KorAP: Find »[drukola/base=gelozie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...126 >

3,149 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666

atingă pe ale ei. Dar în tot acest timp, mi-o imaginam singură. După ce am înțeles cu adevărat că se măritase, nu am urât-o, dar demonul geloziei a mânjit întregul trecut și spiritul meu nu a mai cunoscut astâmpăr. Gelozia este poate cea mai involuntară dintre toate emoțiile puternice. Îți răpește luciditatea, se înfige mai adânc decât gândirea. E întotdeauna prezentă, ca un spin în ochi, și decolorează cromatica universului. Hartley, respingându-mă din rațiuni de morală, a transformat întreaga

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
ți se smulge dragostea, îți moare inima. Felul în care mă amenința mama mea că Domnul n-o să mă mai iubească m-a făcut extrem de vulnerabil în fața crimei lui Hartley. Hartley mi-a călcat în picioare inocența, ea și demonul geloziei. M-a făcut să fiu necredincios. Dar dac-aș fi trăit alături de Hartley i-aș fi fost credincios, alături de ea întreaga-mi viață ar fi fost alta, mai puțin dezrădăcinată, mai puțin pustie. Asta înseamnă oare că socotesc viața mea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
să aștern lucrurile astea pe hârtie; sau să recunosc că, în ciuda ei și a mea, această veche dragoste este încă, în oarecare măsură, vie. Firește, nu am revăzut-o niciodată. Am mulțumit Domnului că, în anii ce-au urmat, demonul geloziei m-a avertizat să evit descoperirea de noi amănunte; ar fi însemnat o suferință prea sfredelitoare și apoi niciodată nu i-am cunoscut numele căpătat prin căsătorie. Am încetat să mai cercetez; nu voiam să știu pe unde-și târăște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
eu eram încă tânăr? Într-un fel, aș fi bucuros s-o știu moartă. Și ce s-ar întâmpla atunci cu dragostea ce-i port? S-ar stinge și ea liniștit, sau s-ar preface într-un sentiment nevinovat, neutru? Gelozia, gelozia care a mu[cat până și din aceste pagini, m-ar părăsi în sfârșit, și mirosul de flăcări și pucioasă s-ar risipi. Până și acum, în timp ce scriu“, tremur și sunt scuturat de fiori. „Amintirea“ e un nume prea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
eram încă tânăr? Într-un fel, aș fi bucuros s-o știu moartă. Și ce s-ar întâmpla atunci cu dragostea ce-i port? S-ar stinge și ea liniștit, sau s-ar preface într-un sentiment nevinovat, neutru? Gelozia, gelozia care a mu[cat până și din aceste pagini, m-ar părăsi în sfârșit, și mirosul de flăcări și pucioasă s-ar risipi. Până și acum, în timp ce scriu“, tremur și sunt scuturat de fiori. „Amintirea“ e un nume prea slab

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
să-ți răspund cu aceeași monedă. De ce să-mi declari război, de ce să-ți irosești viața și timpul? Asta înseamnă ură, nu dragoste. Ești o femeie rezonabilă. Dă totul uitării! De ce să-ți creezi singură suferințe prin asemenea paroxisme de gelozie înăcrită? Rostind aceste cuvinte, săvârșisem o greșeală. Rosina a bătut în masă cu latul palmei, iar ochii i-au fulgerat de violență. — Îndrăznești să vorbești de gelozie! De parcă mi-ar păsa câtuși de puțin de muierușca aia după care-ți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Dă totul uitării! De ce să-ți creezi singură suferințe prin asemenea paroxisme de gelozie înăcrită? Rostind aceste cuvinte, săvârșisem o greșeală. Rosina a bătut în masă cu latul palmei, iar ochii i-au fulgerat de violență. — Îndrăznești să vorbești de gelozie! De parcă mi-ar păsa câtuși de puțin de muierușca aia după care-ți sfârâie călcâiele! Dar uiți că m-ai părăsit pe mine, pe mine, ca să te înhăitezi cu ea? Tu uiți, dar eu n-am uitat. Aș fi putut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
având o amantă permanentă? O văzuse pe Rosina, e posibil să o fi văzut și pe Lizzie. Brusc mi-a venit altă idee, la fel de dureroasă și de dulceagă: „Poate că nu vrea să mă vadă tocmai din pricina regretelor ei: remușcare, gelozie, îndărătnicia închipuirilor sterile. Nu vrea să se mai gândească la ce-ar fi putut să fie“. O, Doamne, toți acești ani, întreaga noastră viață pe care am fi putut-o petrece împreună! Nu vrea... să reînceapă să mă iubească... s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
sufăr. Dar ca să nu sufăr, era necesar să coexiste două stări de lucruri incompatibile una cu cealaltă: va trebui să leg o relație stabilă, permanentă și, oarecum, strânsă, cu Hartley și, în același timp, să evit chinurile unui infern de gelozie. Și, firește, nu trebuia să-i tulbur căsnicia. Dar de ce „firește“?... Nu, nu, nu puteam, nu trebuia să mă gândesc să-i tulbur căsnicia. Asemenea încercare ar fi fost de o imoralitate de neconceput, și apoi nu exista nici o rațiune

