3,503 matches
-
În orezul sălbatic, pe cînd cei patru europeni se apropiară de pînza parașutei. Ascultă cearta lor aprinsă. Toți erau foști deținuți englezi, desculți și cu șorțuri zdrențuite, totuși nici unul nu fusese internat la Lunghua. Șeful lor era un tînăr englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui albă se strîngea la lumina soarelui precum carnea unui melc scos din cochilia lui. Își flutură bandajele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deținuți aliați. Țăranii din fața porților de la Lunghua ignorară bombardierul. Jim observase că niciodată chinezii nu se uitau În sus, la avioane. Deși erau cetățeni ai unei puteri aliate, În război cu Japonia, ei nu vor primi asemenea ajutoare. Ascultă vocile furioase ale englezilor care se Întorceau din incursiunea lor În orezării. În ciuda tuturor eforturilor lor, puseseră mîna doar pe două containere de parașute. În timp ce locotenentul Price stătea de pază la poartă, cu pușca tremurîndu-i În mînă, ceilalți tîrau containerele În lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Basie, din Blocul E, zîmbind mulțumit, cînd Tulloch și locotenentul Price coborîră de pe acoperișul casei paznicilor. Porniră spre poartă, dar nu făcură nici un gest ca să o descuie. Urmă o dicuție zgomotoasă Între Price și foștii prizonieri de la Lunghua, care arătau furioși spre Blocul E, pustiu acum, În afara băiatului de paisprezece ani care rîdea În sinea lui la fereastra ultimului etaj. Jim bătu cu pumnii În pervazul de ciment și le făcu semne cu mîna bărbaților și soțiilor lor chineze ursuze. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rații și pipăi mătasea parașutei. Se dădu Într-o parte, ca să-i lase acelui hamal mai mult loc ca să-și balanseze bîta. — Basie! Jim ridică revistele Împrăștiate și curăță sîngele de pe copertele lor cu degetele. Le ținu ridicate În fața privirii furioase a chinezului, cu pieptul gol și cu pistol. Revista Life, Basie, Reader’s Digest! Am păstrat ultimele exemplare pentru tine... Basie. Am Învățat sute de cuvinte noi - Belsen, von Rundstedt... 39 Bandiții Mașina goni de-a lungul malului unei lagune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vii de la școală. Dai colțul dinspre Mihai Bravu În fugă. În față la Munca Orbilor e hărmălaie mare, bărbați cu lanțuri În mâini, lume multă, praf și schelălăituri. Mulțimea strigă: Huooo! O mașină se Îndepărtează În goană. Alungată În strigătele furioase ale mahalalei. Strigă și câțiva orbi ieșiți În stradă din ateliere, strigă tot huo. Hingherii l-au prins pe Gerilă, câinele doamnei Lulu, muncitoare la METALOGLOBUS, unde s-a angajat după ce au dat-o afară de la APACA. Doamna Lulu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ce străbate solitară imensa, nemărginita, necuprinsa câmpie Înfășurată În aburi și fum. Alergătura stihinică a monstrului de oțel pe șine e Însoțită de un strigăt turbat. La orizont, cu privirea dementă, turma cu ochii injectați de ură ca un taur furios, așteaptă cu lăcomie Înfruntarea cu fierul care vine. Impactul o spulberă Într-o fracțiune de secundă, Împrăștiind sub roți, printre grelele spițe, peste biele și motor bucăți de carne, piele, oase, viscere și valuri de sânge pe care locomotiva le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pești uriași zăcând În sosuri onctuoase, brânzeturi fine, torturi, prăjituri sofisticate, lichioruri mov și dulci, icre negre și roșii, sticle de șampanie și vinuri Îmbătrânite În răcoarea subteranelor, asemeni arhitecturii luxuriante a unui Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă Constanța de Însoritele depărtări unde, peste câteva ceasuri, vor acosta fericiți pasagerii ai acestui „Orient Express” maritim. Țipând strident, stoluri de pescăruși agonizează Într-o plutire lentă de zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
conversație cu vreo femeie dubioasă din cabina de closet alăturată. Drept cine mă iei? Crezi c-oi fi vreo ciudată sau ce? Ruby vroia să-i răspundă că, de fapt, chiar o luase drept o ciudată, dar văzând cât de furioasă era femeia, simți că era mai Înțelept să nu zică absolut nimic. Femeia o onoră cu ceea ce se voia un pufnit demn, dar Îi ieși ca un grohăit. Se Întoarse pe călcâie cu pantofii ei, care, Ruby observă, aveau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
