2,915 matches
-
ei e mai mare, cu atât mai dură devine! Are două straturi. Cel exterior e supus presiunii, iar cel interior, unei pelicule de vacuum. Asta îi dă stabilitatea necesară. Incredibil! Ajunseră în capătul celălalt, deschiseră ușile și avură ceva de furcă cu Gardienii care erau staționați acolo și erau și înarmați, dar Vagabonzii veniră din urma grupului și se avântară asupra adversarilor, scurtând considerabil timpul pe care l-ar fi petrecut acolo. Căutară și aici un dispozitiv de autodistrugere, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sprijin armat, ci doar de acordul de a se uni cu Leverif. Rușii au fost mereu dispuși să se sacrifice pentru binele viitorului. Orientul Mijlociu a fost ceva mai dificil. Trupele Uniunii erau în formă pentru că de ceva ani aveau de furcă cu o rezistență încăpățânată de prin partea locului, dar nici ele nu au ținut mult împotriva tsunami-ului care cuprinsese globul. Au urmat Africa și Estul Europei. Membrii Consiliului Uniunii Africane s-au declarat unanim de acord cu alipirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bila de foc?, ce mituri născuseră pământurile din Cristești, credințele alea cu Muntele Kogaion, care dintre ele își puseseră amprenta și care își vor pune amprenta pe fiul său, pe mine, adică?, preotul făcea mitologie comparată, eu îi dădeam de furcă. Mai târziu, spre sfârșit de liceu, mă adusese pe calea revelației mitologice, m-a învățat să caut cheia în mituri, pentru tine, ele sunt importante, acolo e cheia, îmi explicase frumosul preot cu vocea lui de cântăreț de operă. Miturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unde pot să văd cum arătau căchițele mele din anul 2001! - și râzând se întoarce să încarce fînul din cea de-a doua căpiță. Ne-am văzut în continuare fiecare de-ale lui și după o vreme, văzând că lasă furca din mână și umblă pe marginea ogorului privind printre buruienile din marginea porumbului, cel care punea fânul în căruță îl întreabă cu umor: - Da ce cauți bre, că zâua de ieri nă-i fi uitat-o prin buruieni! - Apăi caut batca
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cu e, că nu mi-o mai dat-o. Gîndesc c-o fi dosât-o pi-aici pi undeva. Cel de-al treilea, care țedea tăcut în picioare ațezând fânul în căruță și tăcuse pînă atunci, se oprește sprijinit în coada furcii și cu un ton de mucalit îi spune: - N-o mai căuta digeaba. Mi bini vezi c-o fi în tablou! Că dacă acolo-i fânul, poate-o fi șâ batca ta! CEASUL DEȘTEPTĂTOR Prin anii 70, când eram în
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Între noi există o comunicare mută. Știe, nu-i așa ? Probabil că folosește și el codul cu dosarul Leopold. Ridică receptorul și, o clipă mai târziu, zice: — Jack, a venit Emma Corrigan cu dosarul Leopold. După care pune receptorul În furcă și, fără nici o urmă de zâmbet, spune: Te așteaptă. Intru În birou, extrem de conștientă de fiecare mișcare. Camera e uriașă și lambrisată, iar Jack stă la un birou imens de lemn masiv. Când ridică privirea, ochii Îi sunt calzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
colega ei de apartament, pe care-i dă drept ai ei. Oare la ce pantofi se referea, mă Întreb ? Ai lui Lissy ? — Uite ce e, Jemima, vrei să... Îmi pare rău... trebuie să Închid, zic stins și las receptorul În furcă. Fără telefoane. Ia-ți geanta. Și du-te. În timp ce-mi trag fermoarul genții cu mâini tremurătoare, câțiva dintre cei care m-au urmat În birou ridică telefoanele care sună insistent. — Emma, bunicul tău la telefon, spune Artemis, acoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
