56,083 matches
-
C. Rogozanu Noua carte a lui Alexandru Sever, Inventarul obsesiilor circulare, exploatează din plin ambiguitățile genului diaristic. Deși nu avem de-a face cu un jurnal propriu-zis, o principală "obsesie circulară" a Inventarului este condiția notației izolate, fără alt context decît vîrsta autorului (atît spirituală cît și biologică). Iată justificarea din "Argument": "Ab originae, deci, nu
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
cuvîntul "inventar". Apar aforisme, mici frînturi de dialog sau bucăți întregi de roman, eseuri care se întind pe mai multe pagini, toate fiind egale în fața necruțătoarei numărători. O numărătoare diferită de cea a jurnalului și, paradoxal, atît de intimă acestui gen. Este revelatoare dragostea pentru calendare a unui personaj care apare frecvent în însemnări - Iraclide (din Impostorul, 1977): "Poate că și de aceea, de cîte ori în preajma unui început de an cumpăr un calendar, mă încearcă același tulburător sentiment că, pentru
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
am obișnuit deja - cinefililor bucureșteni li s-a rezervat "partea leului" (adică nouă filme în premieră pe marile noastre ecrane). Organizatorii (Ambasada Franței - Serviciul cultural și Institutul Francez din București) - merită toată lauda pentru selecția prezentată, variată prin tematică, stil, genuri și personalități creatoare, așadar - reprezentativă pentru cinematograful francez al ultimilor ani (trebuie spus, de altfel, că două dintre filmele înscrise în "Sărbătoare" - Comme un aimant și Promenous-nous dans les bois - sunt noutăți chiar și pentru ecranele franceze, ele fiind lansate
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
de ficțiune și încercând să facă fie un cinema al notației cotidiene și al sensibilității feminine (Solveig Anspach), fie o "docu dramă" cu accente și ritm de rap (Akhénaton și Kamel Saleh), fie încercând să aducă în spațiul francez, un gen mai puțin frecventat de acesta - filmul de groază (Lionel Delplanque). Selecția a inclus două filme semnate de același cineast: Cédric Klapisch. Un air de famille (1996) - adaptarea pentru ecran a piesei tandemului Agnès Jaoui - Jean Pierre Bacri, laureată cu Premiul
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
ne trimite cu gândul mai degrabă la lumea misterioasă, claustrofobă, și la estetica barocă a unor filme semnate de Cocteau (La belle et la bête), decât la cele americane, de tipul Shining sau Halloween. Din păcate, acumularea neselectivă a clișeelor genului, inconsistența scenariului și jocul isteric al actorilor ne fac să ne întrebăm, cu oarecare îngrijorare, despre calea pe care o va urma acest tânăr cineast. Și, în fine, pentru "la bonne bouche": filmul care a constituit adevăratul "coup de coeur
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
interval relativ scurt și bine ritmat au apărut deja primele trei volume, iar al patrulea se află în pregătire. Pasionații de psihanaliză cunosc de altfel că această editură s-a axat programatic și calificat, încă de la înființare, pe literatura de gen, întreprinderea de față constituind încununarea firească a acestor preocupări. Dintr-o Notă asupra ediției aflăm că traducerea în românește se realizează după prestigioasa ediție Studienausgabe în 11 volume a editurii S. Fischer. Intenția declarată de a publica două volume pe
Eveniment editorial by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16750_a_18075]
-
mai puternică a înțelegerii de către dramaturg a sufletului românesc. Scrie Steinhardt: "Actul al IV-lea este acela unde, pentru cine are ochi de văzut, urechi de auzit și inimă să-i bată, autorul Scrisorii saltă peste comedia de moravuri, peste genul realist, peste teatru, și ne duce cu iuțeală mare, în marș forțat - uimiți, încîntați, emoționați (vezi lacrimile) - în lumea care nu mai e a unei realizări teatrale, ci a marii arte unde se decodează sufletul omenesc - în cazul de față
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
recunosc. Poate că, pe lîngă astea, cîteva lucruri de proporții mai mici și-ar putea găsi locul, dar nici nu vreau să mă mai gîndesc. în acest caz nu știu dacă întrebarea care ar fi urmat mai are rost: sînt genuri sau autori față de care aveți rezerve? întrebarea are rost. Eu cred că unii autori sînt intraductibili și eu la tipul acesta de autori nu m-aș hazarda. Adică autori care au o dominantă argotică foarte marcată, deși asta încă s-
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
