16,377 matches
-
o trage tovarășul pedagog la găoz, nu un străin, e de bine! Bă, tu ești turc? Hai, mai repede! Apleacă-te peste pervaz, așa, așa! Privește luna tilică și nu scoate un sunet, că zbori, mă, zbori! Te arunc pe geam ca pe o cârpă, de te mai smiorcăi mult. Rădăcinile ce i-au străpuns inima, șerpi de sânge în oglindă ca într-o scorbură de stâncă: Luna, cine a furat luna de pe cer? Era acolo lângă crucea mitropoliei. Stelele, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stelele și au curs, galben ca de lut au curs stelele în apa Bahluiului. Cerul! S-a șters măcelarul pe mâini și pe față, ștergar vinețiu deasupra icoanei cu pete negre, cu pete roșii. Unde sunt norii, cine a șters geamul? Erau parcă zugrăviți cu var alb. Cine a scuturat plopii de ploaie? Din oglindă, o dâră de sânge albastru imita zorii. "Nani, nani, puiul mami, nani, nani! S-a făcut strigare și pentru tine, pășește! Pământul făgăduinței în inimă. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
demisol, fereastră, alee, piatră cubică, pași. Dimineața, pantofii textilistelor de la "Sercomf" dădeau ora exactă. La 5 intra schimbul. Camera era traversată de conducte: apă, canal, căldură, instalații electrice, frânghii de uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă cu o piatră, ușă încuiată, belciuge din fier beton și un bătrânel care tot își găsea de lucru dimineața, dincolo de sticla zgâriată a ferestrei. Pe sub dușumea, galerii de șobolani, curse nesfârșite până în zori; deasupra, parcă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noapte planton de la 12 la 3, dorm de două ori pe noapte. Îmi place să ascult somnul, la etajul 2 sunt 40 de somnuri. De ce râzi? Am spus greșit? Când stăteai la internat, îl ascultam și pe al tău. Lăsam geamul deschis: până în zori, câte o pasăre pentru fiecare vis, în fereastră. Fiecare trezire, zbor în cer. Lăpușneanu, Sărăriei, Gheorghe Ghica, de la Râpa Galbenă până la Agronomie castanii erau ca niște mărgele verzi înșirate pe ață. Parcă dansează, îi vezi? Parcă dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la mine? În pod, să nu vă mai văd, în pod am spus! Astfel de scene se petreceau aproape zilnic două, trei ore, până către miezul nopții. În casa de pe malul Sărății, nimeni nu mișca în front. Dumnezei, cruci, biserici, geamuri sparte, alcool, pumni, palme, nervi, transpirație, haine ude, cizme împuțite, colete poștale, miros de pește, de hățuri, guri de ham și o pufoaică roasă ce încălzea șalele lui Puiu. Puiu, un cal alb, bătrân, ce știa drumul spre casă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lacrimi înșirate pe sfoară. Cel mijlociu a venit pe lume într-o casă nouă cu trei odăi, mirosind a pământ proaspăt și a bălegar de cal. Mezinul s-a născut în verandă lumina, ca o hemoragie albă, prin ochiuri de geam fără sticlă, inunda prispa, o altă hemoragie, ca un fir de izvor izgonit în rădăcini, ca un șarpe, aluneca sub temelia casei. Pe cel mic nu l-a dorit: Doamne, nu o să am cu ce hrăni trei guri, mâine-poimâine rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de morți suprapuse, alungite două câte două într-o firească ordine de bătaie. Noapte. Ferestre, munți, turnuri, umbre rupte din zid, brumă scuturată de pe limba clopotului, felinare clipocind hepatic printre frunze. Fereastră. Obraji, frunte, buze. Lacrimile adânceau tranșee în sticlă, geamul îmbătrânea cu fiecare atingere. Fereastra, singura descompunere pe verticală a concretului. Bă, aici eu mi-s stăpânul! Futu-vă muma-n cur de răcari! Apeviști ați vrut, apeviști vă fac, balaurilor, program "Apolo" bag în voi, program "Apolo", putorilor! Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și să culcî curvele mai divremi. Mi-s om bătrân, am făcut 30 di ani mină în Leșu Ursului, uraniu era mai domol decât iepili istea-n călduri, futu-li Dumnezău sî li futî! 34. Etajul 2: baia la capătul holului, geamul la capătul holului, ușa la capătul holului, uscătorul la capătul holului. Întunericul puțea. Beznă. Fiecare își golea mațul pe unde apuca. Pe întuneric, cu vârful bocancului se pipăiau denivelările. Mozaicul era crăpat, prin el se zărea o fantă de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
