4,454 matches
-
Automobilul futuriștilor români, care mă duce, e un fluture crepuscular vrăjit. Tactilismul lunecos al goanei noastre. Ca un demon zburător prin văzduhu-i natal. Roșu negru. (...) În preajmă se învoaltă din frunziș frumoasele românce cu o ederă de pasiune voioasă pe fustă și pe mînecile umflate de fum alb. (...) Cu sărituri mediteraneiene, artiștii futuriști români rup rîndurile. Sculptorița Pătrașcu cu mîini încîntate sculptează de-a dreptul în jăratec. (Irina) Codreanu elansează ideal sinteza flacărei. Iancu înalță arhitecturi de neon. Maxy precizează formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-și disprețul fraților săi. Gaston înțelegea acum groaza de pe chipul femeii și disperarea din priviri. — Pe acolo. Și-a dus degetul la buze, făcându-i semn să nu facă deloc gălăgie. I-a arătat fereastra. Femeia și-a ridicat poalele fustei, lăsând să se vadă niște picioare dolofane ca niște ridichi japoneze și s-a urcat pe pervaz cu dexteritatea unei maimuțe. A sărit jos, cu bocceluța în mână. Gaston a auzit un țipăt scurt. Se lovise, probabil, în cădere. Țipătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un văl prețios, prins în părul încă blond cu agrafe de fildeș. Partea din față a cămășii era brodată cu fir de aur. Din cordonul gravat cu argint atârnau funde colorate de mătase, având fiecare la capăt câte o amuletă. Fusta, o bucată lungă de pânză cu care femeile longobarde își înfășoară de mai multe ori șoldurile, era din bumbac fin, prinsă cu fibule de aur dispuse ca treptele unei scări. În urechi și la gât purta bijuterii smălțuite în roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trăsăturilor, îmblânzite însă de moliciunea trăsăturilor materne. Avea șaisprezece ani, și frumusețea chipului era egalată de gesturile grațioase și de puritatea ochilor, de un albastru luminos și obscur precum aripile unei libelule. Era îmbrăcată modest, cu o cămașă și o fustă de in alb; cingătoarea, de piele roșie, avea găicile și capătul metalic de aur. Vălul țesut cu fire de argint îi era prins în părul blond cu un ac mare de lemn. Pe cât mi-a fost de greu să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
walkmanului o ținea la distanță. Autobuzul frână brusc și Emma se prăbuși peste Valentina. Hectolitri de Roberto Cavalli. Iar buzele Îi erau făcute cu ruj de culoarea cireșelor. Și unghiile vopsite - cu un roșu violet, stropit cu punctulețe sclipitoare. Și fusta aceea mulată, și cizmele. S-a făcut frumoasă. După părerea mea, nu merge deloc la general, azi după-amiază. Se Întâlnește cu amantul. Cine o fi de data asta? Avea dreptate tata. Și ea ne-a luat de-acolo. Ce curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
portocalii fâlfâind În urma ei, ca un stindard. Șoferul se căi repede de insulta pe care i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată, care se ivea de sub haina de blană. Mamă și fiu, traversaseră deja. Băiețelul grăsuț, al cărui singur ochi era țintit cu dragoste asupra mamei, se Încleștase de brațul ei ca și când s-ar fi temut că o pierde. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate nu. O fată cu ochii migdalați și cu părul lung și negru. SUNT SĂRACĂ DIN SARAJEVO AM CINCI COPII NU AM MUNCĂ AJUTAȚIMĂ. Elio Îi puse În poală o bancnotă de zece mii, pe care refugiata o ascunse repede Între fuste, răspunzându-i cu un surâs. Primul zâmbet pe care lumea aceasta ostilă i-l rezervase onorabilului pe ziua de azi. — Domnu’ să te binecuvânteze, Îi spuse. Și să mă binecuvânteze și pe mine. Trecând, observă că un necunoscut suflase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și Îi va da foc pentru a o vedea intrând În flăcări și arzând În infernul care o așteaptă. Eșarfă portocalie fâlfâitoare, păr strâns erotic la ceafă, poșeta violetă cu curea peste piept, hăinuță de blană pe umeri, cizme și fustă până la genunchi, Emma ieșea pe poarta care despărțea Tiburtina de edificiul din fier și sticlă al agenției, Însoțită de un grup de femei care chicoteau și râdeau și păreau fericite. Și Emma râdea, deși nu arăta cu adevărat fericită - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe altcineva, dar