intrat cu mașina Într-un autocar care avea viteză mare. N-au avut nici o șansă. Îmi pare rău, spuse Ruby. Nu-mi pot Închipui cum e să pierzi niște oameni dragi În asemenea Împrejurări. Cred că ești de-a dreptul furios. Am fost, se crispă el. Dar e greu să fii furios multă vreme. Încetul cu Încetul durerea și mânia nu te mai storc de puteri și te Înveți să conviețuiești cu ele. Înțeleg, spuse ea. — Ia zi, făcu el oprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
regim. Îți imaginezi unde s-ar putea ajunge? Îți spun, Rubes, dacă situația se Înrăutățește, o să Începem să vedem femei educate și Înstărite care nasc copii exagerat de slabi și subnutriți. De ce nu face nimeni nimic? Fi era așa de furioasă și de exasperată că se Înroșise la față. —Ai dreptate, zise Ruby. Dar ce poți să faci? Femeile trebuie să se trezească singure la realitate și să vadă ce nebunie e asta. Până nu se Întâmplă asta, n-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe Tom Hardacre mai mult decât oricând pentru că l-au implicat pe Sam În afacerea lor murdară. Era Într-al nouălea cer pentru că avea acum dovada că Sam nu fusese implicat În afacerea cu surogatele, dar, În același timp, era furioasă cu ea Însăși pentru că nu avusese Încredere În Sam. În clipa În care Ronnie se Întoarse, Ruby Îi demonstră teoria ei. — Doamne, spuse Ronnie dând din cap uimită, deci instinctul tău a fost bun mereu. Sam n-a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dat afară, Ruby nu putea să-și alunge gândul că scăpase mult prea ușor. Cariera lui medicală era terminată, ce-i drept, dar, spre deosebire de Jill, el Încă mai rămânea cu „câștigurile imorale“ drept plasă de siguranță. Ruby era atât de furioasă pe chestia asta, că nu mai dormi bine câteva săptămâni bune. Apoi, Într-o noapte În care se zvârcolea În pat, Îi veni o idee. A doua zi dimineață, după ce a făcut rost de numărul lui Hardacre de la unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și altul. Ea simțise plăcerea și frigul, în același timp, pielea i se zbârlise la trecerea mea. Simțeam că vreau s-o iubesc așa, bucățică cu bucățică, în nemișcare, în tăcere. Nu mai era cum fusese, nu mai erau împerecheri furioase, oarbe. Luasem obiceiul să o țintuiesc pe pat numai ca să o sărut. Vroiam să se simtă pe ea însăși prin mine. O străbăteam cu limba care mă durea, nu mai aveam salivă. Era lipsită de pudoare, aproape nerușinată în sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu inscripția: privat. Femeia ieși însoțită de un băiat cu privirea năucă. — Spitalul! am strigat. Unde este spitalul? Între timp, scuturam capul Italiei pentru a le arăta motivul îngrijorării, al nebuniei mele. Strigam și aveam ochii încărcați de un plâns furios, de un refuz atât de mare, încât cei doi, poate mamă și fiu, se lipiseră de zid în timp ce încercau să-mi explice drumul. Am alergat spre mașină, am așezat-o pe Italia înăuntru. Femeia mă urmase în papuci și cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a două păsări într-un frunzar înflorit. Își aținti o clipă ochii însetați de frumusețe asupra acelei perechi de fete și ele-i apărură ca un singur trup reduplicat. Mergeau braț la braț. Și el fu cuprins de o dorință furioasă de a le opri, de a o lua pe fiecare de braț și de-a pleca, așa, între ele, privind către cer, încotro îi va fi purtat vântul vieții. „Dar ce de femei frumoase mai sunt de când am cunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spuse, dar nu mă mai pot întoarce acolo... Dar am o misiune pentru dumneata din partea Eugeniei... — Din partea Eugeniei? — Da, din partea ei. Nu știu ce i s-o fi întâmplat cu logodnicul, dar nu vrea să i se mai pomenească de el, e furioasă pe el, și ieri, când s-a întors acasă, s-a închis la ea în cameră și-a refuzat să cineze. Avea ochii roșii de plâns, lacrimi din acelea arzătoare, știți? Lacrimi de furie... — Ah, există mai multe feluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
