8,881 matches
-
șiroaie Deși îi amuțise gură Cu ochii calzi cerea iertare. Nu te-ai oprit deși strigă Mă lasă, nu mai pot, mă iartă! Că dar primește viața mea Nu știu să-ți dau altfel de plată. Orbit de-a sângelui furie Tu ai ucis-o nemilos Pe jos acum , plină de sânge, Ea doarme-atâta de frumos! Azi a plecat plătindu-ți ție Cu sângele-i nevinovat Prețul suprem pentru iubire. Doar moarte să fi meritat? Ți-a luminat de multe
SIHASTRU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378556_a_379885]
-
culme, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Mugetul acela al muntelui era temut de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte animale în afară de uriașe salamandre. Pe colții înzăpeziți ai stâncilor, departe de furia clocotitoare a celor două culmi ce se băteau în capete, unde nu ajungeau valurile de foc vărsate necontenit unul către altul de craterele precum două guri de iad ale celor două creste, trăiau animale misterioase, fantastice cum nu mai existau
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
ce poate face ,în starea în care se afla, cu propria-i viață. - Mi-am dorit iubire și sinceritate, mi-am dorit o relație adevărată, reală, am tânjit după pace și liniște, fără supărări și mâhniri, fără certuri și fără furie, și mai ales fără bătăi și vorbe grele, așa cum ai folosit tu. Nu trebuie să ne mai amăgim, nu a fost să mai fie, mai bine să rămânem în relații bune, pentru cel ce merită toată dragostea și considerația noastră
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378855_a_380184]
-
și am urlat la el, ca ieșită din minți „lasă copilul jos că te omor, intru la pușcărie, dar ne-am scăpat de tine!” L-a aruncat ca pe un sac în pat și a ieșit înjurând și negru de furie, nu se așteptase la reacția mea. Ionuț mi-a sărit în brațe și, printre suspine, repeta: - Nu mai fac mami, am vlut să fac o floale pe mașină, să fie cea mai flumoasă!și suspina de ți se rupea inima
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378853_a_380182]
-
este luminată îndeajuns de intelect, hotărârea și voința de a face bine poate fi direcționată spre fapte rele...”. În aceste condiții se produce eroarea despre care se spune că este cauza mizeriei oamenilor, principiul răului produs în lume, ura, disprețul, furia fiind opuse dragostei, generozității. Sfânta Scriptură ne învață că „oamenii sunt mizerabili datorită faptului că sunt păcătoși și criminali, căzând în sclavia păcatului de a consimți la eroare”. Lumea noastră de astăzi este agitată, descumpănită, răul este luat în brațe
DURERE, AMĂRĂCIUNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379138_a_380467]
-
Nălbitorul. Bucegii ne aduc aminte de studenție, când am făcut multe excursii în spațiul sacru al Sfinxului. Iată-ne împreună cu reporterul ajunși lângă Babe și lângă Sfinx. „Pe așa zisul „Platoul Bucegilor” pașii te poartă către acele stânci neclintite de furia stihiilor naturii, numite Babele și Sfinxul. Cam impropriu spus „babe”, căci cele de aici înfruntă vitejește dezlănțuirea stihiilor naturii pe orice anotimp. Este regatul lor și sunt neclintite de milenii. Stau la taifas ca niște „bunicuțe”, vara depănând amintiri sub
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
un tulburător sacrificiu personal ! Ciudățenia survine însă în următoarea jumătate de oră când, ajungând în fața unei alte săli în care reprezentanții celuilalt partid își clamează cu spume la gură dragostea pentru Țară și Popor înfierând astfel cu maxilarele încleștate de furie tâlhăriile, furturile și oribilele infracțiuni săvârșite de patrioții celuilalt partid îți faci cruce înfiorat și mulțumești Domnului că poate scapi de hoții și de tâlharii care au jefuit și care poate încă mai jefuiesc Țara și Poporul! Dar oare, care
OARE CUM ARATĂ UN STAT FĂRĂ HOŢI? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379807_a_381136]
-
psihice judecate subiectiv prin prisma trăirilor avute în trecut, cu reverberațiile acestora întrun prezent neconform (melancolie, singurătate, iubire....). „Lumea mea este formată dintr-un amestec eterogen și antagonic de melancolie, visare, iubire, tristețe, anxietate, mister, tăceri, amintiri, angoase, lacrimi, zâmbete, furie, lacrimi, oboseală, rugăciuni,...” Acest modus vivendi se pare că este felul acceptat cu seninatate, în perspectiva unei trăiri dincolo de conveniențe sociale și anturaje formale. Și tot ea se întreabă, puțin mai încolo: „De ce să aspir la fericire?” Răspunsul pare dur