poate că simțind nevoia de a fi Însoțit Își luase o târfă. Îi păru că ar putea fi un progres Încurajator. Când Antonio se așeză la volan, aruncându-i o privire aprinsă, Emma Își dădu seama că fusta Îi dezvelea genunchii. Timp de douăzeci de ani Îi spusese mereu că genunchii săi erau o zonă foarte erogenă. — Du-mă În Piața Farnese, spuse. Generalul mă așteaptă pentru ora trei și jumătate și nu vreau să fac să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi dădu senzația clară a Întunericului care se apropia și a bucuriei sale dispărute. Emma stătea În fața lui, cu abonamentul de metrou În mână, părul ei fusese negru și apoi blond, iar acum avea culoarea grâului ars, avea picioarele lungi, fusta scurtă, eșarfa din pene de struț pe lângă gât, nereușind Însă să acopere cu ea rănile și vânătăile. — Și eu am avut o zi grea, profesore, Îi spuse - căci de-acum știa totul. Dar după cum vezi, am supraviețuit. În momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mâine și să merg Înainte, așa cum am făcut Întotdeauna. Se ridică brusc În picioare. — Te rog, Îi spuse lui Meri, dacă-l Întâlnești pe Aris, să nu-i spui că m-ai văzut. Meri o privi surprinsă. Maja Își Îndreptă fusta - pe mătase se agățaseră frunze de rozmarin și coji de cartofi. Își luă poșeta. În curte era puțină lumină, dar știa drumul. Probabil că dacă mergea În jurul clădirii putea să-și găsească mașina fără a mai trece prin vacarmul dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gândi că vreun petrecăreț beat voia să-i fure Smartul, atât de căutat pe piața neagră, nou-nouț, cu caroseria sidefată albastră cu argintiu, intactă. Îi fu frică, căci strada era Întunecată și pustie. Dar apoi laba unui câine Îi atinse fusta și două brațe Îi Încinseră talia - și În acea clipă Îl cuprinse și ea. — Ai venit, Îi spuse Aris. — Da, spuse Maja, fără să se Întoarcă. Și dintr-o dată fu copleșită de uimire. Cine ar fi spus că putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Apoi s-au sărutat. El i-a desfăcut șiretul subțire de la cămașa de bumbac și i-a mușcat ușurel sfârcurile negre. Îi plăcea să se uite la fața ei frumoasă și, în același timp, să-i dea la o parte fusta lungă. Când a pătruns în ea, a intrat într-un vârtej și, odată cu el, toată lumea. Vedea în zare coroanele albe ale copacilor, cerul senin ca lacrima și auzea stins ritmul muzicii și glasurile care chiuiau din timp în timp. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe care se vedeau cai și căruțe mici, oameni trebăluind și cântând. Casele, mărunte, săpate în pământ și acoperite cu paie, arătau ca niște ciuperci uriașe, cu tulpina rotunjită și pălăria țuguiată. Era un sălaș țigănesc tradițional. Femeile negricioase, cu fuste pestrițe și basmale de pânză albă, stăteau în fața bordeielor, dărăcind lână și amestecând în ceaunele puse la foc, pe pirostrii. Toată așezarea avea douăzeci de case, iar sălașul, cu țigani cu tot, pentru că îi aparținea unui boier de prin partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pirostrii. Toată așezarea avea douăzeci de case, iar sălașul, cu țigani cu tot, pentru că îi aparținea unui boier de prin partea locului, se numea Țiganii lui Chicoș. Zogru a intrat repede în vorbă cu niște femei tinere și zâmbitoare, de sub fustele cărora au început să apară capete mici, de copii curioși. În sălașul boierului Chicoș, oamenii munceau câmpul de secară și aveau în grijă niște animale lăsate libere în liziera pădurii. Zogru a rămas aproape două săptămâni în sat, ajutând de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o catastrofă pe capul ei. Cam atunci s-a întâlnit cu Eliza, pe care n-o mai văzuse de un an. Era și ea schimbată, ca și fratele ei, își vopsise părul roșcat și era îmbrăcată ca o paparudă, cu fustă de mușama roșie, scurtă și parcă violentată de șoldurile mari, încât arăta mai degrabă ca un gogoșar decât ca o fustă. Întâlnirea cu ea, chiar și în halul în care era îmbrăcată, a fost ca o luminare. Ei îi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Era și ea schimbată, ca și fratele ei, își vopsise părul roșcat și era îmbrăcată ca o paparudă, cu fustă de mușama roșie, scurtă și parcă