19,543 matches
-
antume fără atenționare: ce va înțelege tineretul nostru din aceste reluări în continuă schimbare, nu știu - dar am convingerea că dl. Gheorghe Doca se abstrage din ideea de poezie - iar în privința textului ca text nu are proprietatea virgulei, a „lacătului frazei" în general. Aleg câteva exemple mai șocante - mai mult din dorința (recunoscând că m-a incitat autorul cu ezitările lui...ontologice) de a comenta textul eminescian. Mă așez, ca și altădată, sub semnul lui Caragiale din confesiunea către O.Goga
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
confesiunea către O.Goga: „Ca în toate, și în literatură se cere, se pretinde o cinste profesională, un prestigiu de atelier... Ce crezi tu, în câte ape n-am scăldat eu Hanul lui Mânjoală?... Ce să mai vorbesc de melodia frazei, de ferecătură, de ritmul vorbelor... Iacă, numai interpuncția... Câți nu înțelerg că interpuncția e gesticularea gândirii... Vezi, pe mine mă frământă astea, mă rod... Nu se poate artă fără migăleală... Cu vremea îți cresc tot mai mult scrupulele de conștiință
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
nu are mai nimic de-a face cu instrucția. Gheorghe Doca preia prin franceză (o traducere de sociolog, mult interpretată) ajungând să vorbească chiar despre „a avea discernământ" și altele ce țin de științele comunicării. Proverbul este extras dintr-o frază ca următoarea (traduc din memorie): „Zeița Dike ține balanța în mână și doar când pe un talger al ei pui suferință pe celălalt îți așează înțelepciune." Nu este vorba de instrucție/educație - ci de suferință, chiar de durere (sufletească: Agamemnon
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
a interpretării Mariei Tănase, o duce pe coregrafă către dimensiunea filozofică a folclorului românesc, către sondarea valorilor sale inițiatice. Prin împletirea firească între zicerile actorilor și „zicerile dansatorilor" care pornesc de la ecuația sunet-silabă-gest și ating polifonia de rară poezie a frazei dansante, coregrafiile induc o practică subtilă și tonifiantă și poartă transparențele sufletești ale creatoarei. Coregrafiile semnate de Miriam Răducanu însoțite de cuvânt, de poezie, de muzică clasică ori contemporană echivalează cu o reflecție despre lume și menirea ei. Compozițiile ei
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
altă parte nici stilul narativ nu este în măsură să confere identitate personajului. În aceeași logică a maximei obiectivări, stilul prozei Ioanei Nicolaie este, vorba lui Stendhal, cel al codului civil. Adică un soi de grad 0 al scriiturii, cu fraze scurte, dinamice, tăioase, lipsite de orice ornament stilistic. Lucru oarecum de mirare pentru o scriitoare cunoscută în primul rând ca poetă. Este limpede că efortul de obiectivare este unul programat și că el face parte dintr-o strategie narativă. Pentru
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7890_a_9215]
-
puterea mea. Te am pe tine că nu mă gîndesc și dragostea ta mă atinge. Dragostea ta ar fi recunoștință. Puternicii o urăsc." (p. 10) Gînduri care se destramă, firimituri de madlenă, punînd la cale o amintire vălurită. Nu toate frazele au înțeles, nu toate scenele au relief, fiindcă nu claritatea o caută Călugăru ci, dimpotrivă, aburul. Senzația amintirii, mai prețioasă decît încercarea, cu rost, a memoriei. Între exerciții lirice de tinerețe, împodobite cu toate nuanțele după care scotocesc, de obicei
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
civic față de patria de adopție, trăind într-o continuă stare de promiscuu optimismť." (pag. 70) Ca temperament, continuările sunt, de ambele părți, relativ ușor de dedus. Iar meciul, ca în tenis, se desfășoară în linie dreaptă de la un punct al frazei încolo. Ajuns aici, la această fină observație asupra sportului alb pe care tot Liviu Ornea o face cu câteva zeci de pagini mai încolo, trebuie să accentuez un fapt pe care luciditatea constantă Varietăților conexe l-ar putea lăsa, pe
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
lume, în locul celei istorice, secătuită de vitalitate și ajunsă inconsistentă. Zilele regelui se deschide, în schimb, printr-o dedicație relevantă ("Lui Luca, băiatul meu, care știe ce e bucuria") și merge până la capăt, de la o scenă la alta și din frază în frază, spre ideea că, asemeni prieteniei, solidarității, iubirii, maternității, Istoria poate avea un sens proiectiv. Urmărim aici mai multe istorii: una mare, cu majusculă, aparent obiectivă, în care prozatorul introduce alte câteva, așa zicând mărunte, personalizate, subiective la modul
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
