Emilia îmi povestea că Patricia se laudă că asistentul o iubește foarte tare pentru că a găsit-o fără prihană
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
felii de cozonac groase, tăiate cu briceagul. Băieții, fâstâciți, le luaseră fără vreo vorbă. Mama lui Lică făcea cel mai bun cozonac din sat. Multe femei Își călcau mândria de gospodine și veneau la rudăreasă cu cele de trebuință ca să frământe, să Împletească și să coacă În locul lor. Feliile miroseau a tot ce putea fi mai bun pe pământ. Verii Își Îndreptaseră ochii către Lică și se trăseseră mai În spate, făcând loc. „Hai, mă, și tu Încoace! Ce stai acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și fuseseră nedespărțiți cât durase tabăra. Întorși acasă, aflaseră că mama lui Lică murise. Deși nu vorbiseră niciodată despre asta, verii se gândiseră multă vreme cum femeia, cu dureri de moarte În pântece, izbutise să Încingă cuptorul de pământ, să frământe și să izbească aluatul În copaie. Acuma, când stăteau cam Încurcați În fața lui Lică, Încă se simțeau vinovați că, În urmă cu un an, Înghițiseră pe nerăsuflate din ultimii cozonaci pe care rudăreasa Îi copsese pentru copiii ei. Plecară, rânduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îndemânat, se apucă să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf și legături de curpeni. Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mintea Tușii se opintea să găsească o Înfățișare pentru povestea din anul ce trecuse. Șovăia, căci știa că nu era bine să stârnească Încercări pe care nu le putea prea bine bănui. Se hotărî până la urmă și se apucă să frământe chipul Celui ce Doarme sub urzicile din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Acela, Însă, nu se lăsă Înfățișat. Pe Tușa o găsiră vecinii căzută la pământ, cu brațele și picioarele moi, cu gura strâmbă din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
repaus” și continuase discursul. Se crăcănase, ținea mâinile la spate și burta Înainte. Soldații Îi sorbeau vorbele meșteșugite. „Eu, aici, vă sunt și mamă, și tată. Voi sunteți mulți, eu unul singur, așa că nu am de unde ști ce necazuri vă frământă pe fiecare dintre voi. Nu vrea nimeni să se ajungă la evenimente nedorite, precum sinuciderile În serviciul de gardă, dezertări sau mai știu eu ce. E bine să prevenim asemenea lucruri, să nu ajungem să se Întâmple să trageți unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
E curvă!” țipase, privindu-și odrasla În ochi. Fata se pupase și cu alții Înaintea lui Cătănuță cel tânăr. N-ar fi fost În stare să Îngăduie asemenea pângărire: fiul său să pună gura unde puseseră și alții botul, să frământe țâțele și curul pe care alții, Înainte, le mozoliseră și le pipăiseră. Ca să nu mai vorbim - Doamne păzește - că acea fată s-ar fi putut Întâmpla să nu fi fost fecioară. Cătănuță răspunsese obraznic și primise două palme care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nainte, Mă frige‐ o lacrimă din colțul genei. UNEI FEMEI Vezi tu o slabă rază ce s‐avântă? Oh, de‐ ai simți că raza asta vine Din dorul unei lumi cât mai senine Ce sufletul de‐a pururi mi‐l frământă! Ea se topește toată‐n vers și cântă, 95 Frumosul cel etern ce doarme‐n tine. Îngăduie‐ i în plete să‐și anine Un nimb curat de poezie sfântă! Adeseori. când te privesc, îmi pare Că ești sculptată‐ n marmora
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
încă mici și tată n‐au și George nu mai vine. Un basm cu pajuri și cu zmei Începe‐ acum o fată, Tu taci ș‐ asculți povestea ei și stai îngândurată. și firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământă. Spui șoapte fără de‐ nțeles, și ochii tăi stau țântă. Scapi fusul jos; nimic nu zici Când fusul se desfiră... Te uiți la el și nu‐ l ridici, și fetele se miră. ...O, nu! Nu‐ i drept să te‐ndoiești! La
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce vă frământă? Astfel încurajați, cei trei vasali se uitară unul la altul, cu hotărâre. În sfârșit, Dengo, acela dintre ei care părea să aibă cel mai mult curaj, spuse: — Stăpâne Mitsuharu, e îngrozitor... nici nu îndrăznesc să aduc vorba... Și-și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe infamul nostru dușman, Mitsuhide? Involuntar, Hideyoshi își aranjă gulerul. Mama lui continuă: — Mă întreb dacă știi că lucrul care a îngrijorat-o pe bătrâna ta mamă, zi de zi, nu a fost gândul dacă erai viu sau mort. Mă frământam întrebându-mă dacă te purtai ca marele General Hideyoshi, un vasal al Seniorului Nobunaga. Chiar în timp ce mă întrebam cum aveai să te descurci după moartea stăpânului nostru, am aflat despre marșul tău spre Amagasaki și Yamazaki. Dar, după aceea, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ocazia de a urzi intrigă după intrigă. Cât despre Shogen, acesta credea că victoria avea să-i revină clanului Shibata. Era o convingere neînchipuit de oarbă. Este adevărat că, la o dată ulterioară, și el avea să fie chinuit și, neîndoielnic, frământat de propria-i conștiință. Dar scrisoarea de consimțământ fusese deja trimisă și nu mai încăpea nici o discuție. De bine de rău, trădarea lui Shogen era stabilită definitiv pentru a doua zi dimineață, iar acesta aștepta momentul când avea să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și