11,568 matches
-
Domnul John, tatăl celor mici - Era la vedere o cutie mecanică cu muzică magic meșterită în Munții Albaștri Elfi din carton urmăreau nemișcați ploaia adormită pe geamul agitat între fotoliul cu arcul zurliu și canapeaua din pânză de sac o furtună de jucării cu ochii din sticlă o vidră din pluș cu privirea pierdută mobile plutind pe termale luptându-se cu umbrele născute pe chipuri surprinse Toate jucării multe grămadă adunate în podul casei cu pini De departe oglinda cu vise
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
clepsidra albastră de pe bufetul nupțial cu geam, moștenită de la o rudă de pe alt continent pe pervazul ferestrei, la vedere, o orhidee-n floare primită cadou lângă chiuveta din porțelan cu model bătrânul devenea mai bătrân tânjind după vânătoarea cu zimbrii furtuni în sufletul iernii glasuri din păduri cu urși grizzly rătăciți glasuri din prerii oceane aparte și medici empirici numărând pahare și farfurii linguri și lingurițe în ordine, cum se cuvine așteptând Miezul Nopții cu daruri bătrânul se petrecea mai bătrân
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
falsuri, iscoade, porunci, lăcomie Dărâmați! Năruiți! hornuri, cărămizi și faianță lemn de stejar, tencuială în ton de lumini, forme distincte himere distruse în vreme de pace în nopțile cele mai negre din suflet Dărâmați! Năruiți! ploaie de cireșe, fantasme-n furtună beton, buncăre, uitare... De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Șoapte ascunse, iluzorii domnițe Sperietoarea osoasă din grădina cu stupi Cerul de culoarea viespilor unde odinioară își făcea drum Râul Negel unde tritonii se adunau să se stingă
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
expirarea timpului Uluite maree afectate își trăgeau sufletul dincolo de orizontul fără cuvinte De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Lumina murise mătușa căzuse din pod durerea ploua durerea se-ngrămădea O baltă de nemișcare - Treptele scării atinseră lucioase furtuna de mușchi tornada de oase picura calm Își terminase misiunea în negura nopții în cătunul cu tei vii și ceapă pe sfoară acolo să dizolve inimi solitare în cimitirul cel vesel pe al cărui zid bărbații tineri se înșirau să
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
pierdut în aerul acru, ca borșul coclit Natalia... Natalia... Oameni cu și fără bilete treceau indiferenți cu privirile șterse pe lângă bătrânul atins de trenul rapid prea fragil să se smulgă din ghearele azilului de bătrâni în Câmpia Bărăganului scuturat de furtună Iorgu Bugan fugi încet... fugi încet... picioare de salcie ... tălpi timide... dincolo de ceruri fără nori moșia furată cu forța pământuri duse pe apa sâmbetei conacul lui dus pe apa sâmbetei sufletul lui înghețat în negură lumina se stingea mută pentru
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
apa sâmbetei conacul lui dus pe apa sâmbetei sufletul lui înghețat în negură lumina se stingea mută pentru Iorgu Bugan De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Auzi livada bunicii scâncind în noapte? Auzi frunzele rupându-se în furtuni electrice în noapte? Auzi păianjeni văduva-neagră sugând vlaga pomilor la umbra lor născătoare? Auzi cum țărna se întoarce pe dos? Cum livada Domnului Ion se preface într-o gaură neagră? De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cavalerii
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
măslin enclavă de putori de o putreziciune fină La banchetul fantastic Masca Principesei atârna apretată la Poarta de la Răsărit cu Turnul de Veghe unde turniruri se petrecuseră când erau cavalerii paji în armură și măslinul era îmbobocit lângă Fântâna Cântătoare Furtuni certărețe în curtea castelului obosit Tufe uscate împletite-n noduri estompate pe ziduri fantomă. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Stol de vise-i zboară peste casă Casa ei fără ferestre Casa ei cu uși ferecate Casa
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
admirativ, Cadrat cu râuri de cosițe, Rămân la frumosul receptiv, Sânii albi superbi de sub altițe. Te înconjur mereu cu dor, Spre tine mă atrag mari forțe, Nu rezist ca simplu muritor, Să sting ale iubirii mele torțe. Depășesc orișice nouă furtună, Nu încetez lupta să te cuceresc, Simt cum în suflet se adună, Mai multe sintagme; Te iubesc. Referință Bibliografică: ADMIRAȚIE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai
ADMIRAŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350348_a_351677]
-