celei istorice, secătuită de vitalitate și ajunsă inconsistentă. Zilele regelui se deschide, în schimb, printr-o dedicație relevantă ("Lui Luca, băiatul meu, care știe ce e bucuria") și merge până la capăt, de la o scenă la alta și din frază în frază, spre ideea că, asemeni prieteniei, solidarității, iubirii, maternității, Istoria poate avea un sens proiectiv. Urmărim aici mai multe istorii: una mare, cu majusculă, aparent obiectivă, în care prozatorul introduce alte câteva, așa zicând mărunte, personalizate, subiective la modul omenesc. Extrem de
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
decupa apoi secvențele private. El pornește invers, de la ceea ce este mai personal în buzunarul încăpător al epocii istorice, pentru a o caracteriza, din mers, pe aceasta din urmă. Înainte deci ca zilele regelui Carol I să înceapă (în chiar ultima frază a romanului), vedem silueta unui căpitan prusac de dragoni, trezit peste noapte cu propunerea de a conduce Principatele Unite de la gurile Dunării; și înainte de a asista, dimpreună cu personajul, la această propunere șocantă, contemplăm beția și ultima vizită la bordelul
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
noi, că numărul celor care citesc este sensibil egal cu al celor care scriu: românul s-a născut poet, nu, însă, și cititor, s-ar zice). Revenind la clasici, speranța se află tot în vorbele bunicului David Creangă și în fraza "mamaiei" din tren: cînd vom avea nevoie de "oarecare mîngîiere" și cînd vom refuza să înnebunim și să fim "numai așa, o vacă de muls pentru fiecare", vom regăsi, poate, cărțile: ele așteaptă cuminți, răbdătoare, voluptuoase, atingerea mîinii care să
Raport despre starea cărții by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7420_a_8745]
-
nu tocmai în regulă. Era vorba despre un călugăr rus (...) tatăl lui Rasputin, (...) i-a spus fiului său: ŤDu-te la Moscova, cucerește orașul, nu da înapoi de la nimic și nu-ți face scrupule, pentru că Dumnezeu e-un porc de câineť. Fraza aceasta citită de tatăl meu, care era preot, m-a răscolit - și m-a eliberat. Cred că n-am închis ochii toată noaptea." Este acest fragment edificator pentru a proba lipsa de credință a preotului Cioran? Nu aș băga mâna
Revelațiile durerii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7430_a_8755]
-
nuvele istorice de tinerețe (Mihnea-vodă cel Rău - 1857 și Doamna Chiajna - 1860), autorul întoarce spatele prozei de ficțiune pentru a cultiva noua sa formă de literatură. Din acea clipă, artificiul se instalează ca principiu de bază în scrisul lui Odobescu. Fraza se transformă în perioadă, echilibrul ei sintactic ostentativ se extinde mecanic, formulările vor fi cît mai depărtate de exprimarea curentă; în schemă se introduc cuvinte rare, ciudate, arhaisme și regionalisme, într-o țesătură lexicală rebarbativă ce nu putea fi nici
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
semănat cu motostaturi în șatrange; iar d-asupra o largă mantie de buhur alb cu ceaprazuri de aur și îmblănită cu jder, căci d-atunci începuse cazaclîii să aducă în }arigrad scumpele blăni din Mosc" (Doamna Chiajna, II). Așa arată fraza nuvelistului Odobescu, la jumătatea drumului dintre descriere și colecție de bizarerii; fiecare cuvînt, cu excepția celor de legătură, reprezintă o raritate lexicală. Nu are importanță dacă termenul ales e un arhaism, un barbarism, un cuvînt regional, un termen popular sau unul
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
patriotice: Odobescu privea limba acelui "oacheș Apollon muntenesc", a bisoceanului, doar cu ochiul estetului, al colecționarului de curiozități; este același bisocean care, în continuare, ne va exaspera pe cîteva zeci de pagini cu un nesărat pseudo-basm pe tema vînătorii. Deși fraza lui Odobescu, extrem de construită în esența ei, e formată din cele mai ciudate elemente lexicale, ea corespundea totuși, în ecou, idealului estetic junimist: se încadra în mod evident unui stil "serios", bine dominat de autor, fără patetisme romantice, era destinată
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
scria singura sa bucată de proză cît de cît reușită. Cu toată acțiunea simplistă și neverosimilă, cu toată linearitatea aproape infantilă a caracterelor, există în nuvelă o concentrare salutară a acțiunii, o surprindere de situații extreme și violente în cîteva fraze: dar există, mai ales, un personaj ce împinge la extrem toate defectele umane, alergînd nestăpînit spre propria-i pieire. în această primă nuvelă, descrierile "artiste" și tablourile de epocă nu ajunseseră la proporții sufocante. O dată însă cu Doamna Chiajna, aberanta
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
pus între coperți neatrăgătoare, de-un maro comun, la legătoria F. Knoll & Fiu din Iași, un exemplar din biblioteca familiei Ionel Teodoreanu. A cărui poveste începe, știm bine, cu titlul, atrăgător (dacă n-ar fi atît de nepotrivit cu prima frază...), Potemkin și Kami-Mura. O alergare de zmee, pe ulița satului, și o alergare de cai, de la gară, stîrnită de copilărești ambiții de întîietate. Ici-colo, discuții grave, drame prefirate în vacanța fără nici un cusur. Îngropate acolo unde stau secretele, se acoperă