colecție relativ nouă, care a ajuns, iată, deja la numărul 8 (în 1999), cartea lui Timothy Miller e o ilustrare tipică a unei rețete care în Occident, îndeosebi în spațiul anglofon, rămâne foarte populară și aduce, începând chiar cu clasicii genului (precum Dale Carnegie), mari profituri editurilor. După 1990 rețeta a luat și la noi amploare - desigur, într-o covârșitoare proporție sub forma traducerilor. M-am întrebat adesea dacă această manieră how to/ cum să de a scrie le este realmente
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
a reprimat. În al doilea rând, autocontrolul (secund) care apare firesc, într-o economie strict individuală și predominant interioară, este un unicat care exclude posibilitatea standardizării lui pragmatice, fie ea și sub forma binevoitor mobilizatoare a domnului Miller, căci acest gen de efort ne conduce negreșit în punctul de la care am plecat - la depersonalizare. Chestiunea nu e nouă. A fost de pildă semnalată la culturaliștii americani, în binecunsocuta dispută dintre Marcuse și Fromm. Cumva prin înrudire cu problematica de mai sus
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
Iulia Popovici Amestec haotic de clișee de serial hollywoodian de duzină și situații gen Comisarul Moldovan..., ultima apariție editorială semnată Petre Sălcudeanu pare mai curând o ciornă la prima mână decât o producție destinată tiparului. Și, chiar așa, se mai putea salva ceva dacă ar fi vorba numai de faptul că autorul însuși uită
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
seninătate, ci tot mai iritat de frigiditatea estetică a lumii în care trăiește. El și-a pierdut răbdarea și face aproape orice ca să atace indiferența celor din jur. Prin orice se înțeleg inclusiv gesturile profanatoare și glumele de prost-gust de genul celor cu "memorialul plăcerii". Orchestra de stiluri Aceasta nu înseamnă că versurile de acum ar fi dezamăgitoare. Dincolo de violențele de limbaj ostentative sau laolaltă cu ele farmecul poeziei lui Mihail Gălățanu persistă, ca un parfum greu de scos din haine
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
vitalități ocultate, a unei aluviuni preistorice stocate în amprenta unor misterioase fosile, cît și amintirea matricială a unei străvechi geometrii minerale, urma abstractă a unei realități sublimate. Realizate exclusiv prin tehnici de atac, fără efecte cromatice și fără nici un alt gen de retorică anexă, lucrările artistei franceze sînt pline de vitalitate, fără a fi descriptive, și sînt puternic marcate de un hieratism înalt, fără căutări ostentative, dar și fără cea mai ușoară urmă de rigiditate. Acest ritm pe care, prin simpla
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
a identifica idealul unificării cu național-comunismul, deci cu o diversiune a aceluiași Moloh ideologic care a încercat a-i deznaționaliza, a-i îndepărta de rădăcinile lor istorice și spirituale: "basarabenii de rînd nu cunosc din partea "fraților români" decît discursul triumfalist gen"Flacăra", adică unul care vine în direcția orizontului lor de așteptare, flatîndu-le orgoliul, dar nu încearcă să contrazică ori să corecteze această percepție, provocînd dincolo de impactul emoțional momentan un șoc cognitiv. De unde să știe basarabeanul majoritar, în condițiile de informare
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
povățuim să nu o considere o capodoperă, ci o modestă compoziție în versuri, în ciuda aprecierii autorului nostru că "Doina nu este nicidecum o producție inferioară sau marginală, ci, la o analiză atentă, o creație reprezentativă și testamentară, o capodoperă în genul ei". Dar înțelegem perfect de ce supralicitează un doctrinar legionar de astăzi această poezie în metru popular din 1870. În schimb, autorul nostru are dreptate, în eseul Eminescu și creștinismul, să dezaprobe abuzul de a supralicita dimensiunea religios creștină a operei
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
primii doi mari poeți ai lumii, dacă îl lăsăm de-o parte pe Homer... Pe lîngă Divina Comedie și Comedia umană, - cealaltă Comedie, a Himerelor luate drept realități sau invers... Utopia fiind maladia cea mai profundă și mai secretă a genului omenesc. Secolul douăzeci i-a dat dreptate pe deplin lui Cervantes... Între Don Quijotte și "scutierul" său, Sancho Pança, individul, din popor, terre-à-terre, - ca între idealism și materialism, - are loc în perpetuitate dialogul speciei noastre întregi dintre obsedantele aparențe ale
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
de fapt tradiția lui Moses Herzog. Idee nuanțată cu ocazia apariției romanului Ravelstein: "Fiindcă o persoană care construiește o teorie erudită, pentru orice situație, cu o singură variabilă și profund fantastică, despre motivul pentru care lumea se descompune este exact genul de personaj căruia Bellow i-a dedicat întreaga sa carieră". (Louis Menand, Bloom's Gift, "The New York Review of Books", 25 mai 2000). Gestul lui Saul Bellow de a-i ridica un monument literar acestei flamboaiante personalități culturale, la opt