secunde; imaginea ca o minge de tenis: retină percepție însușire asociere arhivare. Printr-un tub de lumină, Petru era conectat la realitatea formelor, semi-concretul; trecea prin filtru iluzia cât să îngroașe conturul. O stare de strabism cosmic împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de praf. Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne din naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu fruntea în cer, genunchii deschideau mormânt sub tocul ușii. Paznicul, o umbră ursuză cu ochelari, a răspuns la salut printr-o bălăngănire necontrolată a capului. În fereastră, în loc de sticlă, o bucată de carton. Umbra a ferit icoana ce obtura geamul spart, apoi a stropit cu apă sfințită duhul care i-a tulburat rugăciunea. Petru, speriat, a privit dincolo. Umbra avea chip: era roșie-vineție la față, mâinile noduroase, degetele strâmbe, pline de negi, fără gât, fără umeri, părul și barba o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și o fată În clasa Întîi și cinci fete În clasa a doua. Învățam simultan. Stăteam În prima bancă din dreapta, alături de Vasile Borlan. În spatele meu, Zoli Îl avea coleg pe Ioan Pintea, zis Biga. În prima bancă din partea stîngă, la geam, fuseseră așezați frații gemeni Vasile și Viorica Lupan. Nu știu cît de gemeni erau, el mi se părea mult mai ciolănos decît soră-sa, Îmbrăcată Întot deauna În alb și, de aceea, foarte fragilă, după efectul bluzelor și fustițelor ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mi-a spus? mi-a șoptit el. Că la Ierusalim o să fim spălați cu toții..." Nu l-am mai întrebat cum adică. Îmi era de ajuns bucuria așteptării. Taina Trenul părea că se grăbește și el. Eram aproape : scosesem capul pe geam și sorbeam cu nesaț valuri-valuri de aer dulce. Era dulce, așa cum numai aerul vacanței poate fi. Era dulce, cu miros de frunziș, de ploaie pe-nserat, de asfințit... miros și gust de libertate. În sfârșit, am ajuns. Cam pustie gara... mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gândește, ba chiar se mai și roagă... are timp pentru toate. Sigur, timp o să fie de mâine înainte, doar de asta-i vacanță. Și am adormit. Părea o dimineață plină de soare: printre frunze, razele făceau ochiuri de lumină pe geam. Se anunța o zi senină. Aerul era proaspăt și rece după ploaia de astă-noapte. Ce liniște ! Am să ies să mulțumesc vecinilor, să-mi văd cunoștințele, prietenii... În curtea casei de alături, o fetiță de vreo 5-6 anișori cu figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
altcineva, care să fi înțeles taina timpului și să-ți spună: vreau prezentul. Dăruiește-mi, te rog, prezentul de fiecare clipă." * În zori, când m-am trezit, dimineața părea plină de soare: printre frunze, razele făceau ochiuri de lumină pe geam. Se anunța o zi senină. Aerul era proaspăt și rece după ploaia de astă-noapte. Ce liniște ! Am să ies să mulțumesc vecinilor, să-mi văd cunoștințele, prietenii... În curtea casei de alături, o fetiță de vreo 5-6 anișori cu figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și știute de când lumea... casa ei era cea mai frumoasă de pe drumul care ducea în sus, spre biserică, dar nu mai intrase acolo demult..., de când o ducea bunica de mână... casa ei avea cele mai frumoase lumini de Crăciun la geam (le aduseseră părinții ei de departe), dar... cozonacul de la cofetărie nu mirosea ca acela făcut de vecini... iar turte nu se făceau la patiserie... doar "ștrudel cu nucă"... dar acela nu mirosea decât... a cofetărie, nu a sărbătoare... Se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aduseseră părinții ei de departe), dar... cozonacul de la cofetărie nu mirosea ca acela făcut de vecini... iar turte nu se făceau la patiserie... doar "ștrudel cu nucă"... dar acela nu mirosea decât... a cofetărie, nu a sărbătoare... Se uita pe geam... oamenii care mergeau la biserică duceau coșuri, pachete, pachețele cu câte ceva din ce făcuseră acasă, să fie sfințite bucatele... unii cântau... aceleași cântece vechi de când lumea... Tot pierduse filmul ! Și dacă s-ar duce la biserică ?! Să se îmbrace frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de diminețile primăverilor de acasă... A zâmbit unei amintiri de când Încă nu știa ce sunt aceia pantaloni... Aducerea aminte Îi juca aievea În fața ochilor... Era o dimineață de primăvară ca asta... Mama Maranda a plecat la treburi, lăsându-l În fața geamului pe o laiță din bucătăria de