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
O alergare de zmee, pe ulița satului, și o alergare de cai, de la gară, stîrnită de copilărești ambiții de întîietate. Ici-colo, discuții grave, drame prefirate în vacanța fără nici un cusur. Îngropate acolo unde stau secretele, se acoperă cu cîte o frază care spune totul și nimic: "...Sânziene, murmură Monica silabele tremurătoare de soare ca un vers uitat de albine pe buzele copiilor." (p. 21). Prezențe blajine, care nu sînt de-adevăr, ca a bunicii Monicăi, în odăi cu ochelari răbdători, și
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
a autorilor suceveni. Unii dintre ei au valoare, alții nu. Ioanid D., de exemplu, scrie stângaci și confuz. Referindu-se la comentariul critic pe care Alex. Ștefănescu l-a consacrat cărții lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, el compune câteva fraze ininteligibile: "Ne lipsesc, sesizează Alex Ștefănescu, diverse Ťclișee ale limbii de lemn din spațiul vieții culturale", care n-au cum să fie decât puse la colț. Fără susținere ori, mai exact, fără motivare reală devine și afirmația potrivit căreia România
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
la Eugen Negrici. N-are rost să aducem, să venim deci cu exemple, chiar dacă Alex Ștefănescu ține să apeleze și la ipoteza argumentării cu astfel de motive." Cronicarul oferă, ca premiu, o sticlă de șampanie, cui reușește să descifreze aceste fraze. Oameni și hiene În editorialul său din revista Tomis (numărul din martie, 2009), Despre mercenarii mediatici, Bogdan Papacostea scrie cuvinte aspre, întru totul îndreptățite, la adresa mass-media din România: "Ce resorturi ascunse îi transformă deopotrivă pe patronii și angajații trusturilor media
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
o schimbare de regim. O paralelă, deci, necesară, ce readuce apele interpretării călinesciene în matca inițială. În sfârșit, ultima situație ilustrativă pe care o supun discuției o oferă prozatorul Dinu Nicodin (1886 - 1948). Călinescu îl expediase superior în doar câteva fraze, imediat anterioare capitolului despre sine ! Manolescu îl repune în drepturi cu o formulă deja consacrată: "Neîndoielnic, omul este, în cazul lui, superior operei. Fără reputația omului, este probabil că romanele, ca să nu mai vorbim de povestirile din Pravoslavnica ocrotire (1941
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
abjecților rurali și urbani. Cimitirul Buna-Vestire e un roman cu care Întoarcerea tatălui risipitor emulează, opera lui D.R. Popescu având un coeficient mai ridicat de romanesc, dar unul mai redus de artă. Cele două planuri, al logicii epice și al frazei care poate evolua - ca la Arghezi - în deplină autonomie artistică, sunt făcute aici să comunice, să câștige sau să piardă împreună. Ambele îmi par afectate, în romanul de față, de tendința manifestă a autorului de a impune lumii ficționale, prin
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
în Jurnal-ul de lector (completat cu Eminesciana) apărut în '44, la Casa Școalelor. O consemnare de impresii dintre cele mai diverse, despre cunoscuți, gravuri, locuri, spre laudă, spre memorie, aplecîndu-se să culeagă picanterii, omenind, dînd fiecăruia partea-i. O frază se deschide într-o idee nouă, doar schițată, deseori, într-un scris furat de gînduri. Care trec, toate, prin oameni și cărți. Maturitatea melancolică, a stilului pentru care marginile, ceea ce îndeobște se lasă deoparte, cînd din notițe iese întregul, au
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
pictor de detalii, cu care e în stare să umple cadre nesfîrșite, decît maestru al loviturii de cuțit. La Iorga, bine dilacerat, fel de fel, de dușmani și, uneori, de prieteni, revine, în viață și după momentele de nepărtinitor omagiu, fraza lui mîngîietoare, recuperînd, în aburul ideilor, un destin pe care practica l-a omorît. Nu o catedră Eminescu, precum prefațatorul lui Sainte-Beuve, voiește Perpessicius în Universitate, ci o catedră Iorga. De stil, și de aprindere, întru patima unor cauze de
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
cu această căutare să încep articolul pentru care de fapt nu am nici o idee. Numai locuri comune despre "criza cărții" îmi vin în cap, am mai tras de ele și eu și alții și n-am nici un chef să răsucesc fraze lemnoase" (p. 334). Alteori, scrisul este amânat pentru că încep știrile la televizor. Orice pretext este bun atunci când obligația de a scrie devine exasperantă. Chiar dacă nu-și asumă lenea cu superbie, ca Al. Paleologu sau Camil Demetrescu, Gabriel Dimisianu nici nu
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]