Strofe > Simpatie > CE VINĂ AU OCHII MEI? Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului CE VINĂ AU OCHII MEI? Ce vină au ochii mei? Demult visai la ei! Te-au scos din furtună, din lacrimi și din oftat, în ei te-ai scăldat în arșiță verii. Și-atunci, ce vină au ochii mei c-ai iubit albastrul lor de cer până-n infinit? Ți-au dat speranța, dorul și suspinul, dar știu că ai
CE VINĂ AU OCHII MEI? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350351_a_351680]
-
acestor povești, făcând o radiografie impresionantă a dezastrelor sufletești care cu siguranță își vor pune amprenta asupra societății viitoare. Mihai Cotea își asumă în această carte rolul unui iscusit meteorolog ce ne clăuzește pașii printre norii de plumb până în mijlocul furtunii, obligându-ne să smulgem de acolo ceea ce mai poate fi încă salvat, oprind Vremea tornadei. Cum? Extrem de subtil ne dezvăluie calea: „Se spune că adevărata putere e în mâinile mamelor. Aneta, Mirabela, Dorina, Vica, toate și-au pus, puternic, amprenta
METEOROLOGUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350340_a_351669]
-
cu forța nu se reține. Am învățat să iubesc pe cei ce mă lovesc Să cad, să mă ridic și să-mi zic: Trăiesc! Încerc să amăgesc clipa cea iute și haină Cu cerneala zăpezilor ce-mi scriu în inimă, Furtuni de vise înfiorate de o vitregă iubire. Negociez pe cântarul vieții a tainei fericire. Referință Bibliografică: Încerc... / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1167, Anul IV, 12 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Lavinia Niculicea
ÎNCERC... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350376_a_351705]
-
apărut ruinele unui sat unde se vedeau numai hornurile în ruină și o fântână cu cumpănă. Cu cât ne apropiam mai mult simțeam o schimbare în atmosferă, o nădușeală... Cerul începuse să se întunece, acoperindu-se de nori negri de furtună și vântul, ca o adiere la început, creștea în intensitate. Am ajuns aproape de sat și comandanții au hotărât să facem o haltă și pentru că nu mai era mult până să înceapă furtuna și ploaia, ne-am ridicat corturile, făcând în jurul
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
se întunece, acoperindu-se de nori negri de furtună și vântul, ca o adiere la început, creștea în intensitate. Am ajuns aproape de sat și comandanții au hotărât să facem o haltă și pentru că nu mai era mult până să înceapă furtuna și ploaia, ne-am ridicat corturile, făcând în jurul lor câte un taluz de pământ, ca apa să nu poată intra în cort. Unii camarazi au atacat fântâna scoțând apă și turnând-o în jgheabul de lângă ea, ca să se poată spăla
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
îmi consider soarta crudă, De viață nu m-am săturat. Continuu fierb în mine preferințe, Ard mereu ca o nestinsă torță, Nu-mi înfrâng anumite dorințe, Și urc spre apogeu în forță. Îmi pregătesc conștient plecarea, Căci știu, voi deveni furtună, Sfârșitul nu va fi jubilarea, Ci victoria vieții nebună. Referință Bibliografică: VICTORIE A VIEȚII NEBUNĂ! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 957, Anul III, 14 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VICTORIE A VIEŢII NEBUNĂ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350386_a_351715]
-
În starea actuală a lumii, navă ce se dizlocă și care va sfârși, poate, prin a se scufunda, avem oare nevoie să recepționăm necontenit, din texte și imagini, doar dezasamblările și scrâșnetele naufragiului, sau ar fi mai bine să înfruntăm furtuna? O asemenea hotărâre, însă, o pot lua numai aceia care păstrează în memorie cerințele fundamentale ale existenței, aspirațiile ei cele mai simple, conștienți fiind că viața este mereu asociată cu moartea, dar și cu nașterea, că ea este întotdeauna disperare
YVES BONNEFOY, ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350393_a_351722]
-
timp, Căci el sigur merge înainte, Nu-mi cere nimic în schimb, Nici măcar să fiu cuminte. * L-am potcovit pe bidiviu, Cu mult frumoase amintiri, Pe care le păstrez, le știu, Ale vechilor și noilor iubiri. * Cu bidiviul am trecut furtuni Și totuși am mers mai departe, Toate mi s-au părut minuni, Înscrise în a vietii carte. Din volumul, Miraje albastre, Editura PRO Marcheting, Moldova Nouă, 2008, p.21 Referință Bibliografica: Versuri de Mihai Leonte. BIDIVIUL TIMP / Varvară Magdalena Măneanu
VERSURI DE MIHAI LEONTE. BIDIVIUL TIMP de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350407_a_351736]
-
erau plecate peste perdeaua casei răpăiau îngrozitor, că Andrei n-a mai închis un ochi de pe la ora unu noaptea, când s-a trezit buimac, neștiind ce se-ntâmplă afară. Frica i-a pătruns în suflet. Se gândea ca nu cumva furtuna să-i zmulgă acoperișul de la fânărie și să-i rămână vitele muritoare de foame în toiul iernii. Abia într-un târziu, când s-a mai liniștit, și-a dat seama că vremea a devenit potrivnică chiar de ziua sfântului Dumitru
