99,031 matches
-
unei opere de americanolog, al unor cărți precum: Homo americanus (1933), Zgârie-norii New York-ului (1933), America văzută de un tânăr de azi (1934), Chipurile și priveliștile Americii (1946), la care se adăugau traduceri din literatura americană. Unii politruci nu doar gândeau că scriitorul este un trădător, ci nu se sfiau să-l acuze direct. într-o ședință de la Uniunea Scriitorilor, menită să demaște cosmopolitismul, Mihail Davidoglu și-a pus cenușă în cap spunând autocritic că citise și-i plăcuseră scrieri ale
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
despre proștii geniali", să realizeze numeroase interviuri, în unele el fiind și cel care chestiona și cel care răspundea, ca în cazul interviului cu sculptorul Cornel Medrea, căruia i-a atribuit ,idei la care (acesta) nu s-ar fi putut gândi niciodată". Tot între muncile pe care le-a făcut pentru subzistență a fost și aceea de stilizator al unor volume de Niculescu-Buzău și George Niculescu-Basu. Jurnalul lui Petru Comarnescu, din care Victor Durnea a tipărit, în 1994, anii 1931-1937, iar
Centenar Petru Comarnescu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11122_a_12447]
-
mei poeți, Aplecați peste hîrtie Deslușesc cărarea cu nerăbdare, O împodobesc Cu întrebările lor. Răspunsurile vor veni mai tîrziu. îi întreb pe rînd: care e verbul tău? Susan: a fi liber. Meghan: a deveni. Jamie: a fi fericită. Heather: a gîndi. Tyler: a înțelege. Sarah: a scrie. Rebecca: a crește. Brian: a visa. Ryan: a asculta. Cum mai răsună verbele, Tinerele lor verbe, Mici tufe de fragi în ziua mea din nămeții Pennsylvaniei, Luminînd inima Americii. Copiii, mereu copiii cu lumina
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
rațiunea inimii" la acest scriitor care decretează în stil Voronca propriile-i comandamente : "Vremea pateticului deplin se cheamă PANLIRISM", "Din litere și cuvînt se clădește o clipă lăuntrică", " Tragicul ține de luciditate" (formulă camilpetresciană). Tragicul mai este și o durere gîndită în serie și sublimată în spirit, "așa cum o idee, la presiunea puternică a unei conștiințe, poate sublima în patetism". E ciudat și aproape inexplicabil cum o gîndire modernă, de subtilă răscolire a substraturilor, eșuează nu o dată în impresia de desuetudine
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
Irina Nechit Un verb lichid în rapidul murdar mă gândesc la râul Prut la albia lui îngustă și la apa somnolentă în care mama și tata se spală cu săpun. Ce-ar fi să nu mă mai întorc niciodată sub salcia unde tatăl meu ud și mama mea lucitoare și-
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
Dragă eternitate Azi în oraș s-a deschis un hotel patronul lui a vorbit despre tine la cina festivă de la el am primit în dar un stilou de lux acum îți scriu o scrisoare cu stiloul acesta: dragă eternitate mă gândesc la tine la nopțile petrecute împreună în pântec. Pe tine te-am căutat în fiece moleculă de apă dar n-am văzut decât spinarea de oțel a rechinului. Pereții casei mele sunt făcuți din coajă de pâine neagră. Lumina miroase
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
în fiece moleculă de apă dar n-am văzut decât spinarea de oțel a rechinului. Pereții casei mele sunt făcuți din coajă de pâine neagră. Lumina miroase a copil părăsit. Mă rog seară de seară pentru surorile tale mamifere. Mă gândesc mereu la dinții fraților tăi carnivori. Odihna mea se așterne ca o plapumă veche pe sâni. Cred în tine dragă eternitate dar nu cred în eternitatea acestei foi de hârtie. Vocea ta nesigură să tun și să fulger să fac
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
de măslini creștea în creierul tău. Crengile gravide se rupeau sub greutatea zăpezii. O mare tânără se împreuna cu oceanul. Prin ferestrele cafenii ale sufletului tău pătrundea o lumină slabă câteodată un foșnet de raze ajungea și până la mine. Mă gândeam atunci să încep să mă rog pentru liniștea noastră dar tu îți lăsai capul pe masă și spuneai că ninge în mintea ta deschisă vraiște.