meu și chiar aș dori să-l chemi la telefon. Se poate? Dar cine este și unde locuiește, cât durează până vine? Care este numărul de telefon? Victor Îi dictă numărul și după ce Sorina formă toate cifrele, aruncă telefonul În furcă, Îl privi neîncrezătoare: Nene Popa, ești sigur că numărul este corect, pentru că acesta-i numărul unui bun prieten al nostru, coleg cu tatăl meu?! Cum să fie fiul mata dacă te numești Popa? Nu mă numesc Popa! Pe fiul meu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Își pierde timpul degeaba, nu o aduc. - Dă-i nas. Vrei divorț? - Nu vreau. Nu am de gând să divorțez, nu am de gând să mă însor, nu am de gând să aduc pe nimeni... Plâng. Pun încet telefonul în furca. Începe să sune insistent, nu răspund. Oare ce blestem mă urmărește? Și de ce nu mă pot opri în a intra pe chat? Dacă știu că o pot pierde, de ce continui să mă joc cu focul? Poate e mai bine să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe spatele maidanezilor;le-au legat de coada cutii goale de conserve și le-au dat drumul prin târg... Au spus că eu torn apă-n vin. Da’ ce-s eu, François Villon ?” . ”Să fie spânzurați! Să fie trecuți prin furci,prin săbii, Crâșmarii care toarnă apă-n vin !”... Luna se ivi dintr-un nor și atunci dl.Voiosu realiză situația.Se găsea în fața unui bust de lângă un monument funerar.Privi în jur și constată că de fapt se află în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și urlă la ei prin telefon, îi face nenorociți, ca pe toți nenorociții cu care a ieșit vreodată. Sfârșește prin a le spune că-i credea altfel, ca și cum vina îi va aduce cumva înapoi, iar la sfârșit trântește telefonul în furcă. Iese apoi în oraș și repetă întreaga figură cu altcineva. Ben judecă destul de bine ca să-și dea seama ce fel de femeie e Sam. O devoratoare de bărbați, așa le-ar descrie-o prietenilor lui, și toți ar suspina aprobator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima, care vorbește la telefon, și fără altă introducere, îi pune fotografia în față. ― Iertați-mă, îi spun eu interlocutorului, pentru că Geraldine țopăie lângă masa mea și se strâmbă la mine. Vă pot suna eu mai târziu? Pun telefonul în furcă și iau hârtia pe care Geraldine mi-o tot flutură în față. ― Și? spun eu. Nu vreau să folosesc poza vreunui model dintr-o revistă, ți-am mai spus asta. ― Nu e nici un model, fraiero, rânjește Geraldine. Tu ești. ― Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de neînchipuit. Îi dau lui Brad numerele mele de telefon, și cel de acasă și cel direct de la serviciu (pentru că n-aș vrea să-mi stric acoperirea de prezentator TV de top) și când ne spunem pa, pun receptorul în furcă și mă duc la toaletă să mă privesc în oglindă. Mă uit la bărbia mea, la obrajii mei, la grăsimea mea, și cât stau acolo, iau o decizie. Una serioasă. Una atât de importantă, încât știu chiar în fracțiunea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
chemăm lumea la nuntă. Mergeau grăbiți prin viscolul încă nedomolit. Se apropia de amiază. Asta o simțeau după golul din stomac... ― Oare tata o fi ajuns acasă? - a întrebat Dumitru. ― Pe așa un viscol, tare mă tem că are de furcă cu troienele la tot pasul... ― Da’ murgu-i flăcău voinic, așa că au să se descurce. Nu-ți fă griji - a lăudat Dumitru calul. Înainte de a ajunge la poartă, s-au întâlnit cu sergentul, care însoțea alți concentrați. „Cum să fac să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
A pus oțet pe șervet și cu el i-a șters fruntea, apoi i l-a dus la nas, să inspire vapori de oțet. Poate... Cine știe? Se trezește. „Petruță, hai să-i scoatem sumanul și cizmele”. Au avut de furcă până să reușească. „Acum, freacă-i mâinile cu oțet”. Băiatul s-a executat cu repeziciune. Pe chipul hangiței treceau umbreumbre, semn că este gata gata să izbucnească în plâns. Nu mai văzuse niciodată un om leșinat. Și unde mai pui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
încuiată. încuiată! Am simțit groaza picurându-mi în vene. Eram prizonieră în locul ăsta îngrozitor. Urma să stau aici o veșnicie. Bând ceai! Am zgâlțâit clanța, așa cum fac personajele din filmele alb-negru de categorie B. Următorul pas era să bat în furca telefonului strigând „Centrala, centrala!“ —Pot să te ajut, Rachel? a întrebat o voce. Era Acritura Kraut. —Vreau să vorbesc cu doctorul Billings, dar ușa e îNCUIATĂ, am spus cu o sclipire sălbatică în ochi. —Ai apăsat greșit pe clanță, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că stă să izbucnească în plâns, n-o să fim răi. Nu vrem decât să te ajutăm. Foarte bine, am spus eu mohorâtă. — Totul e în negulă? m-a întrebat Barry Grant cu niște ochi sfredelitori când am pus receptorul în furcă. Am dat aprobator din cap. Situația era sub control, iar eu eram în negulă. Oricum, mi-am reamintit singură. Nu mai erau decât patru zile. Ce dezastru se mai putea întâmpla? 48tc "48" Eu și Brigit stăteam întinse la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