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
atât de îndrăgostită de mine, încât se ferea să mă vadă pentru că nu avea încredere în puterea ei de a-mi rezista. Să-și fi imaginat oare că sunt înconjurat de amante frumoase, care i-ar fi stârnit o amară gelozie? Ce căuta oare pe drumul de pe țărm, în seara când farurile Rosinei mi-o revelaseră brusc? Venise să iscodească, să descopere? Îmi promisese să-mi scrie, dar îmi va scrie într-adevăr, și dacă da, avea „să se explice“? Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
scrie, deocamdată, acea scrisoare. Mă aflam, de fapt, într-o teribilă efervescență, nu atât din cauza nehotărârii, cât a unei emoții în care se amestecau îngrijorarea, nerăbdarea și spaima. Mă luptam încă să-mi înfrânez o îngrozitoare, mutilantă, irațională mușcătură de gelozie, care mă pândea de după unul din colțurile sufletului meu risipit. Trebuia s-o înlătur prin gândire; iar roadele gândirii mele erau următoarele: Când l-am părăsit pe Ben, după acea odioasă întrevedere, încercasem o întunecată, sălbatică bucurie, pentru că-mi dădusem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
mai mult de atât. În linii mari, mă simțeam îndreptățit să mă gândesc la „salvarea lui Hartley“. În structura acestui gând exista un fel de violent salt anticipat, de parcă mă simțeam îmbrâncit înainte de ceva ce exista în viitorul îndepărtat. Ura, gelozia, frica și dragostea primitivă plină de jind clocoteau laolaltă în mintea mea. O, biata mea fată, biata mea fată scumpă! Mă frământa supliciul unei iubiri protectoare, posesive, și durerea usturătoare a gândului că nu am fost în stare să o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
primei iubiri“. Cât de convenabile sunt frazele astea clișeu, cât de reconfortante pentru spiritul chinuit, cât de înșelătoare, ce admirabile disimulări! Iată-mă pe punctul de a întreprinde un gest decisiv, turmentat de dragoste, de spaimă și de o îngrozitoare gelozie incipientă, istorisindu-i Rosinei o duioasă, aproape grotescă poveste despre „prima iubire“ și, în felul acesta, amăgind-o cu adevărul curat. Rosina se arăta rațională, intrigată, încântată, inteligentă. Constituia un auditor cu totul diferit față de vărul meu, și mult mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
poate la o secundă (atât de rapid lucrează mintea omenească) după ce auzisem claxonul înnebunitor, impertinent, al micului automobil roșu, era că Rosina va privi „chestiunea Hartley“ în cu totul altă lumină decât „chestiunea Lizzie“. Există o trăsătură interesantă legată de gelozie (și, fără îndoială, gelozia constituie una din temele majore ale acestor memorii) și anume că, deși din multe puncte de vedere e un sentiment total irațional și total irezistibil, atinge totuși o anumită limitată raționalitate atunci când e vorba de o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
atât de rapid lucrează mintea omenească) după ce auzisem claxonul înnebunitor, impertinent, al micului automobil roșu, era că Rosina va privi „chestiunea Hartley“ în cu totul altă lumină decât „chestiunea Lizzie“. Există o trăsătură interesantă legată de gelozie (și, fără îndoială, gelozia constituie una din temele majore ale acestor memorii) și anume că, deși din multe puncte de vedere e un sentiment total irațional și total irezistibil, atinge totuși o anumită limitată raționalitate atunci când e vorba de o prioritate temporală. Eu mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
și mai neprihănită ființă din lume, și cea mai excitant atrăgătoare. Lui Hartley îi dăruisem prima și complet inocenta mea dragoste, înainte de a fi devenit un „visător hedonist“ și o „reptilă rece“. Desigur, aceste epitete insultătoare erau rodul natural al geloziei și al ciudei; dar dacă am fost într-adevăr un nemernic, aceasta s-a întâmplat, într-un fel, din vina lui Hartley! Ei îi dădusem în păstrare inocența mea, pe care acum, în mod miraculos, o puteam revendica. Și toate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
greu să le formulez? Domnul spusese că nu avea de gând s-o alunge, dar însuși faptul că menționase asemenea idee dovedea că lucrul e posibil. N-are decât să-și piardă mințile din cauza propriilor lui stări patologice și a geloziei demențiale s-au ce-o mai fi fost - pentru că realmente nu-mi dădeam seama ce este - care-l făceau să turbeze în asemenea măsură. Nu putea fi vorba numai de simpla mea apariție, vechiul prieten de școală, acum o celebritate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