m-a întrebat: „Ce-i cu tine?“ Conveniserăm să ne tutuim, de dragul fetiței. „Lasă-mă!“, i-am răspuns. Am sfârșit însă prin a-i mărturisi totul, iar ea, ascultându-mă, tremura. Și cred că am molipsit-o de gelozia mea furioasă... — Și, evident, după asta... — Nu, s-a întâmplat ceva mai târziu și pe alt drum. Și anume, într-o bună zi, stând amândoi cu fetița, eu o țineam pe genunchi și-i spuneam povești, și-o sărutam, și-i înșiram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ei să aibă parte de-o căsătorie bună. Și-acum, în prejma căsătoriei cu Eugenia, îl chinuia și mai mult ceea ce-i spusese Mauricio cum că avea s-o ducă cu el pe Rosario. Se simțea gelos, simțea o gelozie furioasă, și turba că lăsase să treacă prilejul arătându-se ridicol în ochii fetișcanei. „Acum își vor fi râzând amândoi de mine - își zicea el -, ba el de două ori, pentru că a lăsat-o pe Eugenia, băgându-mi-o mie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
își vor fi râzând amândoi de mine - își zicea el -, ba el de două ori, pentru că a lăsat-o pe Eugenia, băgându-mi-o mie pe gât, și pentru că mi-a suflat-o pe Rosario.“ Și uneori îl apuca dorința furioasă de a-și rupe angajamentul și de-a o porni s-o cucerească pe Rosario, de-a i-o răpi lui Mauricio. — Și de fătuca aia, de Rosario aia, ce s-o fi ales? - îl întrebă Eugenia cu câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mele sunt pe talia ei, brațele ei se zbat, mimând împotrivirea. Râde, plânge și țipă la mine să o las în pace, iar eu o împing, o trag după mine și o răsucesc prin cameră, pe jumătate amuzat, pe jumătate furios, cuprins de teroare din pricina puterii mele, și care, pentru un moment, copleșește cealaltă teroare, cea în care trăim cu toții. Tata strigă la mine să îi dau cartea, nu cartea asupra căreia sunt aplecat în mașina invadată de lumina amurgului, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
părinții un an sau doi. Șchiopătez prin anexa secretă, țopăi de la un perete umed și dărăpănat la altul. Mă sufoc aici, prea mare pentru tavanele joase și pentru camerele înghesuite, prea puternic pentru mama mea neajutorată și speriată și pentru furiosul meu tată lipsit de putere, prea mare ca să mai fiu lovit de ea sau bătut de el. Picioarele mele uriașe fac prea mult zgomot. Brațele mele lungi dărâmă obiecte. Visez să le zdrobesc pe toate. M-am întins și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să le aduc iar la viață. Stăteam întins în pat la trei dimineața, la acea oră perfidă când totul se furișează înapoi, o auzeam pe mama amenințând că se sinucide pentru că se teme prea mult că o să moară; pe tata furios că nu ne-au mai rămas bani să îi dăm lui Miep pentru mâncare; și pe mine, cerându-mi scuze că am uitat să descui ușa de la stradă. Noaptea, după ce muncitorii pleacă, ne furișăm afară din anexa secretă, jos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
toate variantele. Prima dată când l-am văzut a fost printr-un geam. Plângea. Mânuțele lui brăzdau aerul incubatorului, iar piciorușele lui se zbăteau în pătura strânsă bine în jurul lui, gurița era o gaură minusculă și neagră pe o față furioasă și roșie. Am așteptat să vină o asistentă să îl ia în brațe. Nimeni nu părea să-l audă. Nu puteam să înțeleg. Eu eram de partea cealaltă a geamului și îi auzeam țipetele. Era scandalos. Era sadic. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sfârșit, fata de lângă mine scoase un suspin îndurerat. M-am uitat la ceas. Filmul era mai lung decât mă așteptasem. Când mi-am ridicat iarăși privirea spre ecran, totul era întunecat, cu excepția unei singure lumini care pâlpâia. Se auzeau strigăte furioase. Hoțule! Hoțule! striga doamna Frank. Să iei pâinea de la gura copilului, se tânguia ea. Ți-am auzit fiul gemând în somn de foame, urlă ea. Otto face un pas în față și ia cuvântul. — Nu e nevoie să ne distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
goale ale lui Madeleine erau pe covor, lângă mine. Se aplecă și luă un teanc de bancnote. — Ce naiba faci? Îmi era sete, spuse Abigail. Primul meu născut îmi era loial sau poate înțelesese greșit întrebarea mamei și crezuse că era furioasă din cauza ei. — S-a trezit pentru un pahar cu apă și am crezut că o să fie distractiv să mă ajute. —Distractiv să te ajute? Să numeri bani? La unu și jumătate noaptea? Ai înne... Se opri și se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]