vară. Casa, așezată Împotriva soarelui, arunca peste toată curtea o umbră grea - aproape materială. Dincolo de umbră era portița care dădea spre câmpul cu brazdă reavănă și neagră. Din Înalturi, cu fâlfâit amplu de aripi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a examinat-o cu atenție. Apoi a ordonat: ― Pensă chirurgicală... După ce a primit pensa, a apucat - doar el știa de ce - una din suturile plăgii și a mișcat-o puternic... Atunci... securistul a urlat un „au” care a făcut să zăngăne geamurile salonului...Ceilalți bolnavi au tresărit, ca mușcați de șarpe... Doctorul Pas a Întrebat: ― Ce părere aveți, domnule doctor? ― Până În prezent, nu se vede nici o supurație. Întrebarea e dacă fragmentele osoase ale piramidei nazale se vor suda corect și nu va
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce se Îndreptau spre ieșirea din gară se subția văzând cu ochii, și-a pierdut nădejdea că ai lui au venit... ― Gruiaaa! Aici sântem! - s-a auzit glasul lui tata Toader. A Întors privirea spre locul de unde venea zvonul. La geamul unui vagon, se ițea capul cu plete albe al cercetașului. Alături a apărut și chipul zâmbitor al mamei Maranda. A alergat În Întâmpinarea lor. Dintr-un salt, a urcat În vagon. ― Bine ați venit! Vă sărut mâinile - a reușit să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vița vor crește odată cu băiatul!” - a apreciat gândul de veghe. „În multe locuri din țară a sădi un pom când ți se naște un copil este o datină” - i-a răspuns Gruia. Maria, care pe semne i-a zărit pe geam, le-a ieșit În Întâmpinare, cu băiatul În brațe. Tudorel privea cu ochii dilatați la cei veniți și cu zâmbet când a Întâlnit privirea caldă a lui Gruia. ― Sărut mâinile și bine ați venit! - i-a Întâmpinat Maria, Îmbrățișându-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Peste vreun sfert de oră se opriră în fața unui bloc cenușiu, cu bucăți de tencuială desprinse din fațadă, și intrară în el, apucând-o în sus pe o scară în spirală, luminată slab din loc în loc de câte o ferestruică cu geamurile murdare. Când ajunseră la ultimul etaj, se opriră puțin ca să-și tragă sufletul și să se orienteze, apoi o luară spre dreapta, pe un coridor strâmt și întunecos, cu miros de aer umed și stătut, de-a lungul căruia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta jerpelită, o luă repede din loc, grăbit să-i ajungă din urmă pe tovarășii săi de muncă. Șoferul mașinii negre apăsă vesel pe claxon și, scoțându-și pe geam capul tuns regulamentar, strigă în gura mare, ca să-l audă toată lumea: Trăiască omul nou! Nando Rossi o porni mai departe pe cheiul Dâmboviței. În fața casei de la numărul 112 bis Fiat-ul său, parcat pe trotuar, parcă îl aștepta. La câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
popular, care până atunci servise drept arhivă, și îi spuse că acela era biroul în care avea să lucreze de atunci înainte. Stelian se uită cu oarecare mirare la pereții nevăruiți de mulți ani, la măsuța prăfuită de lângă fereastra cu geamuri murdare și la rafturile rudimentare pe care zăceau teancuri de dosare așezate alandala, fiindcă sfatul popular nu avea prevăzut în statul de funcțiuni un post de arhivar, și se limită să observe că nu se mai măturase cam de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de sidef și eu nu văd decât treizeci și șase. Unde sunt celelalte? Ce s-a făcut cu restul?... În acel moment, în fereastra prăvăliei se iviră trei țigănci spoitorese, cu căldările-n spinare, care se apucară să bată-n geam și să strige să li se deschidă. Furios, gestionarul se năpusti la ușa prăvăliei, o deschise smucit și, scoțându-și capul cu părul vâlvoi și ochii bulbucați afară, se răsti la ele să se ducă dracului de-acolo și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
discursului prea pasionat. Fane, vino-ncoace!... Unde ești, cioară?... zbieră Tarbacea furios după omul de serviciu, întorcându-și capul spre ușă. Fane, lua-te-ar dracii!... urlă din nou politrucul comunal, de astă dată atât de sonor, că se zgâlțâiră geamurile. Adu-ncoace mai repede un pahar mare, de cristal, pentru tovarășul Ilici Vasile, n-auzi!!... De afară, din hol, nu răspunse și nu se arătă pentru moment nimeni și secretarul de partid, repetându-și înjurăturile, se ridică de pe scaun, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]