moștenitorul clanului Oda, ci, mai degrabă, între Hideyoshi și Ieyasu. După moartea lui Nobunaga, se sperase că pacea avea să fie, în sfârșit, instaurată de către Hideyoshi, dar națiunea fusese din nou dezbinată în două tabere și sufletele oamenilor erau frământate de neliniște în fața spectrului unui mare conflict care, probabil, avea să cuprindă toate provinciile. Sakichi se retrase și, în locul lui, apărură doi generali ai lui Niwa Nagahide, Kanamori Kingo și Hachiya Yoritaka. Hideyoshi făcuse mari eforturi pentru a și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înaintea primelor mele examene: de absolvire a clasei a VII-a și de admitere la liceu: unul din acei profesori pe care nu-i uiți! Confesiunea acestui copil al secolului, un secol XX mult prea zbuciumat (cuvintele zbucium, zbuciumat, vâltoare, frământat sunt calificative care revin obsedant ) urmează lin, în cele patru capitole amintite, parcursul unei existențe atent circumscrise cadrului istoric, într-o narațiune fluentă, fără înflorituri, dar punctată adesea afectiv, încărcată de date, locuri, nume, probând o prodigioasă fidelitate a memoriei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
după plecarea lor. Ajunge doar o simplă bănuială din partea Gardienilor pentru a ni se refuza trecerea mai departe iar eu exact de asta nu am nevoie. Nici nu ieșiseră bine din sala de comandă și Angir deschise subiectul care-l frământase de fapt până atunci: - Cum e căpitane? Poți să-mi spui mai multe lucruri despre ea? spuse el încetinindu-și pașii. - Despre... ea? Nu înțeleg la ce te referi! veni răspunsul după o pauză scurtă, răstimp în care Birmaq se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Riscant, fiindcă obișnuia să cântărească bine lucrurile înainte de a lua o decizie iar acum intrase legat la ochi în toată povestea asta. Era a doua oară când o decizie luată în pripă avea să-i schimbe viața. Întâia oară, ezitase frământat de neliniști, între a continua ca Independent și a lăsa locul altuia. Era unul dintre cei care avuseseră norocul sau ghinionul, nu putea să-și dea seama bine de asta, de a se număra printre Independenți. Inițial avuse-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Marii Oprei>”. “Așa spune, vere. Îi prima oară când întâlnim acest apelativ. Și să nu te ducă gândul spre acel cântecel “Lelea cu fusteica scurtă”, fiindcă aici îi vorba de treabă serioasă!” “Am priceput, gură spartă ce ești!” --Ce te frământă, fiule? Te văd plecat undeva în lume... --Nu-i nimic, părinte. Mă mai fură și pe mine câte un gând --Dacă nu-i nimic de luat în seamă, atunci e bine. Să ne continuăm drumul. Uite că la 24 aprilie 1792
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
De data asta ai dreptate. Faptul acesta, însă, nu te îndrituiește s-o iei de-a dreptul peste cele sfinte”... “Mulțămesc frumos, cârcotașule”. Călugărul se prefăcea că se uită în altă parte, dar privirile îi fugeau mereu asupra mea. --Te frământă oarece gânduri, dragule, sau mi se pare doar? --Mă gândeam că a sosit vremea ca să-mi fac bagajul pentru plecare, părinte. --Nu vreau să fiu ceea ce se cheamă “băgăreț”, dar în dosul acestor vorbe se ascund alte gânduri... --Trebuie să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
acasă și cine știe dacă până la o nouă vizită mă va mai îngădui Dumnezeu printre voi?... La auzul acestor vorbe, fata a tresărit ca mușcată de viespe. Și-a dus involuntar mâinile la sâni, apăsându-i în neștire. Țiganca își frământa mâinile. --Dragule, băgat-ai de seamă că cele două ființe aici de față, Zâna, așa cum ai numit-o în visele tale, și Sevastița, mult prețuite de mine, te-au îndrăgit din prima clipă când te-au văzut. Așa că te rog
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
una-alta, hai să facem câțiva pași până la zidul Trei Sfetitelor dinspre „Beserica Ungurească” și om mai vedea ce gânduri ne trec prin cele capete. Îl ascult pe călugăr și mă alătur de el, urmându-i pașii. O întrebare mă frământă totuși și o pun cu glas plin: Da’ ce au mai făcut sfințiile lor - călugării de la Trei Sfetite? Ei, nu doar vecinii lor au fost pârâți că au împresurat locul dinspre zidul Trei Sfetitelor. Păi așa spune, părinte. Îmi amintesc doar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-i cu arcarii și cu Arcăria. Asta însă nu m-a făcut să-mi uit un gând pe care îl am la îndemână chiar acum. Mă miram eu, că de multă vreme nu mi-ai spus ce gânduri te mai frământă... M-am făcut că n-am priceput ușoara ironie din spusa bătrânului și am reluat vorba: De fapt, acest gând l-am mai mărturisit și altă dată. Așa că, dacă am să-l mai spun și acum n-a fi cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
din Iași cu svințiia sa părintele Nicodim egumenul mănăstirii Golia, cari au ieșit vechil (apărător) din partea egumenului de la mănăstire Bărboiu pentru un loc de casă de pe Ulița Podului Vechiu, ce-l stăpînesc armenii”. Am povestit și călugărului gândurile ce mă frământă, iar el îmi atrage atenția asupra faptului că egumenul Bărboiului, deși nu deține nici un document doveditor că locul este al mănăstirii, are curajul să-l ceară. Armenii însă au un act din 7243 (1734) septembrie 26 care dovedește că locul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]