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
unor idei inspirate de un Wilhelm Reich, de filosofii Școlii de la Frankfurt, de gândirea Noii Stângi în general ș.a.m.d. Ceea ce trebuie să ne pună azi pe gânduri sunt nu sărăcia și vulgaritatea vocabularului străzii, nu agresivitatea unui anume gen de muzică, nu stridența, adesea, a vestimentației, ci absența de fond a oricăror tentative de sistem și de conceptualizare (fie și numai la nivelul etalon al unor studii statistice), lipsa unor invenții terminologice care să dea socoteală oricui de identitatea
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
însuși și ar fi recognoscibil. Atenția prietenoasă cu care îi examinează pe oameni, înduioșat și amuzat în același timp de rolurile pe care ei le joacă în eterna comedie a existenței, nu se stinge niciodată, indiferent de temă, tehnică narativă, gen literar. De altfel experiența s-a și făcut. A făcut-o Ioan Groșan însuși, luându-și subiectele din cele mai diferite medii și epoci și utilizând toate formulele literare aflate la îndemână, de la stilul indirect liber, care îi plăcea atât
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
retorică are mai degrabă un efect dinamizator, intensificator. Ea funcționează, totodată, ca subtil argument în favoarea budismului, din motive destul de evidente dacă ținem cont de faptul că Ricard pledează pentru efectul benefic al budismului ca mod de viață. Dialogul este un gen filozofic cu veche tradiție, dar cartea aceasta îi scoate la iveală, cu o prospețime neașteptată, virtuțile: între cei doi, tată și fiu, se desfășoară nestingherit o discuție care pornește de la simple constatări privind viața de zi cu zi, sfîrșind, după
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
obișnuite lifting faciale. Ca experiment mental, așadar ca situație ipotetică, el e menit să deschidă discuția privind felul în care înțelegem concepte precum "identitate" și "supraviețuire". De întîlnit îl întîlnim într-o paradigmă de-acum devenită convențională pentru un anumit gen de reflecție filozofică: cea a așa-numitelor cazuri de fiziune identitară. În ce măsură mai este tînărul cu pricina una și aceeași persoană odată efectuată intervenția chirurgicală? Reprezintă A și B aceeași identitate, chiar dacă ele sînt persoane distincte? Raymond Martin, profesor de
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi La capătul a peste o mie de pagini (527, în prezenta ediție) autorul își califică încercarea gastro-literară drept "o trăsnaie". Acest gen de relaxare ludică constituie probabil unul dintre motivele importante pentru care scriitura mioriticului urmaș al lui Brillat-Savarin poate trece cu naturalețe drept una dintre abordările cele mai inspirate ale acestui subiect... alimentar. Un alt motiv, complementar, este din capul locului
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
Acum interogația mi se pare de prisos pentru că, în sfîrșit, prin 1971, într-o notație nedatată, în timp ce citea un jurnal al lui Vlasiu mărturisea: "Jurnalul lui Vlasiu ar trebui să mă dezguste pe vecie să țin eu însumi un jurnal. Genul este într-adevăr odios: aproape întotdeauna, o adunătură de bîrfe. Dacă și eu notez aici cîteva asemenea bîrfe, e numai ca să-mi întrețin iluzia că scriu, că fac ceva". Avem aici recunoașterea faptului indubitabil că în Caietele sale făcea însemnări
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
nimeni nu-l împiedică să-l ia în cafeneaua librăriei și să-l răsfoiască "pe îndelete, la o ceașcă de cafea, (1,50 $ cana)", bănuim că tot în profitul librăriei. Bineînțeles că nu lipsesc computerele pentru găsirea oricărei informații de gen, precum și o publicație specializată, o revistă a librăriei. Aflăm din articolul domnului Ion Crețu că vînzările din librăriile naționale americane au crescut de la 7,8 miliarde de dolari, în 1991, la 10 miliarde în 1994, de unde o concluzie firească: "Clișeul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
valurile libe re-ale mării/ balansându-se cînd forța neantului te face/ pasăre astrală plutind..." Euforia imaginativă produce metafore prețioase în exces ridicând numeroase praguri de care cititorul trece cu greu. Mostre de prețiozitate sunt și epitetele regăsite în formulări de genul: "abrazivă agitație", "nevoi speculative" sau "păduri psihice". În următoarele trei cicluri: Navigatori printre concepte, Schismă între prezent și posteritate și Urmări ale vieții în antinatură, predispoziția pentru explorarea banalului cotidian de care aminteam la început se înscrie într-o confesiune
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]