remușcări și jelise în tăcere vechea ei iubire, atât de nebunește respinsă. Totuși, acum, reușeam să întrezăresc alte motive de teamă mai imediate, și mă simțeam cuprins de o furie penibilă și respingătoare la gândul bărbatului aceluia „băiețos“, bolnav de gelozie, care stătea cu binoclul de câmp și o pândea să vină acasă. Curând a devenit limpede, și această hotărâre a însemnat o ușurare, că era necesar să-i scriu o lungă scrisoare, apoi să-i las timpul s-o înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
fi calm. Așadar, e preferabil să-l prelungesc pe acesta de acum. De când am surprins teribila conversație, mă simt în mult mai mare măsură și mult mai înfricoșător preocupat de ei amândoi. Am devenit membru al familiei; cu ura, cu gelozia, cu demonii familiari. Și încă ceva, dacă Hartley mă va folosi doar ca să-și dobândească libertatea, și după aceea mă va părăsi din nou? Ar fi de conceput? Aș putea oare s-o pierd pentru a doua oară, ar putea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
de flori, sau se afla în casă, smulgându-i scrisoarea din mâini? Aveam senzația că aproape nici nu-mi mai pasă, ba chiar că aș fi preferat să știu, în acest moment, că-mi citește cuvintele și că turbează de gelozie. Domnia terorii lui se apropia de sfârșit. Când m-am apropiat de casă, încă nu se întunecase, dar ziua se învăluise în acea lumină blândă, aburită, care, în miezul anotimpului de vară, celebrează apropierea unor amurguri care, cel puțin câteva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
Așa încât nu exista nici o primejdie ca cineva din afară să-i spună... — Primejdie? Dar ce importanță avea? La urma urmei mă părăsiseși. — Ben era atât de gelos, e un om extrem de gelos... și la început n-am înțeles ce înseamnă gelozia, adică n-am înțeles că poate fi exact ca nebunia. Da, ca nebunia. Lucrul ăsta îl înțelegeam foarte bine. Și înainte de a ne căsători, obișnuia... aproape să mă amenințe. Când îl sâcâiam, îmi zicea: „Las că-ți arăt eu ție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
înainte de a ne căsători, obișnuia... aproape să mă amenințe. Când îl sâcâiam, îmi zicea: „Las că-ți arăt eu ție după ce ne-om căsători!“. Și niciodată nu știam dacă glumește sau nu. Și, în general, certurile noastre erau legate de gelozie. Dacă mă uitam la un alt bărbat, literalmente dacă-l priveam numai, se înfuria atât de tare - și a continuat și a tot continuat după ce ne-am căsătorit... Și, în cele din urmă, am fost atât de înspăimântată, încât mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
cât e ceasul? Era zece și douăzeci și cinci. — O, nouă și jumătate, chiar ceva mai puțin. Uite, Hartley, dragostea mea, nimic din toate astea nu mai are importanță, s-a terminat, nu înțelegi? Foarte bine, a fost un bărbat de o gelozie stupidă, un om îngrozitor care își merită pedeapsa, dar acum nu mai are nici o importanț\, nu trebuie să te mai întorci în infernul în care ai trăit. Dar ce legătură au toate astea cu Titus? Voiai să-mi spui ceva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
tu. Am condus-o prin bucătărie, purtând lumânarea. Când am ajuns în dreptul scărilor, am văzut o dâră de lumină strecurându-se pe sub ușa odăii din față, unde dormea Titus, și am auzit murmur de glasuri. Am simțit un spasm de gelozie la gândul că Titus și Gilbert zăceau pe jos, tolăniți pe perne, la lumina lumânărilor. Am urcat cu Hartley. I-am arătat camera de baie. Am așteptat-o până a ieșit. Am condus-o apoi în dormitorul meu, dar era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
o urăsc! Era sub imperiul unei vrăji rele, împietrită de o magie autoprotectoare, pe care o cultivase de-a lungul anilor pentru a se apăra împotriva odioasei suferințe de a se fi măritat cu un maniac ticălos, despotic, de o gelozie morbidă. De frica lui, procedase singură la un lavaj al creierului, își abrutizase creierul auzind întruna aceleași lucruri repetate iar și iar și iar: că era vina ei, întotdeauna vina ei. Nu-i de mirare că Titus prefera să se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]