totuși un număr destul de mare. Nu toți pot fi recrutați de "organizațiile" pe care le-am pomeni mai devreme. Rămân o mulțime pe de lături. Cu ăștia avem noi de a face și știți foarte bine că ne dau destul de furcă. Deși era clar că Pop nu era de acord cu raționamentul lui Cristi, trebuia totuși să admită că spusele acestuia erau logice. Într-adevăr, nu puteai ști niciodată când și nici dacă infracțiunile se produceau. Numai că munca lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu care Fetea se mândrea, cale de șapte poște, lăudându-se, mai ales, în fața cârciumilor din târgul Hârlăului, în timp ce negustorii adăstau și cinsteau adălmașul. Fimeie, am flămânzit! strigă, de pe stogul de fân, Fetea, încercând să nu cadă, în timp ce arunca, cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
arunca, cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar se întoarse auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas cu noroc, gospodar! Nu vrai să-ți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și mă felicită din toată inima, abia în clipa aceea blocul meu de piatră s-a cutremurat și am trăit plenar bucuria succesului. ― A plâns, sărmana, când a citit în ziar. " Cred și eu, mi-am spus lăsând receptorul în furcă. Vedeți, stimată doamnă Nenișor, că pot să ajung chiar profesor universitar când vreau? Și dumneavoastră care vă îndoiți de posibilitățile mele, cu o fină și reținută ironie... Cred că vă aduceți aminte în ce împrejurare, nu? Ei bine, v-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
banii de care ai nevoie. Nu-mi trebuie deviz, nu pricepi? De ce să pierdem timpul cu asta?... Capacitatea?... Două morminte, da, două... Ajunge.... Bineînțeles, pe frontispiciu gravezi numele meu... Ne-am înțeles? Foarte bine... Mulțumesc. Când am depus receptorul în furcă, secretarul meu izbucni într-un elan de admirație: ― Sînteți formidabil, pe onoarea mea!... ― Nu vorbi prostii, l-am admonestat cu o asprime prea excesivă. Hai, șterge-o acum și vezi-ți de treburi. Înainte de a pleca rămase câteva clipe locului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
inimii în vacanța ce va urma după puțin timp. Pe imașul ce se întindea de la pârâu până sub pădure, cornutele alergau după iarba gustoasă și, pentru că soarele își întețea dogoarea, pe unele le necăjeau bondarii și începea strechea, dând de furcă văcarului. Fiind absorbită de minunata priveliște, își petrecu o mână peste spate pentru a-și scutura rochia de praful pe care l-a împrumutat de la hatul unde s-a așezat pentru a privi peisajul deosebit de frumos, pe care nu-l
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-mi salva fiica... Când a terminat de vorbit, tatăl Viorelei s-a trezit că toporul îi zboară din mână și s-a înfipt la câteva sute de metri în pământ de locul respectiv. -Măi! dar să știi, că am de furcă cu cineva cu care nu trebuie să-mi pun mintea. -Abia acum ai înțeles despre ce este vorba, străine, zise Mesagerul. -Îmi pare rău, dar tot nu mai făcut să înțeleg cine ești, a făcut-o pe curajosul tatăl Viorelei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
eu am drumul meu; nu eu, ci tu ai căutat loc în stomacul meu. Dacă ai uitat, întoarce-te de unde ai venit și o să-ți aduci aminte. Am revenit în realitate, lăsând-o pe Toxina să țipe iritată. Telefonul în furcă dansa și pe mine mă chema la un ceai din fructe de pădure. Vântul flutura perdelele lăsând o mărgea ruptă din ploaie să se rostogolească pe covor. CINE SAPĂ GROAPA ALTUIA CADE SIGUR ÎN EA Într-o gospodărie aflată la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]