DREPTUL LA NEFERICIRE DE LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379843_a_381172]
-
vor avea de suferit dacă nu respectăm avertizarea severă tocmai discutată de conducerea celor 28 de state care și-au pus și ele umărul la salvarea omenirii. Cum poate Nea Vasile, muncitor agricol în propria gospodărie, să contribuie la ameliorarea furiei cu care Dumnezeu îl copleșește? Mult mai simplu decât aș putea explica. Trăind ca înaintașii săi în colibe încălzite de răsuflarea vitelor sau folosind tehnica de ultimă oră în care soarele și mama Gea asigură toate necesitățile energetice. Altă soluție
DUMNEZEU ESTE PRO SAU CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379868_a_381197]
-
nu reușiră să fugă și încasară bătaie cruntă. Cel mai mult avură de suferit cei doi misionari, căci fură bătuți crunt, rămânând aproape fără suflare. Haldita nu fugise ca ceilalți, ci stătea mai deoparte și privea înspăimântată grozăvia bătăliei. Când furia celor turbulenți încetă, iar piața se goli de lume, rămânând doar cei doi misionari, întinși pe jos, mai mult morți decât vii, Haldita, încă înspăimântată de urgia evenimentelor, prinse curaj, își roti privirile în jurul ei să vadă dacă n-o
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
ceve secrete extraplanetare, deci e mai bine să nu mă bag. Am fost curioasă o singură dată, dar modul în care a reacționat fiul meu, m-a făcut să nu îmi mai doresc să văd vreodată fața aceea deformată de furie și total inumană. M-am resemnat. Acum caut să acumulez cât mai multe cunoștințe, să îmi lărgesc orizontul și să iau legătura cu cât mai multe persoane cu experiențe similare, așa încât să pot face față educației pe care o necesită
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
lui! Mama lui! Casa lui! Orașul lui! Pe care îl părăsise cu mult timp în urmă, da, dar acum revenise. Pentru ce? Păi... încă nu știa, dar își va da seama cât de curând, după ce își va mai reveni din furia pe care o lăsase în măruntaiele lui viața plină de lipsuri pe care o suportase în ultimul timp. De ce-ar fi trebuit să-i răspundă ei? Pentru că făcea de mâncare pentru mama lui? Pentru că plătea o chirie? Pentru că ajuta
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
să alunece la vale, încetul cu încetul, tot mai aproape de casa celor trei copii. Se opri la câțiva pași de gardul de deasupra casei vecinilor. Tocmai atunci se porni să latre furios un „grivei”, care lătra foarte gălăgios, schelălăind cu furie. Ionuț era cât pe ce s-o ia la goană înapoi la deal, de teama câinelui, dar fetița din vecini liniști câinele: - Potolește-te, Hector! Ce te-a apucat lătratul tocmai acum. La glasul fetiței, potaia din ogradă se potoli
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
Adevărul era că mă îngrășam, văzând cu ochii, de la toate stimulările hormonale, pentru magica sarcină, care n-a mai dat roade...decât pe cântar. Când deschideam dulapurile și nu găseam nimic bun, ca măsură, mă apucau toți dracii. Luam cu furie hainele, le puneam într-un sac, și când se nimerea soră-mea pe la mine, iar el nu era acasă, i le dădeam, să nu le mai văd, căci vederea lor îmi provoca o reală suferință, mai mare decât cearta lui
ALBUMUL DE HAINE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379991_a_381320]
-
poți să vorbești, poți să te întinzi și cu mine, târfulițo... Ce, dacă nu sunt agent de pază, crezi că nu pot să te regulez și io? Am zis să te dezbraci, nu s-aude? a țipat el plin de furie, când a văzut că femeia stă încremenită, cu ochii țintă la el. F...i gura mă-tii de târfă! Înjurătura a plecat odată cu trupul lui peste ea. A fost primit cu o lovitură de pumn direct în față și cu
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
când mă gândeam că avem de tras la rame contra valului și mai ales a vântului aproape doi kilometri, mă apuca groaza. Vom ajunge oare la mal, sau ne va duce furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile erau singura noastră scăpare. Anunțam poliția de frontieră, să ne salveze. Cu amenda aplicată, vedeam noi ce vom făce. După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
multă, însă nu înaintam la fel ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți și disperați. Mergând direct spre mal, nu am fi reușit să străbatem prin furia valurilor întreaga distanță ce ne despărțea. În suflet se strecura teama pe nesimțite. Până la panică și disperare, nu mai era mult. Forțele noastre fizice începeau să scadă. Doi oameni în vârstă, care împreună depășeau 135 ani, se luptau cu natura