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
pentru mine, cețoasă și rece. E, totodată, și neplăcută, exact în măsura în care-mi permite să retrăiesc ignoranța și conformismul vîrstei de atunci, ferecată fără drept de apel în cercul tezelor oficiale. Nu cred că cei din jurul meu izbuteau - sau îndrăzneau - să gîndească altfel, în orice caz nimeni nu se încumeta s-o spună. Mă aflam, dimpotrivă, într-o perfectă concordanță de vederi cu ceilalți, egali în lipsa noastră de informare și de imaginație. Prietenul meu Lucian Raicu mi-a reprodus o vorbă a
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
amintire și mersul tău de girafă grăbită e numai amintire. Ștrumfii află mai multe păreri despre ștrumfi Da, Răzvan, a cam început circul - foarte multe orgolii & foarte puțină suferință plus fazele alea stătute de gașcă, în care cîțiva vor să gîndească pentru toți. Toate fetele mari și toți portăreii și nevoia lor imensă de manipulare - "să vorbim pe mail" în vremea noastră, îți vine să crezi? Mie unuia mi-ar tăia mîinile să fie siguri că nu mai scriu nimic Și
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
se miște fără să se clintească măcar sus e nicolae tzone viu și util morții fără întoarcere jos e nicolae tzone mort și util vieții fără întoarcere multele picioare așezate în scară și multele capete împletite în trepte merg și gîndesc imprevizibil cîteodată toate deodată cîteodată cîte unul sau trei cîte două sau șapte cîte patru sau opt poemul este astfel singurul care este credibil el este confortabil situat totdeauna și la suprafață și în adînc și deasupra și jos și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
culturală la Istituto Orientale din Napoli și este semnatarul a numeroase studii în domeniul științelor antropologice și religioase. Nu în scopuri encomiastice am folosit calificativul "spectaculoasă", ci pentru a sublinia tocmai "normalitatea" criteriilor epistemice pe baza cărora profesorul Angelini a gândit această biografie Mircea Eliade. Astfel, L'uomo sul tetto. Mircea Eliade e la "storia delle religioni" și-a propus să prezinte într-o abordare normală, ce pare astăzi aproape imposibil de conceput în "cazul Eliade", întrepătrunderea vârstelor biologice cu etapele
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
discuta despre altceva, de exemplu despre disciplina pe care el însuși a întemeiat-o și pe care a aruncat-o deopotrivă în criză". Pe această promițătoare premisă se construiesc două modele de radiografie a personalității lui Eliade: Primul model este gândit ca o analiză critică a raporturilor intense, dar extrem de abrupte, pe care românul l-a avut cu intelectuali europeni de marcă ai vremii (Georges Dumézil, Giovanni Papini, Raffaele Pettazzoni, Giuseppe Tucci, E. M. Cioran ș.a.), în acest sens Angelini făcând și
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
Aici - ne spune ghidul - a fost biblioteca împăratului Hadrianus, - și ne arată o livadă de măslini. Nu-mi pot da prea bine seama care dintre ei știe grecește, care latinește. Respir, se pare, un aer foarte cult, tot așa cum mă gândesc că pământul care acoperă un geniu mort trebuie să fie, da, cu mult mai inteligent decât cel aruncat în grabă peste multa prostime. Acum, însă, am un moment de, poate, vinovată slăbiciune. Sunt ispitit să fiu mai degrabă fericit și
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
că mă va învinge. SARCOFAGUL ETRUSC Mult le-a trebuit restauratorilor - zice inscripția - până ce au reușit să recompună din miile de fragmente risipite cuplul din nou fericit, surâzătorul Sarcofago degli sposi. Încurajat de exemplul din fața mea, optimist dintr-o dată, mă gândesc cu tandrețe la ziua când albe mâini uimite mă vor aduna, poate, ciob cu ciob, refăcându-mi zâmbetul, privirea și melancolia de-acum. Vor avea nevoie de foarte multă răbdare și de nu mai puțină imaginație. Și aproape de tot ce
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
apoi învierea cărnii, bietele trupuri smulgându-se trudnic, de-a dreptul din lut, ca să aibă cu ce să se-nfățișeze la dreapta, ultima Judecată. Apoi râvnita cădere a răilor, osânda și răsplata. Cam asta e, în rezumat, situația, par a gândi ei, nici surâzând, nici foarte înspăimântați. Văzând multe, instruiseră bine marele Dosar, ei, primii judecători. Așa că îl pot aștepta calmi, pe Celălalt, în răgazul oferit de răcoarea frescei. Al treilea se uită și el. Ar pleca, n-ar pleca, își
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