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
în sensul mioritic al patriei, în verbele poemului. Fascinația infinității descătușează eul în privirea ațintită spre „amiaza cerului de hârtie”, în aripa înmuiată în seva frunzei picurată de rouă. Spre dorul inefabilului zborul se poticnește în lutul cuvântului născător de furtuni răscolind vârstele istoriei, niciodată dreaptă, mereu retezâmd aripile ceasului lunecând spre veșnicie: „A ieșit istoria în stradă ca o nebună/ e noapte, oamenii latră la lună/ și câinii ascultă cântându-le în strună “. (Incident istoric, pag.71) În spiritual umoristic
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
prelingă Priviri negre, uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele li s-au lasat, Apa mării din profunduri Tainele și-a tulburat. Negrul cu repeziciune A cuprins apa și malul. Cerul negru, speriat S-a-nălțat împins cu valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate Sufletele-n mare moarte. Și cu clocotul din bocet Jalea-ndoliase marea, Pleoape mici stinseră ochii
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
mănânci așa ceva?” Lași carnea cumpărată zile întregi descoperită și nu se apropie muștele de ea și nici nu se strică..., parcă n-ar fi carne. Pământul se zvârcolește tot mai des sub formă de cutremure, inundații, alunecări de teren, prăbușiri, furtuni și multe alte calamități, parcă s-ar fi săturat și el de noi. Ceva nu e în ordine! Floarea dragostei dintre oameni, dintre oameni și Dumnezeu e tot mai ofilită. Lumea e tot mai bătrână și mai bolnavă. Diagnosticul ei
FLOARE OFILITĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348990_a_350319]
-
Versuri > Frumusete > POEME DE DRAGOSTE Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 41 din 10 februarie 2011 Toate Articolele Autorului UVERTURĂ SIMFONICĂ (Pentru Gabriela) 1 tam, tam, tam, tam 2 Dezacord armonic - viola Plîngînd cu un tremolo vaporos 3 Vine furtuna, auzi-o cum mai tremură Ca tine cînd îți mîngîi sînii-mbujorați Și îți risipești petalele buzelor peste sufletul meu 4 A început ca un suspin adînc Tu tremuri eu nu mai aud decît cornul englezesc Și timpanele, da, ele zgîlțîie
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
ca doi îndrăgostiți. Se simțea iritarea de ambele părți. Poate nu era momentul abordării unei asemenea discuții, dar ea a alunecat pe această pantă fără control. Doar greșeala lui Robert de a aminti de interesul băieților față de Andrada, a stârnit furtuna în orgoliul Deei. Cum? Ea nu era prezentă? Nu era la fel de frumoasă ca prietena sa pentru a trezi interesul tinerilor bărbați? Chiar era mai elegant îmbrăcată și poate chiar mai frumoasă. - Nu te-am introdus în aceeași categorie. Vorbeam în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
Părinții noștri, pentru lepădarea lor de sine și pentru dăruirea totală Domnului, primeau aripi mari cu care zburau peste talazuri, pe când noi am moștenit niște cioturi cu care mai zburăm puțin, ne mai afundăm în valuri, mai intrăm într-o furtună, apoi prindem puțin curaj și, uite-așa, încet-încet, ajungem ultimii la liman. Să nu se înțeleagă, prin ceea ce am spus până acum, că mă înscriu în rândul celor care aruncă vina pe "zilele rele"pe care suntem obligați să le
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
pătrați. O tradiție pioasă spune că Sfânta Fecioară Maria, însoțită de Sfântul Ioan Evanghelistul călătorea cu o corabie spre Cipru, pentru a-l întâlni pe Lazăr cel înviat de Domnul a patra zi din morți, care era episcop acolo. O furtună neașteptată a împins însă corabia până lângă Muntele Athos. Acolo Maica Domnului s-a odihnit o vreme, și cucerită fiind de frumusețea locului, l-a rugat pe Fiul ei să-i dăruiască acest munte. Atunci o voce s-a auzit
SFÂNTUL MUNTE ATHOS – GRĂDINA ORTODOXIEI UNIVERSALE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 62 din 03 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349057_a_350386]
-
simți. Puterea a mă regăsi, prin poezie! Indiferent dacă e a mea sau a altora. Cineva spunea că El - Poetul - e spionul lui Dumnezeu! Da, este foarte adevărat! Prin El - Poetul, Dumnezeu coboară pe scările sufletului să aducă liniștea sau furtuna. Prin El - Poetul, Cerul și Pământul au răbdarea de fi frământate în palme: în palmele muritorului. Prin El - Poetul, omul va fi aruncat pe Cer și ridicat la rang de Constelație! Stau și mă întreb, acum: DE CE? DE CE MAI AVEM
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]