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului DIN VOLUMUL PUNTI PESTE VREMURI Această povestire este dedicată dragii mele bunici paterne,care m-a scos de multe ori din necazuri când făceam câte o boacănă,ascuzându-mă la ea în cameră până le trecea furia părinților. Depăn amintiri, înșirând pe aceste pagini clipe nemuritoare ale copilăriei, ascunse în străfundurile memoriei, ajunsă la răscruci de vremuri. Era prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani și începuse tata să mă trimită la vreo patru kilometri de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
Divinității și găsirea unei vieți mai drepte acolo sus în ceruri, alături de Dumnezeu. S-a stins la vârsta de 104 ani, lăsându-ne mai săraci cu un suflet blând și nevinovat cum îl avea ea. De câte ori mă scăpase bunica de furia mamei mele când făceam câte o boroboață nici nu mai știu să le număr. Cum nuiaua mamei era mai mereu îndreptată spre fundul meu, cum alergam spre odaia unde locuia bunica și direct sub pat cu mine. Rămânea, ca ea
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
câte o boroboață nici nu mai știu să le număr. Cum nuiaua mamei era mai mereu îndreptată spre fundul meu, cum alergam spre odaia unde locuia bunica și direct sub pat cu mine. Rămânea, ca ea să se războiască cu furia mamei mele, eu știind că sunt pe mâini bune și de data aceea, dacă am reușit să intru în camera ei. Îmi amintesc cu nostalgie cum în vara lui 1957, înainte de a-l forța pe tata să “semneze” adeziunea de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
colțuri, pe la rândurile interminabile din fața magazinelor alimentare, cu ochi radar în depistarea urechilor spion. Așteptam o schimbare, așteptam să se întâmple ceva, ceva care să smulgă societatea românească din starea de mizerie morală în care căzuse. Așteptam, reprimându-mi, cu furie neputincioasă, dorințele și speranțele de libertate, de dreptate, de mai bine. Făceam eforturi să-mi întrețin familia. Reușisem, cu mare greutate, să-mi cumpăr un apartament prin sistemul de rate al statului socialist. În vremea aceea, numărul proprietarilor era relativ
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
vremea uneia la care nu mi-as ajuns limba până la caspăt - întâmplarea care toarce și doare a fost bufnirea ca un fel de înțărcare dintr-un decor smulse pene cu nor dar oare ce să mă fac - era izbucnirea de furie precum focul spintecat al sângerlui trecut spre otravă pe lângă că n-avea încă parte de sprijin - n-avea nici de-nfiripat către infinit vreau o poartă de și spre și de-aia de ce - liniște stranie ciudată venită nu adusă sunt atât
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > JOCUL DE-A VIAȚA 5 Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL 5 Edith tricotează o căciuliță pentru copilașul ei și se gândește la cele întâmplate: „Furia lui Dumnezeu s-a abătut asupra lor. De ce să sufere un copil nevinovat?” „Ce vrei să spui?” „Blestemul trece din generațe în generație. Doamne, când o să înceteze!?” „Nu, nu trebuie să mă mai gândesc,” își spune ea și înșiră pe
JOCUL DE-A VIAŢA 5 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381928_a_383257]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TREZIȚI-VĂ! Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului TREZIȚI-VĂ! (celor care se declară împotriva construirii Catedralei) De unde vine atâta furie și-nverșunare Împotriva unui sfânt lăcaș de preamărire Ce faceți cu talanții primiți la născare ”Demolați” templul, aduceți nenorocire? Ați terminat de condamnat toate relele Atacați ce-așteaptă neamul de-un veac? Loc de-nchinare, unirea ce-aduce binele Semn, prilej
TREZIŢI-VĂ! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381965_a_383294]
-
nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului În disperarea noastră de a prinde fiecare secundă înainte de a se cufunda în oceanul timpului, uităm să trăim, să surprindem frumusețea și magia existenței noastre. Suntem copleșiți, deseori, de gânduri, de furie, de neliniște. Dacă am privi spre cer, nu dându-ne ochii peste cap, ci căutându-i norii, ne-am îmbăta cu albastrul lui divin și am trece mai ușor de momentele neplăcute. Sunt vorbe care ne dor, sunt fapte care
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]