violentată de șoldurile mari, încât arăta mai degrabă ca un gogoșar decât ca o fustă. Întâlnirea cu ea, chiar și în halul în care era îmbrăcată, a fost ca o luminare. Ei îi putea spune orice. Și i-a spus. - Și-a găsit acuma alta, dar e al dracu’ că nu te-ajută a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Andrei era deja pe podium, îmbrăcat ostentativ „studențește“, cu un tricou roșu și cu jeanși negri, ca să câștige simpatie. L-a salutat fluturând două degete și a rămas pe loc. Lângă el era o femeie blondă, genul cu bocanci și fustă, dar care n-a fost în viața ei la un concert rock. Apariția o făcea să-și piardă respectul pentru Andrei Ionescu. Din sală se vedea bine cum o pipăia din când în când, cu aerul că nu-l vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zori - zorii zilei de 1 iunie, când a început pedeapsa lui Zogru. A intrat în camera Giuliei pe la 9. Era o zi strălucitoare, soarele se strecura printre fâșiile late ale transperantului mov-prunos. Zogru stătea chiar în fața Giuliei, îmbrăcată cu o fustă scurtă, înflorată, mulată pe talie și încrețită pe poale. N-o văzuse până atunci cu fustă și se uita la ea ca la un miracol. Apoi a văzut-o cum ia telefonul și apasă prima literă. Să-l sune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giuliei pe la 9. Era o zi strălucitoare, soarele se strecura printre fâșiile late ale transperantului mov-prunos. Zogru stătea chiar în fața Giuliei, îmbrăcată cu o fustă scurtă, înflorată, mulată pe talie și încrețită pe poale. N-o văzuse până atunci cu fustă și se uita la ea ca la un miracol. Apoi a văzut-o cum ia telefonul și apasă prima literă. Să-l sune pe Andrei Ionescu i se părea în momentul acela o catastrofă. O și vedea atârnată de Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vorbă cu mine și m-a întrebat de unde vin și de ce sunt îmbrăcată așa demodat și în niște culori atât de triste. Oamenii din această dimensiune purtau mereu culori fosforescente, predominante fiind verdele, portocaliul și nuanțele de mov. Fetele aveau fuste în formă de farfurii și bluze cu umeri foarte înalți ca niște țepi. Părul îl aveau foarte tapat, fie sub formă de două codițe ciufulite, răsucite, fie sub formă de coc înalt și ciufulit, cu multe paiete și antene. I-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Rahela, n-a putut să treacă ușor peste ochii Leei. Nu era doar înaltă, ci și bine făcută și puternică. Fusese binecuvântată cu un piept bogat și semeț, iar pulpele sculpturale i se vedeau bine când se mișca pentru că poalele fustelor, ca un făcut, parcă nu-i ajungeau niciodată la pământ. Avea brațe ca ale unui bărbat tânăr, dar mersul era al unei femei cu șolduri unduitoare. Lea visase mai demult o rodie deschisă cu opt semințe roșii iar Zilpa îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe ea sarcina de a-i duce bunicului prânzul, el se ridicase și-i prinsese sfârcul între degetul mare și arătător și o strânsese de parcă ar fi muls o capră. Lea povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A rupt coarnele idolului său favorit și l-a amenințat că-l blesteamă să-și piardă bărbăția și să se umple de bube și atunci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încercam să o îmbrăcăm pentru banchet, povestea Lea. Plângea, zicând că nu e pregătită și că nu-i e bine și că e prea mică pentru soțul ei. Ba chiar a încercat din nou trucul vechi cu coacăzele, ridicându-și fustele și zicând că Iacob avea s-o omoare dacă ar fi descoperit sânge menstrual în patul de nuntă. I-am spus să nu se mai poarte ca un copil, pentru că de-acum purta centura de femeie. Dar Rahela se văita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
invitați. Cântăreții la flaut din sat au venit și au plecat repede; unul dintre ciobani a adus în dar ulei și a plecat imediat după ce și-a umplut burta. Laban a fost beat de la bun început și o căuta pe sub fustă pe sărmana Ruti. Se clătina pe picioare când a dus-o pe Lea lângă Iacob. Mireasa, ghemuită sub văl, l-a înconjurat pe mire de trei ori într-o direcție și de trei ori în cealaltă. Zilpa servea mâncarea. - Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]