sărbătorirea a 70 de ani de domnie a împăratului nonagenar Franz Joseph să uimească întreaga Europă și să pună în umbră aniversarea a 30 de ani de la încoronarea lui Wilhelm al II-lea al Germaniei) m-a făcut să mă gîndesc și la alte acțiuni paralele, de aiurea și de la noi, al căror ridicol ucigător macină totul din interior. Dar asta nu m-a împiedicat să constat că iar rămîne totul o lungă teorie în comparație cu ce se întîmplă în romanele lui
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
am ales; Florin l-a ales, fiindcă el era propriu-zis cumpărătorul. L-a arătat cu degetul: acela brumăriu! Abia acum observ că între povestea lui Valerian și cea a mielului există anumite corespondențe. Cînd am început să scriu, nu mă gîndisem la asta, dar uite că lucrurile se mai potrivesc și de la sine; îți vine un gînd care nu știi unde te duce, dar el știe - sau altcineva. Valerian a ezitat o vreme la marginea trotuarului. Mașinile treceau încolo și încoace
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
cu ea; altfel spus, orice particulă este alcătuită din toate celelalte - dacă ar fi singură, nu ar exista! Cam multe metafore, totuși ideea merită reținută. Dacă n-ar fi circulat nici o mașină pe stradă, Valerian ar fi trebuit să se gîndească la altceva. A venit ambulanța, l-au pus pe o targă, l-au dus la spital, secția urgențe, iar medicii au pus diagnosticul obișnuit în astfel de situații: fractură de femur. A doua zi îi expira viza, dar nu mai
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
pus diagnosticul obișnuit în astfel de situații: fractură de femur. A doua zi îi expira viza, dar nu mai putea fi expulzat. Trebuia să rămînă sub supraveghere medicală cel puțin două săptămîni. Timp suficient pentru ca prietenii săi români să se gîndească la o soluție durabilă. Am văzut cum se taie un miel și de atunci nu mai mănînc carne de miel. Mă aflam cu Florin, în grajdul sau șura acelui sătean - ziceți-i cum vreți. Mieii erau despărțiți de mamele lor
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
transcris cu majusculă numele zilelor săptămânii, lunilor - așa cum normal era în 1942 și nu cum este astăzi. Mărturisesc că a operat aici un subiectivism în adevăr de neiertat: am rămas cu această preferință din anii adolescenței. în ediție, m-am gândit a păstra ceva din parfumul epocii. Poate am greșit. În același scrupul nu am dus la limită aplicarea normelor actuale de ortografie și ortoepie, spre a nu răpi cititorului posibilitatea de a auzi mesajele caragialiene așa cum fuseseră scrise. Dar în
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
a trăit pînă astăzi și e improbabil că-l va trăi în viitor. Faptul că un rol modest în consumarea acestei experiențe a revenit unui exeget al lui Caragiale poate fi socotit o întîmplare. Dar o întîmplare care dă de gîndit. Abandonat și înfiat Ce l-a împins în politică pe Ștefan Cazimir? Curiozitatea? Năzdrăvănia? Spiritul ludic? Poate ceva din fiecare, poate nici unul din aceste impulsuri, ci altul, încă rămas în umbră. Sigur apare faptul că, o dată intrat în rol, actorul
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
Gabriel Chifu Dimineața următoare, la hotel - după ce noaptea trecuse greu, iarăși cu whisky și somnifere -, Anne își adună bagajele, chemă un taxi, iar când șoferul îi puse întrebarea de rutină La aeroport?, destinație de bun simț, la care se gândise și ea până atunci, răspunse: Nu, la Porte de Montreuil, e un hotel Formula 1 acolo. Ca în atâtea rânduri și acum, lua decizii importante nu după o reflecție serioasă, nu după cum îi dicta rațiunea, ci exact pe dos, fără
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
muiere n-am văzut nici în filme. Hai s-o facem poștă, cu o asemenea ocazie nu ne mai întâlnim noi a doua oară-n viață. Corect, așa e, are dreptate Gore, ar merita să i-o punem toți, a gândit Milu, sergentul, dar consecințele?... El nu uita că mai avea câteva săptămâni de armată, și pe urmă venea liberarea, dacă-l reclama careva, s-o pată tocmai acum la sfârșit, să se înece ca țiganu la mal?... Nu, bă, Gore
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
trimis să-l înduplece să-mi dăruiască o ușă. Ca din senin prăvălit, răspunsul a fost iarăși Nu. Refuzul fiind de data aceea cu martori, m-am înfrigurat, ca de atâtea ori în trecut. Ce puteam face, decât să mă gândesc că într-o milostivire creștină, nimeni nu știe cine dă și cine primește. De curând i-am scris pe o carte: Deschide-o, citește-o, și sufletul meu găsindu-l, să-l simți locul magic prin care să intri în
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]